1,460 matches
-
de istorie și de providență, citînd în final două poeme din acest nou volum. Despre Narcotice în cultura română, de Andrei Oișteanu, Luminița Corneanu a spus că este un gen de carte puțin cultivat în spațiul românesc, un eseu care scrutează diacronic cultura română din perspectiva unui subiect delicat, adesea ținut sub tăcere, subliniind și că autorul își dezvăluie un real talent de critic literar. Cosmin Ciotloș a apărat Ultimul Culianu de H.-R. Patapievici, unde autorul face încă o dată dovada
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
simple și definitive. Claritatea și limpezimea le fac necesare, dincolo de adevăr și de verificare. Și când resping, și când aprobă, argumentele lui Culianu au o cadență de invazie. Prin irevocabilul lor, evidențele expuse par forme de relief ori cerul însuși, scrutat în opacitatea seninătății lui." (pp. 190-191) actualitatea Practic, între aceste două no man 's land-uri (de fapt nu-s deloc ale nimănui, sunt, dimpotrivă, extrem individuale, intime chiar) se poartă întreaga bătălie a cărții. Eliberat de viziunea proprie, rezultată
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
ce nu mai corespund realității, dar care îi emoționează în continuare pe ruși, ce se hrănesc și astăzi cu sevele istoriei de odinioară. Președintele rus Dmitri Medvedev și premierul Vladimir Putin, aflați într-un balcon de-asupra mausoleului lui Lenin, scrutează de sus Piața Roșie, privirea lor reflectată pe un ecran mare imprimă spectacolului demnitate, respect. Apoi, liderul de la Kremlin rostește un scurt discurs, în care, prin tradiție, se adresează cu precădere veteranilor, dar găsește și un fir prin care să
Tradiţionala paradă din Piaţa Roşie - o nevoie de confirmare a destinului de învingător. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/60641_a_61966]
-
poruncit scurt du-te la ei coboară între ei / în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie / în buncărele pavate cu piatră cu uși grele de plumb / ca niște adăposturi antiatomice" (Tragedii de familie). Precum odinioară M.Blecher, poetul nostru scrutează cu nereținut interes mediul clinic în care a pătruns, constatînd aici o umanitate specifică. Un mod al omenirii de-a continua să trăiască oarecum subversiv, provocator la adresa convențiilor, sub semnul unui umbros triumf. Diferența dintre efemer și veșnic se estompează
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
trupul scurt îi e îmbrăcat ca întotdeauna într-un costum de avocat închis la culoare, părul rărit îi e pieptănat pe spate și dat cu gel, obrajii săi răspîndesc un miros înțepător de aftershave, dinții proeminenți rînjesc din spatele maxilarului deformat, scrutează livingul cu o privire curioasă și batjocoritoare, de parcă tot ce s-a întîmplat aici de la convorbirea noastră telefonică e desfășurat în fața ochilor lui. Privirea îi întîrzie pe coapsele mele dezgolite, nu-i rău, spune, pentru cine e amator de minione
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
înspre ceilalți ceea ce tu însuți primești. Horia-Roman Patapievici reușește să ni-l aducă pe Ioan Petru Culianu prin vălul, subțire și transparent, al privirii lui. Ne împrumută cu generozitate claritatea propriilor ochi. Măiestria este dublă: Mai întâi, aceea de a scruta, fără contaminare, cu toate instrumentele și abilitățile cerute, viu și curat, o operă ferecată pentru mulți: neînțeleasă pentru cei ce nu au multiplele înzestrări pe care ea le cere ca o precondiție a apropierii de text; dificilă pentru cei ce
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
evoluează după un scenariu dostoievskian personaje extrase parcă din Demonii, monștri vădind însă un numitor comun, pasiunea pentru fotografie și film erotic. Cinematograful își exercită ineluctabil fascinul, iar Balabanov se joacă pur și simplu cu convențiile genului la marginea abisului scrutat prin lentila unor pasiuni inavuabile de reflex decadent acolo unde contrastele se ciocnesc violent având însă o rezultantă estetică. Esențial însă, regizorul reia un fragment din istoria cinematografului cu trecerea de la fotografie la imaginea pe peliculă și la adaosul pe
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
casă bună cu flerul pe care îl dovedește în căutarea mărturiilor nelivrești. Mihai Sorin Rădulescu acordă egală atenție documentelor scrise și celor orale, scotocește prin arhive private sau publice, face călătorii de documentare, poartă conversații cu urmași și rude îndepărtate, scrutează blazoane aristocratice și traduce diplome nobilitare, într-un cuvînt dă naștere unui șantier memorialistic din care extrage, cu răbdare de filatelist, cele mai mici scame, fire și glafire de ancestru autohton. Istoricul coboară la rădăcina aristocraților și le pune pe
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
este de doar 7%, una care, după standarde europene, este remarcabil de scăzută. Rata anuală de creștere depășește 3%. Vorbind cu românii, oricine poate observa daune psihologice mai intese decât în alte foste state comuniste. Deși este greu să le scrutezi în inimă, par oameni amabili și prietenoși, cu o măsură a neîncrederii și un simț al conspirației nu mai mare decât norma din zonă. Ce e remarcabil la români este că nu sunt remarcabili. Au ieșit dintr-un coșmar provocat
Friedman (Stratfor), după discuțiile cu Băsescu: Serviciile Rusiei manipulează procesul politic în România by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54160_a_55485]
-
disfuncționale social” ale individualismului și separării. Urmează câteva povestiri la fel de savuroase despre prima tinerețe, chiar dacă, pe măsură ce ne apropiem de prezent, temele devin mai grave. Spiritul revoluționar al anilor ‘60 își are locul binemeritat în carte, iar ironia cu care-l scrutează Judt („ca mulți alți contemporani, mă mobilizam ușor contra nedreptăților comise la mii de kilometri distanță”) e nu doar o benefică demitizare (deși pe la noi nu se găsesc prea mulți care să-l glorifice), ci și o înțelegere afectuoasă; avîntul
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
fantasmele celor care se complac în ele. „Psihanaliza - e teza acestei cărți - este o disciplină reală și justă atît timp cît i se aplică lui Freud și numai lui. Conceptele enormei saga freudiene îi servesc mai întîi pentru a-și scruta propria viață, pentru a face ordine în existența lui: criptomenzia, autoanaliza, interpretarea viselor, ancheta psihopatologică, complexul lui Oedip, romanul de familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
devastau iar. Versurile i se ștergeau de pe buze, lăsând loc strigătelor nearticulate și cuvintelor brutale nerostite, izvorâte din creier și forțându-și violent drumul spre suprafață. Sângele fierbea în el. Pribegea în sus și-n jos pe străduțe strâmte, întunecoase, scrutând bezna aleilor și a ușilor închise, avid să prindă măcar un sunet. Gemea în sinea lui ca o fiară văduvită de pradă. Simțea nevoia să păcătuiască cu o făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie în desfătarea păcatului
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
una dramatică: ajuns pe șosea, șoferul trece pe lângă corpul tânărului mort într-un accident de mașină cu puțin timp înainte ca el să sosească la fața locului. Într-un gros-plan avem chipul acestui șofer tânăr, un chip pe care camera scrutează o concentrare împietrită. Această trecere neașteptată de la veselie la moarte, fără nimic anticipativ, fără niciun fel de violență, provoacă tensiunea și reflecția. Ceea ce mi se pare remarcabil la acest moment cinematografic uitat este respirația normală, firescul pe care-l vom
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
tridimensionalitate. Portretul pare a fi privit simultan din mai multe unghiuri. Pe de altă parte, există detalii care sugerează experiența diversității, a faptului că nimic nu este identic. Avem aici două tipuri de metafore. Pe de o parte, metafora unității scrutate pînă la abuz și, pe de altă parte, metafora diversități, a replicării pînă la disoluție. O pierdere în detalii care, prin aglomerare, uzurpă tocmai indicii de individualizare. Dar acestea sînt variante extreme. Înlăuntrul expoziției, metaforele amintite sunt doar enunțuri, și
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
sau de Cuba (enumerație păstrează o ordine doar alfabetică). Toate probează că proza secolului al XX-lea are drept cronotopi lagărul și închisoarea. Dar alternativa dictaturii, democrația amenință oare să sărăcească literatura? Mai multe romane semnalează că scriitorii continuă să scruteze lumea în continuă metamorfoză, să analizeze atent pe cei ce conduc destinele țărilor și ale milioanelor de cetățeni. "Animal politic" sau "om politic", cel ce accede la putere acaparează interesul cetățeanului de rând mai ales în campanii, al ziaristului - în
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
inconștientului colectiv într-un mod incontrolabil. În orice caz, catalizatorul unui proces de reflecție pe teme fără număr. Simptom de normalizare a lumii în care trăim? Pe de altă parte, scriitorul începe să devină el însuși personaj, în romane care scrutează actul creației, procesul prin care se nasc subiecte și personaje, independența pe care ele o capătă. Scriitorul are mai multe "euri", trăiește altă viață în actul scrisului sau poate chiar alte vieți. Existența scriitorilor contemporani are o parte vizibilă: viața
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
sunt recognoscibili. Toate celelalte personaje ale romanului, ca și întâmplările legate de ele, sînt produsul imaginației autoarei.". Iar în final, în "Mulțumiri" indică biografii și cărți consultate despre Laura Bush. Scriitoarea se arată preocupată de Prima Doamnă, din perspectiva ei scrutează personalitatea și viața președintelui. Personajele sale au alte nume: Charlie Blackwell, nu George W. Bush, Alice, răsfățată Lindy, nu Laura, dar personalitatea fiecăruia, familiile și mediile din care provin fac străvezie convenția. Romanul urmărește patru etape mari din viața personajului
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
vechi desfundat, cu o planșetă de desen pe genunchi, îngânându-și cuvintele în timp ce le așternea pe hârtie și gesticulând în aer cu mâna rămasă liberă. Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul și bagdadiile, și sprâncenele dese și blonzii i se ridicau în unghi deasupra irișilor azurii, umbrite de mișcarea luminii unei lumânări înfipte într-un sfeșnic de lut, când ni se sfârșea gazul din lampa noastră numărul cinci.” (p. 16
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
în cele din urmă. Căci, dacă despre Iancu Arsene sau despre multele priceperi ale acestuia Ion Gheorghe vorbește adeseori desuet sacramental, despre sine o face fără inhibiții: „Uită-te, domnule Nelu, cine eram, zise/ Iancu Arsene, dându-mi binoclul/ Înapoi: scrutase peste arbori și pe dealuri/ Drumul spre Monteoru; ca un astrolog/ Apropiind și depărtând lumea de sine;// Într-adevăr, pe prispa lungă, de sub terasele/ Cu viile țăranilor, nobile, coloană de căruțe/ Mii și mii, una dintr-alta ieșind -/ Și cu
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
analiză cu atât mai valoroasă cu cât nu ține deloc cont de criteriul generaționist, încă viabil în multe dintre comentariile criticilor actuali. De la Gabriela Adameșteanu și Dumitru Țepeneag până la Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Florina Ilis sau Bogdan Suceavă, cu toții sunt scrutați din unghiul unor teme și problematici precum memoria, identitatea, fenomenul migrației ș.a.m.d. Și nu de puține ori, fără a oculta originalitatea operelor, Sanda Cordoș e în măsură să formuleze legitățile „obsesiilor” de imaginar de după ’90. Așa cum apare ea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
Pentru depășirea situației în care se află România de astăzi este util să scrutăm trecutul recent și să nu ne limităm doar la detaliile, la faptele și știrile, uneori, zăpăcitoare, ale prezentului. În decembrie 1989, România s-a îndreptat, ca toate țările din zonă, spre democrație. După douăzeci și doi de ani de efort
Grava carenţă de moralitate. Articol scris de ASR Principele Radu al României pentru DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/47916_a_49241]
-
și care presupune un plan absolut, o lume a esențelor, unde totul capătă sens prin raportare la arhetipiile primordiale. Cine nu se distan- țează de evenimente spre a le citi semnificația uitată, cine nu se depărtează de oameni spre a scruta în ei umanitatea nu este un artist», spunea G. Călinescu într-un interviu în 1945.” (Al. Paleologu, Spiritul și litera, 1970). Îmi convine și o oarecare simetrie cronologică: peste patru decenii, în 1971, Nicolae Manolescu începea publicarea Temelor. În 2011
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
din acele foi mari de hârtie al cărei format se numește foolscap (ceva mai mare decât ce numim noi pagină de caiet „școlăresc”) Hawthorne ajungea să nu mai vadă în lumea exterioară decât o imagine vizibilă a lumii interioare, dar scruta lumea exterioară cum numai misticul și poetul știu să o facă, adică avea o privire precisă și capabilă de cea mai îndelungată atenție. Din jurnalul lui, pe care tot mai trag nădejde că o să-l traducă cineva într-o zi
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
așa cum din cea mai timpurie tinerețe îl iubisem în operele sale și așa cum îl voi iubi și cinsti totdeauna. Așadar, i-am spus de-a dreptul că n-am să-i răspund, căci credeam că era cu neputință. Tolstoi mă scrută cu privirea lui tăioasă, penetrantă, și înțelese imediat. Ochii lui străluciră ceva mai blând, iar nemulțumirea lui manifestă, copilăresc-emoționantă, începu să se mai atenueze puțin. Apoi mă întrebă cu un râs aproape familiar, matern: „De ce nu vreți să spuneți totul
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
rând, întâi un basc negru, umbrind o parte a frunții; o pereche de lentile prinse-n rame negre; nasul; o mustață tunsă scurt, țepoasă; și lambinarea gulerului alb al cămășii - o lavalieră neagră. Fixată-n ochii mei, privirea lui mă scruta pătrunzătoare, rece. M-am simțit, timp de câteva secunde, citit pe dinlăuntru. - Eu sunt maestrul acela. Dar te rog să nu-mi mai zici așa, a mai spus adăugând: Poftește, domnule Pienescu! Îi recunoscusem, de bună seamă, chipul văzut în
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]