4,690 matches
-
ar fi fost de așteptat o veritabilă invazie de "documentare istorice" (gen niciodată demodat); lipsa de interes și de seriozitate a cineaștilor noștri privind recuperarea adevărului istoric a depășit orice imaginație. Dar, să trecem. Ce înseamnă "Strumă"? Numele unui vas scufundat în 1942, cu 769 de evrei români la bord. Primul episod pune în pagina contextul istoric; comentariul citează, inspirat, din Paul Celan ("Fugă macabră"): "Moartea e-un meșter german, albaștri i-s ochii"... Și contextul autohton, o Românie în care
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
un cimitir plutitor, de pe vas s-au salvat (evacuat) doar nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În familia vapoarelor scufundate, cîtă deosebire între falnicul Titanic, destinat succesului și scufundat rapid, într-o spectaculoasă catastrofă, si jalnică Strumă, epavă predestinata morții, după o agonie lentă, imaginata, parcă, de un scenarist nebun sau sadic. Dacă nu excelează prin originalitate, autorii filmului excelează prin tenacitate și disponibilitate. Disponibilitatea de a ataca un
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
cu o tristețe blîndă, de amurg : "Nu-mi pot explica de ce am fost eu cel salvat. Toată viața m-am întrebat: de ce eu?"... După atîta vreme, Strumă continuă să-și apere misterul. Încă nu se știe, cu certitudine, cine a scufundat vasul. Variantele care au circulat au fost: nemții, britanicii, sovieticii, românii și chiar... evreii! (pentru a atrage atenția asupra situației lor). Dincolo de toate variantele, mai mult sau mai putin fanteziste, poate nici nu mai are vreo importanță cum s-a
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
vasul. Variantele care au circulat au fost: nemții, britanicii, sovieticii, românii și chiar... evreii! (pentru a atrage atenția asupra situației lor). Dincolo de toate variantele, mai mult sau mai putin fanteziste, poate nici nu mai are vreo importanță cum s-a scufundat vasul. Povestea Strumei, povestea unor oameni care fug de moarte ca să cadă și mai neajutorați în brațele ei, poate fi citită că o poveste despre destin. Destinul pe cît de dezlănțuit pe atît de indiferent. Și totuși, destinul, oricît de
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho). Treptat, poeta se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu la suprafață. Volumul Mutilarea artistului la tinerețe este un impresionant memento al suferințelor îndurate de o ființă de carne și sânge, fără pavăza de hârtie a textualiștilor, o femeie
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
în care PSD-ul ajunge să trântească în Parlament legi pe care le-a inițiat el însuși pe când se afla la putere indică nu doar lipsa de logică a acestui partid, ci și nebunia în care par a se fi scufundat liderii săi. Niște oameni lipsiți de onoare, de bun simț, de bunăcredință și, în general, de orice fel de scrupul moral, nu se vor împiedica de amănunte cum ar fi războaiele civile declanșate pentru a reveni la putere. Spre deosebire de naivii
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
un film al cărui titlu are conotații acvatice, de Lars von Trier) e un străin pe pământ. Comunică într-un mod special cu delfinii, familia lui, a cărei fotografie o are în portofel, și singurul său scop e să se scufunde cât mai adânc în mare/ocean, fără un tub de oxigen. Actorul merită laude pentru că, îmi dau seama în timp ce-l descriu, un astfel de personaj sună unilateral și static. Nu e. Jean-Marc Barr reușește să-i insufle gingășie, inocență și
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
post-seriale au afișat o sufocantă propensiune pentru detaliu sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind o perpetuă variațiune a unei entități tematice aflată într-o veșnică aventură. începînd cu anii '60 ai secolului 20, serialismul s-a scufundat în apele tot mai tulburi și mai reci ale aleatorismului, ale muzicilor stochastice ori electroacustice, dominate de sunetul-gest, sunetul-pur, de zgomote sau armonicele naturale. Aflat în faza lui integrală, absorbantă și acaparatoare, serialismul a devenit în cele din urmă caduc
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
semnificații care nu-i sunt proprii, galeriile de artă și muzeele nu mai vând idei ci obiecte, își pierd puterea de "a chestiona critic realitatea", acea extrateritorialitate unde publicul înlocuia societatea în procesul de administrare a unui discurs nonconformist și "scufundă arta în culisele realității". Cultura s-a preschimbat în mijloc de producție și a căpătat o valoare socială în timp ce producerea socială a identității a revenit consumului de masă. Esteticul, devenit catalizator al existenței, "design social", scoate arta din modelul ei
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
nu numai cartea respectivă, ci și alte cărți ale autorului ei (atunci, bineînțeles, când nu era vorba de un debutant); de asemenea am consultat dicționare, panorame ale literaturii, articole de critică ale altora, ca și propriul meu fișier. M-am scufundat până peste cap în literatura română contemporană. Ce a însemnat pentru mine tot acest efort care, investit de exemplu în mersul pe jos, m-ar fi transformat într-un faimos globe-trotter și m-ar fi ajutat să am o siluetă
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
incursiune în istoria Egiptului, autoarea amintește și alți mari suverani: Tutmosis (I și III), regina Hatșepsut și Ramses II „cel mare” (care a avut 5o de fii și 53 de fiice!). Vrăjită de multiplele forme de viață, Livia Nemțeanu „se scufundă în prăpastia timpului”: dinastii, războaie, construcții monumentale „faraonice”, pentru că suntem în Egipt. Pe malul Mediteranei, „singurul continent lichid” cum spunea J. Cocteau, se ridică orașul cosmopolit, Alexandria, a cărui populație este formată din: copți, evrei, musulmani, egipteni, greci, armeni, arabi
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
bani? Cât despre dezvăluirile Domnului Dan, ce să facă și omul? N-are voie să spună cât câștigă procurorii și judecătorii, pe timpul eliberării condiționate, așa că a dezvăluit parte din salariile inculpaților. România Liberă se întreabă ” Cât de mult se mai scufundă leul”, articolul fiind paginat aluziv lângă ”Mărturii dramatice de la tsunami-ul din Moldova”. M-am uitat cu atenție la Mărturii, nu scrie nimic despre faptul că Boc a fost huiduit. Și asta e dramatic, dacă vrei părerea mea.
Ziare, la zi: Ghici la ce apă plată face reclamă Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/28045_a_29370]
-
colesterolul și alți parametri de genul ăsta. Puterea (ziarul) face un mic serviciu Puterii (PDL). Cu titlu de exclusivitate îi ia (îi primește) un interviu lui Sever Voinescu. Ca să nu se prindă cititorii, titlul de a-ntâia este ”PDL se scufundă”. Vezi bine, vorba maestrului Cristoiu, vor să dea impresia că articolul e critico-apocaliptic. În articol, o serie de texte pe care le-a mai vehiculat Udrea: că partidul e una, bocii sunt alta, că PSD nu vine cu soluții, că
Ziare, la zi: Ce-a adus duba pentru Rammstein () [Corola-journal/Journalistic/28042_a_29367]
-
să plecăm noi, mai bine să plece ei. Jos Guvernul!", a mai spus Costin. Sindicaliștii au bannere pe care scrie "Salvați Codul Muncii", "Jos sclavia lui Băsescu! Ne întoarcem la Ceaușescu?", "Băsescu, Boc, România / Codul muncii e sclavia; să vă scufundați bine!" și scandează "Demisia", "Jos Băsescu", "Jos Guvernul Boc", "Lăsați-ne", "Jos, jos, jos guvernul mincinos". În spatele scenei amplasate în Piața constituției este un banner cu siglele celor cinci confederații sindicale, pe care scrie "Nu sclaviei la locul de muncă
Sindicaliştii au încheiat mitingul de la Parlament - UPDATE () [Corola-journal/Journalistic/26951_a_28276]
-
Seberg, actrița educată, seducătoare, inaccesibllă. Provocatoare. Amatorul de intimități de orice fel nu le va găsi aici, nici datele coerente ale unei biografii reușite. Autoarea are grijă să întrerupă rememorările, cum spuneam, cu dese excursuri. Așa încât, eul ei biografic este scufundat în apele înșelătoare al unor euri sociale și culturale, dincolo de care nu se mai văd cu precizie urmele individului și relația lui cu destinul. Chiar și despre soț vorbește numai prin cărțile lui, cumva la trecut, dar îi împrumută, în
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
Vai, ce arătare! mă pomenesc reflectând și repede îmi reprim gândurile, nu cumva să mi le deslușească din nou. De la început am avut bănuiala că profesorul poate să-mi citească gândurile. Dându-mi seama de totala confuzie în care este scufundată acum mintea lui, spun ca și cum l-aș vedea în clipa asta pentru prima dată: — Domnul profesor Bazil Dumitrescu? În loc de un simplu Da, cum ar fi normal, bătrânul, cu un glas ca venit din adâncul unei grote (mi se întărește prima
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
vilelor să se-mbăieze. În casa lui s-auzeau râsete. De-aceea despărțise cu un zid de tot ce a fost vreodată a lui. Să-și uite păcatul. Întremat de dumicatul înghițit mai aruncă o amforă-n bazin. Amfora se scufundă în fundul bazinului. Necăjit Perigeu se așeză pe marginea lui uitându-se la statuie. Ședea în umbra ei și i se părea că mișcă.Avea oare halucinații? Întâi un braț apoi un picior și-apoi toată făp tura. De bucurie se
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu stă pâne, adăugă unul din ei. Prindeți-o și-aduceți-o în coace. Și dărâmați zidul acesta. Și-atunci, în timp ce zidul se crăpa tot mai mult, Geea se scufundă în lacul de vin, dispărând. Când trupul îi fu scos la iveală, era rece ca o statuie. Apoi în timp ce o lăsară pe trepte să se usuce, trupu-i crăpă. Ochii mari se rostogoliră din orbitele goale sfărâmându-se, în timp ce pielea se
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
lor transformîndu-se, pe durata a aproape jumătate de an, într-o ghețărie. Singurul remediu: băutura tare. Tabloul, desprins din rama ultimilor ani ceaușiști, este într- adevăr memorabil, deși e vorba mai degrabă de o fotografie: „După patru după-amiaza, satul se scufunda în întuneric, curentul se lua cîte zece ore pe zi și se dădea abia spre miezul nopții, nu găseai nici acasă la popa lumînări, așa că o luam spre birt, ei aveau lampă, și o lungeam acolo cît se putea. Cînd
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
lui Dragodan. Se dezvoltă, astfel, o criză a masculinității (inspirat, Sanda Cordoș scrie, pe coperta a IVa a cărții, că Noaptea soarelui răsare este „un roman despre lumea bărbaților, cu avânturile, spaimele, fragilitatea, agresivitatea și lașitățile acestora“), fiindcă protagonistul se scufundă, chinuit ca în cazanul cu smoală, până la halucinare, într-o dilemă aparent insolubilă: ce înseamnă, ce presupune bărbăția? Coborând pe firul memoriei până în copilărie și adolescență, Dragodan recapitulează, de fapt, povestea învățării „codurilor nescrise ale meseriei de bărbat“: cum trebuie
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele cad, miniștii sînt izgoniți, oamenii mor, dar Suțu fluctuat nec mergitur. Se clatină dar nu se scufundă, miel onest rătăcit într-o haită de lupi. Să citim o mostră de autoportret nepărtinitor: „Am fost încontinuu chemat, sub domnitorii Sturdza și Ghica, în fruntea diferitelor ministere și am acceptat împotriva voinței mele pînă cînd, în cele din urmă
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
revoluția. Când colo, ce să vezi ? Gunoiul s-a înmulțit mai abitir decât înainte. Orașul pune gunoiul cel nou peste cel vechi. Acum nici nu mai știi care e unul și care celălalt“. Acești eroi nu sunt însă cu totul scufundați în prozaismul vieții de fiecare zi. Își îngăduie evadări. Petrache are viziunea unor trăiri ideale, de noblețe și glorie, ceea ce îl îndeamnă să se cațăre pe statuia ecvestră din oraș, dublându-l în șa pe eroul de bronz titular. Nu
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]