2,171 matches
-
îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului. Biroul de recepție era destul de înalt, dar probabil că și ea era foarte scundă sau era așezată pe un scaun cu picioare mult prea scurte; biroul o ascundea complet de la bărbie în jos. — S-au dat avertismente de viituri la radio. John a zis că apa-i destul de mare acum ca să ia mașinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din mână, cealaltă mai scundă și stând puțin mai în spate de balustradă. Fidorous și Scout. M-am luptat cu greutatea hainelor, înotând cât de repede puteam către ei. Luându-mă fiecare de câte un braț, mă traseră peste bord. Am căzut pe puntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
interpretează acest personaj, ce joacă în viața de dincolo de această scenă întocmai rolul personajului său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de Samson, el apare în fața dumneavoastră, domnilor, cam scund, slab și cu un început promițător de calviție, ce se continuă într-o coamă subțire de câteva fire răzlețe, grase și informe de păr neîngrijit. Deci, nu puneți bază prea mult pe ce vă va spune acest intrus, desigur are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
metaforico-filozofico-satiric, avându-i ca protagoniști pe fiul unui miliardar american, Hearst II (al II-lea) și pe portarul unui zgârie-nori (sediu al firmelor magnatului), Hershkowicz. Hearst II este un tânăr inteligent, zvelt și plin de grație, iar Hershkowicz - un ins scund și slinos, schimonosit de ură împotriva semenilor săi. Acest Richard al III-lea à la Sorin Comoroșan vrea să posede - printr-un transfer de personalitate - femeile cu care se culcă Hearst II, să... juiseze în locul lui și, mai mult decât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deget, primul strop avea culoarea vinului răsuflat. Petru în fiecare seară justifica absențele: Este atât de simplu să ți-l faci pe Dumnezeu martor în lipsa sa, avocat, judecător, cioclu, gropar, atât de simplu să pui pe seama lui aparențele, să ta scunzi după Dumnezeul-cortină și să tragi sforile, să te folosești de numele lui ca de o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald. E vară. Înseamnă că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la locul știut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
față În față de la zece ani cînd, cu ochiul meu deja nesigur, Încă mă uitam la el. Acum Însă am Întîrziat și eu să mă Îndrept Înspre el, așteptîndu-l să vorbească cel dintîi ca să-l pot localiza. Surprinzător, era la fel de scund ca mine, nici el nu se Înălțase prea mult. Venise cu soția lui, erau de curînd căsătoriți, voia să-i arate locurile natale. O chema Edna și vorbea engleza. Mi-am presimțit și mi am adulmecat șansa: — Și... ce fel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Foarte intens mi se luminează și acum imaginea moșului Ștefan: bărbat Înalt, subțire, drept ca o linie, călcînd ușor, dar sigur și fără grabă, ca un minutar de cadran solar. Fiii lui și nepoții nu-i semănăm, am ieșit mai scunzi, mai Îndesați, nu avem nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă lincă, nu făcuse pasiune prea mare nici pentru cai. Îmi povestea că unii oameni din sat, chiar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde sînt greu detectabile. În schimb, cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal Însă, deși este produs În regim sonor, prin ecolocație, nu e recepționat auditiv, ci ca impresie subtil tactilă sau fals vizuală. Pentru cei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept. ― Era sigur pe el, fără Îndoială - a ieșit și Nicu din tăcere, dominat de tensiunea momentului. ― „Al nostru ești, „prietene”, mi-am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei doi tipi i se păru cunoscut; semăna cu șeful grupului de securiști care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Un tip deștept și dat dracului, nu ca tine! Ăla mare și solid, care scrie poezii și e bun și la matematică. Dobrescu făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și s-a apropiat cu pași de vată. După ce verifică toți parametrii, dă un scurt ordin sever : Urgent, o puncție lombară ! Presiunea în cutia craniană crește... riscă să piardă L. C. R.5-ul. Unul din cei doi interni, un tânăr scund și spătos, cu un chip care trădează fără dubiu originea indiană, se precipită în căutarea instrumentației. Celălalt intern, ajutat de infirmieră o așează și o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cel de acum. Mâna caldă, ocrotitoare, bărbătească, îi strânge cu putere mâna în timp ce o conduce spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc, dar Atanasie vă așteaptă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ave di facut. Apu..., v-oi ruga sî intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva cuvinte lui Victor, să îl liniștească, să îl asigure că este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adăuga și că "dispun de o importantă memorie a parfumurilor". Dora se decide în fine să intre în camera cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate acestea, însă, el cunoștea mecanismele și principiile doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]