570 matches
-
denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al scriiturii ar putea porni de la unele observații despre materialitatea contorsionată a lumii. Obiectele acestei materialități au uneori o:. Formele acestor obiecte sunt, așa cum spune Rudolf Arnheim, urme ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips. Și pentru că nu acordă statut de centralitate nici uneia
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al scriiturii ar putea porni de la unele observații despre materialitatea contorsionată a lumii. Obiectele acestei materialități au uneori o:. Formele acestor obiecte sunt, așa cum spune Rudolf Arnheim, urme ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips. Și pentru că nu acordă statut de centralitate nici uneia
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
-i activitatea creatoare, constatăm faptul că ideile artei sale s-au coagulat întro viziune conceptuală decorativă mai ales. Materialitatea pământului, ales, prelucrat, modelat și dăruit focului spre împlinire estetică, sunt datele prin care decorativismul amintit s-a concretizat. Pentru operele sculpturale, Ioan Antonică a recurs la materialele tradiționale: lutul, gipsul, piatra și lemnul, pe care le-a supus înnobilării prin prelucrări adecvate. După mai multe decenii, o privire detașată asupra creațiilor unui artist favorizează o evaluare a operei diferită esențialmente, în
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
de o animare a materialului la treapta unor înțelegeri artistice”. În alte lucrări artistul recurge la translația viziunii decorative despre care am amintit în zona figurii umane și a portretisticii, tratate în termenii reprezentării la limita dintre plasticitatea specifică modelajului sculptural și cea a sintezelor și utilizărilor decorative. Recurgând la tehnica tradițională a desenului grafitat întâlnit la ceramica neagră, el o aplică la lucrări ca: „Portret” aflată în muzeul ieșean, dezvoltând¬o prin adânciri ale motivului ornamental, prin incizii atunci când reprezintă
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
portrete în maniera prerodiană, fară a se fixa la exprimarea unui sentiment durabil, predominant, fără a ajunge la concretizarea unei viziuni proprii, rămânând aici labil, într-un gest poetic nehotărât și insesibil ca personalitate. Definitorie ne pare aptitudinea sa spre sculptural numai din momentul în care se îndreaptă spre un gen nou de expresivitate plastică, pe care nu s-a sfiit să-l inventeze și să-l dezvolte curajos. In ce constă secretul originalității lui Ion Antonică în înțelesul adânc al
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
efigia reprezentată de o mască țintuită pe un stâlp acoperit doar de o simplă țesătură, acoperământul acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă, așadar, prezența/absența zeului, prin legătura ei cu un corp absent, dar evocat sau evocabil la modul virtual și care poate lua forma unei statui. Acest corp-noncorp materializează deopotrivă o prezență și o absență. De unde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Or, gestul sculptorului nu este exact acela din care rezultă o formă cu înfățișare de om viu, lipsită însă complet de viață, ca în cazul statuii din Poveste de iarnă? Teatrul ar trebui să regăsească tocmai această semnificație a actului sculptural, iar posibilele soluții în acest sens ar fi marioneta, manechinul, figura de ceară. Paloarea cadaverică, lividitatea chipului, ca un înscris al morții. Maeterlinck formulează astfel paradoxul unui teatru al absenței omului sau mai degrabă al unui teatru ce are nevoie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. În privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947 - 1958) și publicate postum, în 1966, cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
combativității elanului său animant, tentațiile subconștiente să fie iar și iar suprimate, învinse, ca "demonii" să fie deciși ei în slujba lui, ca orice intenționalitate animantă să fie permanent transformată în energie supraconștient motivantă, ceea ce mitul hindus exprimă prin reprezentări sculpturale și prin atitudinea caracteristică a lui Buddha, stînd jos și cufundat într-o introspecție rațional valorificatoare. Mitul hindus și mitul creștin sînt identice prin semnificația lor profundă, căci nu există decît un singur și unic adevăr esențial cu valoare imuabilă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poziționare favorabilă, oferă avantajul volumului creat de vederile multiple. Doamna T. este implicit picturală, dar, eroină într-un roman, ne "obligă" a o și "citi" personajul se dezvăluie, stilistic asumându-și poziția "față în față" a eului specular. În cazul sculpturalei și rigidei Emilia, privirea nu este capabilă să anime, ci, din contra, frapează prin sterilitate și insensibilitate: Nu știu cum să spun, așa anapoda, uite am impresia că Emilia n-a privit niciodată un răsărit de soare (și poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sau ideografice, ci, de asemenea, totalitatea a ceea ce o face posibilă; și, de asemenea, pentru latura semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează problemele conceptuale pe care le-a ridicat de-a lungul timpului studiul scriiturii. Astfel, scriitura a fost confundată, în general, fie cu funcțiile ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
medii și mici, turismul intern va rămâne subdezvoltat pentru că se dorește cu orice preț un "nou turism". Or, "perlele" de altă dată nu au luat acest nume cu totul întâmplător. Prin așezarea naturală, prin aranjamentele componentelor arhitecturale, prin produsele picturale, sculpturale și muzicale oferite, așezămintele respective au produs bucurii oamenilor ieșiți să sărbătorească, să se întâlnească. Ele trebuie scoase din paraginile ruinătoare atât pentru frumusețea peisajului și a atmosferei create de un personal talentat, cât și pentru că reconstruiesc climatul tihnei, al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă antichității un nou suflu, care îndepărtează abordarea de la o viziune clasicizantă, statuară, spre una picturală, de la o majestate sculpturală, spre o abordare organicistă. "Privirea lui Böcklin asupra mitologiei este de o originalitate radicală. În concepția sa estetică asupra Antichității, referința la statuar nu mai are locul primordial pe care-l ocupa de la Renaștere încoace. I se substituie o pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic, construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandrescu destinat plațului familiei din cimitirul Sineasca din Craiova, Tzigara-Samurcaș sublinia noutatea acestor opere și prin faptul că Frederic Storck încearcă o adaptare a artei bizantine la sculptură care o exclude prin definiție. "S-a încercat să ne dea opere sculpturale în stil bizantin, deși pentru motive cunoscute, asemenea opere nu au fost executate odinioară. A căutat așa dar să se conducă în sculptură de principiile picturii bizantine. A împrumutat însă de la acestea numai felul schematic al veșmintelor"198. Storck nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative, joacă și un rol simbolic în relație cu tradiția culturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și un ambient simbolist al reveriei pe care îl iradiază aceste opere: "În modelajul obiectelor sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă a degetelor de sculptor ale d-lui Boambă. Cu ele prinde lumina și umbra în convexitățile și concavitățile modelajului subtil, și cu acest joc, al luminii și umbrii, își animează d-sa opera, o spiritualizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se constituie și în modalitate de lectură simbolistă. "Dacă Severin modelează îndemânatic, apoi prin desenele sale și prin chipul "Macedonski" dovedește că nu gândește deloc sculptural. Niciun desen nu e văzut dintr-o preocupare de volum, ci sunt vederi plane, picturale, urmărite pentru efectul tonurilor diferite în suprafață și nu pentru a revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e chipul lui Macedonski, fiindcă nu are nicio
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste țigănci îmi păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor în linii sumare și cât mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de mansarde, prezintă, totuși, un aspect monumental”. Edificiul impresionează prin eleganța și unitatea detaliilor de arhitectură, cu elemente ce amintesc de palatele clasicismului francez, așa cum ne indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al întregii compoziții este frontonul cu ceas ce încoronează intrarea principală, inițial încadrată de dou) statui feminine în ronde-bosse
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
odată cu ea puterea sfințitoare a celui reprezentat, la fel cum pentru cel ce iubește simpla privire aruncată asupra fotografiei aduce bucurie. În decursul timpului omenirea a fost preocupată de reprezentarea chipului și, în acest sens, stau mărturie nenumăratele portrete picturale, sculpturale sau basoreliefuri ce reproduc de la chipul unor copii până la figuri marcante ale istoriei. Chipul lui Hristos însă, pentru că întruchipează atât dumnezeirea, cât și omenirea, cuprinde în El întreaga reprezentare a existenței și rațiunii de a fi. Omul a fost mereu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cu aripi de iubire”, Constantin Brâncuși, artistul universal. Lecturând versurile poetului român, ne simțim ca-ntr-o căOătorie „la margine de timp”, îmbiați a vizualiza, cu febra încețosărilor unui timp apus, celebrul atelier al artistului din Impasse Ronsin, cu siluete sculpturale care plutesc fantomatic revărsând străluciri apocaliptice, așa cum ni le-au lăsat descrise și Dora Vallier (critic și istoric de artă), într-o zi de vineri, 4 mai 1956, într-o ultimă întrevedere memorabilă: „nuelque part à côté de l’atelier
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]