2,019 matches
-
secundă a Prozei cu amănuntul le impune cititorului. Datorită, înainte de orice altceva, formei în care ea a apărut. Fiindcă a aduna, într-un hardcover, atât textul ca atare, cât și dosarul analitic corespunzător nu mi se pare numai un simplu scrupul profesional. Mai mult, s-ar putea ca autorul însuși să aibă o - fie ea și discretă - implicare creativă în toată arhitectura pliurilor finale. Dacă cea dintâi dintre poveștile en detail de aici livrează, sub numele memorabil Cheta la flegmă, un
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
numele său, apare pe coperțile a diferite alcătuiri și încropiri editoriale, prin strădania unor moștenitori legali sau a unor prieteni buni neîntrecuți în a compromite - prin exces de zel - imaginea scriitorului. Rareori aceste volume sunt realizate cu spirit critic, cu scrupul filologic și totodată în sensul major urmărit de opera antumă. Cel mai adesea, ele supraîncarcă abuziv dimensiunea specifică a creatorului dispărut, venind cu inedite recuperate de te miri unde, proiecte, bruioane, dedicații și glumițe scriitoricești, făcute în momentele de respirație
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
tendința" învinge "arta": "eroii lui Petru Dumitriu au ceva matein în acest spectacol al degenerescenței, un spectacol politizat, însă, al unei decăderi echivalate în realitate cu o descalificare politică". Sau "dezagregarea averilor, corupția, concupiscența, erosul ca instrument politic, lipsa de scrupule, decăderea fiziologică, viciile și perversiunile de tot felul sunt simptomele unei afecțiuni organice, incurabile". Fie - in extremis - "decăderea" Davidei o "descalificare politică", totuși trebuie să admitem că ne aflăm în fața unei fascinante creaturi de hârtie, a unui personaj complex, paradoxal
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
cînd nu am ajuns la Craiova. Lipsind din țară, mi-a fost mai greu să-mi structurez programul pe ultima sută de metrii. Dacă aș fi intuit vraiștea de care m-am izbit ulterior, aș fi lăsat la o parte scrupulele și rigorile. Am zis, așadar, să profit de pilonul București, de ideea de acum doi ani ca spectacolele invitaților străini să fie jucate și în capitală. Idee extraordinară. De fapt, într-o altă formulă, lucrul acesta s-a întîmplat mai
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
nu te supune la atâtea cheltuieli din și așa limitatul buget personal pe cât o poate face întâlnirea spontană, în capitală, cu un milionar american. Decis să-și găsească, pentru câteva ore, o fărâmă de fericire necostisitoare, acesta lungește fără vreun scrupul o după-amiază petrecută la bere. Fără a plăti măcar o halbă, dar participând la mii de discuții dezinteresate, se simte mai aproape de naturalețea bucuriilor mici decât în Disneyland (Milionarul american). Sunt, de bună seamă și alte proze care și-ar
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați un lucru: că formula non-ființei e reprezentată, finalmente, de masca banală a unui contabil fără scrupule. Impasibil și implacabil, el te obligă să decontezi diferența dintre ceea ai primit și ceea ce dai mai departe.
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
să semene cu comisarul la tinerețe, iar vocea adevăratului Moldovan pusă în gura sosiei, nu face decît să sporească ridicolul. Finalul la fel de neverosimil lasă impresia unei întreceri cavalerești - ca în Capcana mercenarilor (1980) - între eternul comisar și kgb-istul lispit de scrupule de care nu-l leagă niciun pariu al onoarei, un final în coadă de pește care altădată îi ieșea. Din păcate, continuarea pe care ne-o propune regizorul nu mai reușește să adune nici pe departe farmecul filmelor de altă
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
am scris o scrisoare prin care îi făceam cunoscut că Cioran Emil se adresa în parte către mine și i-am cerut să vină la Câmpulung Muscel, în scopul de a-i arăta scrisorile din trecut și prezent ale acestuia." Scrupul filologic? Inconștiență? Donquijotism? Onoare? Plăcere de a se juca cu focul, știind exact ce riscă: ani grei de temniță? Greu de spus. Dar lucrurile nu se opresc aici. O lună mai târziu, pentru a întări autodenunțul, Noica face o scrisoare
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
prin da sau nu. Presupun că romancierul țintește să schițeze fizionomia tăinuită în dosul unei măști, năzuiește să divulge cartea de vizită reală a excentricului amfitrion. Iată câteva din întrebările ce se pot naște: este acesta un profitor lipsit de scrupule, care face avere abuzând de naivitatea unor nefericiți? Sau mai degrabă se regăsește în postura unui gangster rutinat, chiar un asasin, care nu pregetă să elimine din cale orice pasant, indiferent dacă e un culpabil sau un nevinovat? Poate se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Nu o pun decât parțial în cârca autorului. Ceea ce apare frapant în eșafodajul cărții lui Dostoievski, din optica respectivă, este că fărădelegea - izbucnirea patimilor într-o jerbă fascinantă - n-are un pandant pe măsură în pedeapsă, în revanșa zbuciumului sufletesc (scrupule, compasiune omenească). Urmarea e scoaterea din uz a unor mecanisme și ele specific umane, o automutilare, chiar dacă nu e percepută ca atare. La acest punct mi se pare instructivă situarea în paralel a unui proiect care l-a ispitit pe
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
indepenent pe care se petrece microromanul lui Bogdan Suceavă. Ficțiunea cu inserturi mitologice, ficțiunea filtrată de fiecare incompletă repovestire, ficțiunea încropită de dragul auditorului. Atât de pură, încât, spre deosebire de gestul folclorizant, nu admite partiții sau adaosuri. Greu explicabile în alte coordonate, scrupulele lui Traian capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
prea gingaș factor. Disocierea între valoare și nonvaloare estetică nu e totdeauna ușor de efectuat. "Există grade, trepte de răspundere", după cum murmura Bacovia, ceea ce implică din partea celui ce se încumetă a mînui pana critică o vigilență, un discernămînt intelectual, un scrupul al sensibilității ce presupun o permanentă încordare. Nu o dată autenticitatea se separă de inautenticitate printr-o interfață cu amăgitoare sclipiri. Ce e de făcut? Cu riscul de-a greși, cronicarul operează o selecție. Se ocupă de aparițiile pe care le
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
fiu Dostoievski pentru asemenea analize, și nu sunt nimic." G. Călinescu era atunci bolnav, apărea din ce în ce mai rar la Institut și Dinu Pillat resimțea plin de tristețe lipsa fascinantei sale personalități. Curând, Profesorul avea să intre în spital și făcându-și scrupule în a-l vizita pe marele său Ocrotitor, îi scrie rânduri pline de o adâncă, impresionantă emoție: "Vă scriu numai ca să vă pot spune încă o dată că mi-e tare dor de Dv... Vă sărut mâna care a așternut pe
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Invitat la emisiunea lui Criști Brancu, Luis Lazarus l-a caracterizat pe Dan Diaconescu ca fiind un personaj "fără scrupule și fără caracter". Nu mă împac cu el pentru că nu am de ce. Este un om care minte foarte mult, n-are scrupule, calcă pe cadavre și n-are pic de caracter. Nu am de ce să fiu invidios. El are o
Diaconescu calcă pe cadavre și minte foarte mult, spune Lazarus by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80172_a_81497]
-
la emisiunea lui Criști Brancu, Luis Lazarus l-a caracterizat pe Dan Diaconescu ca fiind un personaj "fără scrupule și fără caracter". Nu mă împac cu el pentru că nu am de ce. Este un om care minte foarte mult, n-are scrupule, calcă pe cadavre și n-are pic de caracter. Nu am de ce să fiu invidios. El are o televiziune închisă, eu la fel. El are Rolls Royce, eu am Bentley. El are o fetiță, eu am o fetiță și un
Diaconescu calcă pe cadavre și minte foarte mult, spune Lazarus by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80172_a_81497]
-
ideologic din România în aproape întregul răstimp al dictaturii comuniste. O dibăcie de "perfect acrobat" i-a asigurat o rară longevitate politică. Jurînd credință Kremlinului, a rămas, în pofida oportunismelor spectaculoase la care a recurs, un fidel al totalei lipse de scrupule și a cruzimii ce definesc bolșevismul: "Răutu apărea drept un guru suprem, sacerdotul unei religii seculare (...), emanînd o formidabilă încredere în sine, un fel de gravitate cvasidivină. La care se adaugă faptul că lexicul său era capabil de înțepături și
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel care nu s-a sfiit să vadă pretutindeni pulsiuni libidinale și obsesii altminteri inavuabile. Din scrupul științific, am parcurs multe texte ieșite din mantaua lui Freud și, înafara câtorva încercări de sistematizare - discutabile ca orice operațiune născută dintr-un parti-pris ideologic și terminologic - n-am remarcat un spor de cunoaștere. Fiecare psihanalist tinde să privilegieze, acordân-du-i
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
plătește decît cu marfa jos. Cînd primește decorația, dă banii. și e mai cinstit așa. Ar fi o simplă anecdotă, din cele care rămîn cu duiumul, după război, dacă n-ar căftăni o cultură a onorariului. Spiridon n-are nici un scrupul să-l ciubucărească pe Rică, în chiar momentele cînd onoarea (viața, nu mai vorbim!) îi este cel mai nesigură. Onoarea familiei și destinul politic joacă în apele monezilor. Căci, de cînd lumea fostelor idealuri s-a învățat cu zornăit de
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
în noi aventuri revoluționare toate soldate cu eșec începând cu cea din Congo și terminând cu cea din Bolivia, enervându-i și pe sovietici - în special prin discrusul din 24 februarie 1965 de la Alger - cărora le reproșa politica lipsită de scrupule față de țările lumii a treia. Față de americani lansa atacuri vehemente, astfel că nu întâmplător aceștia prin CIA și-au adus contribuția la capturarea sa. Ca și efuzivul Istrati pe un alt meridian, Che reprezintă formula radicală a revoluției, cea care
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
așa cum n-ai vrea și cum ție nu-ți place. După opera ta se vor adăposti și militanți onești ai diverselor curente și ideologii, și fanatici care nu au cu ea nicio legătură, și se vor servi de ea fără scrupule în măsura în care lucrul acesta le este de folos și în modul care le e cel mai convenabil. Necerându-ți niciodată consimțământul, te vor tălmăci în chip arbitrar, câteodată și intenționat anapoda. Potrivit voinței altora și spre paguba ta, vei fi când
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
că gestul în cauză semnifica o delimitare de un moment neprielnic evoluției nestînjenite a valorii estetice, ilustrînd un act de moralitate, bizuit pe "conștiința temerității gestului și a primejdiei ce poate conține pentru fiecare din d-voastră". Invocarea insistentă a scrupulelor morale nu suna oare, în 1943, ca un avertisment inclusiv pentru următoarele teribile decenii? Explicabil, presa timpului a întîmpinat Manifestul cu reacții de două tipuri, de rejectare și de aprobare. Cele dintîi, uneori violente pînă la extrem, apar sintetizate într-
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
Colin și de Rastignac al șaiț lui Balzac (Pere Goriot) și Paul Astier al lui Daudet (L'Immortel) sînt variațiuni ale aceluiași tip, pentru care Daudet a inventat neologismul de "strugglerforlifer". Ceea ce caracterizează pe un "strugglerforlifer" este lipsa totală de scrupule și simț moral, unită cu o inteligență superioară și o voință de fier, puse în serviciul poftelor neînfrînate, în serviciul ambițiunii, setei de putere sau al sensualității. și un cinism, un cinism turbat! Te îngrozești la gîndul că aseme-nea tipuri
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
mai amintește el. Văzuse în fosta Uniune Sovietică, unde de altfel își făcuse studiile la Facultatea de Transport Electric Orășenesc a Institutului de Gospodărie Comunală din Harkov, cum rușii copiau orice, piesă cu piesă. „Nu le păsa de licențe și scrupule”, se destăinuie omul care a scris un raft de cărți, din gândire proprie. Își mai amintește cum se „fura” acolo un model american de generator, adus „cu sacrificii” de peste Ocean. Fabrica din cartierul Dâmbovița Între timp, la Timișoara, unde oamenii
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
blugi», « Prima țigară» etc. Culmea e că toate aceste proiecte sunt inițiate de tineri activiști culturali, pe lângă care secretarii uteciști de altădată erau mici copii, poate unde mizele de azi sunt mult mai mari, determinând, în pas cu vremurile, lipsa scrupulelor de orice fel, inclusiv cele de natură estetică. România își extermină pas cu pas romancierii adevărați, dar face eforturi pentru a intra în istoria literaturii universale cu cel mai rapid roman. O, țară tristă, plină de humor...” Înțelegem și amărăciunea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de precaritatea propriului trup, atașat de el ca de tot ce a „calomniat”. În ciuda defetismului, frustrant ca orice promisiune abandonată din exces de scrupul (în cazul de față prin evitarea scrierii unei biografii a „scepticului de serviciu”), cartea Ilinei Gregori are meritul - nu mic - de a avertiza cu nedezminț ită acuitate de ghid interior, asupra capcanelor care-l pîndesc la tot pasul pe potențialul
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]