966 matches
-
sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă lua așa că mă superi. — Iartă-mă, dar — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul obiect utilizat. Laura Archer probabil era un angajat de top, pentru că deținea un birou mare cu fereastră și cu o anexă pentru secretară. Am cochetat cu ideea de a fi impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul obiect utilizat. Laura Archer probabil era un angajat de top, pentru că deținea un birou mare cu fereastră și cu o anexă pentru secretară. Am cochetat cu ideea de a fi impresionată. Până la urmă am renunțat la ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
secretarei era la fel de ordonat ca și al șefei; nici acolo nu ai fi bănuit că lucrează cineva. Aceleași tablouri, aceeași absență a unui lucru personalizat, același birou aproape gol. Laura Archer și-a angajat o secretară pe măsură. A luat scrumiera de pe birou, a adus-o cu ea, și s-a așezat în celălalt fotoliu, aranjându-și fusta cu un gest automat. Am studiat-o cu atenție. Era blondă cu ochii căprui și ar fi fost foarte atractivă dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly. Fără să mă privească, deși o salutasem și o întrebasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
blondă. O Stella? E foarte bine. O Stella Artois rece. Vine! rosti tânărul, pierzându-se și el în spatele aceleiași perdele de mărgele. Îi scoase din buzunarul de la piept pachetul de țigări și își aprinse o țigaretă. Se uită după o scrumieră dar pe masă nu se afla așa ceva. Pe toate celelalte mese însă scrumierele erau frumos așezate pe mijloc. Oftă și se pregăti să se ridice ca să-și ia una. Bine ați venit la noi, domnule ofițer! auzi el o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierzându-se și el în spatele aceleiași perdele de mărgele. Îi scoase din buzunarul de la piept pachetul de țigări și își aprinse o țigaretă. Se uită după o scrumieră dar pe masă nu se afla așa ceva. Pe toate celelalte mese însă scrumierele erau frumos așezate pe mijloc. Oftă și se pregăti să se ridice ca să-și ia una. Bine ați venit la noi, domnule ofițer! auzi el o voce din spate. Cu ce vă putem servi? Mirat, Cristi se întoarse să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata să ia comanda. Am dat deja comanda, îl lămuri Toma, dar dacă tot ai venit, adu-mi te rog o scrumieră. Desigur, spuse noul chelner, îndreptându-se și el spre perdeaua de mărgele după care dispăruseră și ceilalți doi. Era sosit în Baia de Sus abia de două zile. Nu ieșise din casă decât până la secția de poliție și apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De unde îl știau chelnerii? Nu mai conta, orașul era mic și probabil că vorba umbla din gură-n gură. Câți străini apăreau în târgușorul acela? Dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străini apăreau în târgușorul acela? Dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui Cristi. Îndreptă o cută rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ți-am spus că sunt în concediu? Ce concediu, domnule inspector? Hai să fim serioși! Cine vine în concediu aici la noi? Iaca, eu am venit! Rămas fără replică, Maricel tăcu. Își mai făcu de lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nota ceva pe un carnețel, probabil comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acord? Da, te aștept acolo, se arătă de acord inspectorul. Nu avea nici un chef să mai urce în cameră, așa încât se îndreptă spre grădina din spatele casei și se trânti într-unul dintre fotolii. Își aprinse o țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sticlă și două ceșcuțe de cafea. Turnă lichidul fierbinte și lăsă ibricul pe masă. Adu, te rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine cafeaua, spuse Simion Pop, trântindu-se înapoi pe scaun. Știu că îți place să savurezi o țigară la cafea, adăugă el, scoțând din buzunarul de la pantaloni pachetul său mototolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domnul comandant nu voia cu nici un chip să accepte și alte idei în afara celor proprii iar el nu era obișnuit să lucreze așa. Am auzit că ieri ai fost din nou pe munte, spuse dintr-o dată Pop strivind țigara în scrumieră. De unde ați auzit? întrebă circumspect Cristian. Cum de aflase bătrânul de excursia sa montană? Cine îl informase? Fusese singur acolo și nu vorbise cu nimeni în afară de Ileana iar ea nu credea că îi spusese lui taică-su. Nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rotundă ca și cerul întors, se găsește un pahar plin cu apă, din care încă nu băuse nimeni, iar alături - un pachet cu țigări; tânăra femeie fumează de când a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo de unde meșterul a început împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o rămășiță de țigară în scrumiera aproape plină, se uită numai în sticla rotundă, de parcă ar vorbi cu ea, a uitat de femeia din fața ei și de Tara, vorbește cu obiectul ăla saturat și el, vreau doar să-mi păstrez căsnicia, nu-mi pot permite s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ridică din nou, gravă și melodioasă, vocea lui caldă. Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea, își întoarce privirile metalice spre cerul tăiat de săgeți vorbitoare și ascuțite. Scrumiera e plină cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e între păsări, își spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vechi cu o singură limbă, mai mulți ochelari (scoși din uz), un ghiveci de flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]