438 matches
-
putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât viața de zi cu zi. ” Dar ce minunat, multicolor și nesfârșit, acest ținut al visurilor mele, singurul meu bun, singura mea lume, singura mea împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
potențial interșanjabilă, însă magnific coerentă: bătînd multiplu, aglutinat, cu fiecare coloană de imagini, la porțile absolutului. Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a cărui hipersensibilitate olfactivă îl face să detecteze mirosuri neplăcute oriunde și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să se întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
gîndești cîți autori români ar sta și în cap numai să se vadă într-o istorie literară recentă, superstiția de a crede că, odată ajuns într-un astfel de volum, ești isprăvit sub unghi creator îi sună Cronicarului a vanitate searbădă. Cît despre speranța autorului că îl așteaptă un ceas fast în care va scrie și mai bine decît pînă acum, acesta e un detaliu care nu depinde decît de el. Un singur lucru nu înțelege Cronicarul: de ce a ținut Liviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
mare greșeală este să-i interpretezi opera după canon biografic, așa cum face de pildă Lou Andreas Salomé, femeia pe care filosoful a cerut-o odată în căsătorie. Sub unghiul detaliilor concrete, viața filologului școlit la Pforta e de o sărăcie searbădă și nespectaculoasă, influența omului fiind insignifiantă în epocă. Social vorbind, Nietzsche nu a existat, cu excepția perioadei de profesorat la Basel, zilele lui nefiind decît un lung concediu medical. Ceea ce înseamnă că destinul profetului lui Übermensch s-a petrecut în singurătate
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
face, ca preopinenții săi din epocă și de azi, propagandă. Studiile și articolele sale reacționează, desigur, la contextul de care vorbeam, dar nu exagerările și deformările tracomane constituie factorul declanșator al cercetărilor sale. Studiile clasice nu sunt, pentru el, o searbădă disciplină academică, de frecventat doar din rațiuni universitare, ci un crez și, totodată, un nutriment spiritual. Asta explică, probabil, popularitatea sa printre studenți - atestată de mărturiile unor iluștri colegi, ca Mircea Eliade -, ca și în viața literară, în ciuda faptului că
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
exigenței pe care au declarat-o drept busolă în viață. Rezultatul e că intelectualii sfîrșesc prin a dezamăgi, căzînd sub nivelul de așteptare pe care comunitatea și l-a urzit în privința lor. Și atunci ființa li se mărginește la un searbăd portret ce poate fi zugrăvit în cîteva pagini memorialistice, dar care nu se ridică la rangul unui simbol. La Ana Blandiana algoritmul celor trei pași respectă sensul urcător: avem de-a face cu o scriitoare a cărei biografie nu numai
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
de a creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de sânge, proximitatea viețuitoarelor parazite, devenite atât de familiare, încât împrumută ceva din personalitatea titularului, împlinesc spațiul său domestic. Pantelimon 113: "cineva, [...] ar putea crede că aici lumina e atât de searbădă încât bulevardul nu mai e locuit de mult. [...] dar, pe neașteptate, ies și traversează strada grupuri de șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
culorilor. Astfel a reușit să treacă de la faza unui simplu desen la diferite stadii de pictură, stimulând inventivitatea, spiritul de observație și creativitatea fiecăruia dintre bătrânii din Variaș, care până cu niște ani în urmă se limitau la un trai searbăd, fără perspective. Maria Goian a reușit într-un timp record să descătușeze forțe nebănuite. Unul din succesele obținute este descoperirea unei metode de a stimula îndemânarea ambelor mâini, creând ceea ce a numit ea dactilopictură, aplicarea simultană a culorilor cu toate
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
e capabil să iasă din capcana unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să fie compromisă întreaga operă cu o astfel de încăpățînare creatoare, cu o astfel de voință de putere searbădă, fără obiect. Au fost cîțiva scriitori de frunte ai romanului antenouăzecist care și-au încercat mîna și după marea schimbare. Și nu doar atît - unii au schimbat și tematica sau cel puțin aceasta a fost prima impresie. Așa s-a
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
comerț”. Întru totul și pentru toți era o adevărată magie. Asemenea tuturor, și bietul Schmitz îi resimțea forța și magia; așa că a urcat treptele austerului edificiu simțind zvîcnirile puternice ale inimii. Era așteptat. L-au poftit imediat într-o cămăruță searbădă, nearanjată, ce aducea mai mult a debara decît a birou. Acolo, înăuntru, ce săracăcioasă îi apărea Anglia! După cîteva momente s-a prezentat un tînăr îmbrăcat civil ce l-a poftit să ia loc pe singurul scaun disponibil. Ofițerul s-
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
de o opțiune personală. Și, cum am văzut, de o exigență structurală în privința acestui gen publicistic. Pasăre rară în critica anilor șaptezeci, Cornel Regman n-a făcut din păcate școală. Cei care încearcă să-l imite prea sunt încrâncenați. Și serbezi.
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
pui prea multe întrebări. Mai ales că toate posibilele întrebări sînt anticipate de prozator în chiar corpul romanului. Un prim paradox al romanului lui Daniel Vighi este acela că pe cît este de captivant la lectură, pe atât devine de searbăd în momentul în care este povestit sau comentat. Este un roman alcătuit din mii de fascicule luminoase, imposibil de cuprins în totalitate în spațiul unui comentariu. Or, în absența tuturor elementelor tabloul devine incomplet și prea puțin atrăgător. Despre ce
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
de lînă cenușie. În comparație cu ceilalți doi, arăta ca un negustor de porci. Totuși, din cît își dăduse Inman seama de felul de a gîndi al lui Lee, ar fi preferat în orice moment să lupte sub comanda lui Longstreet. Așa searbăd cum arăta, mintea acestuia scormonea întruna după locul potrivit în care un om să se poată ghemui și să poată ucide după pofta inimii, dintr-o poziție de relativă siguranță. După ce regimentul lui Inman și-a strîns rîndurile, au urcat
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ca de-un elastic, scoțînd, uneori, efecte lin-frumoase: "Cerul mic în carul mare duce Domnului iubire" (Noapte). Visul nou, visul "leneș - de burghez", visul "înfipt ca un os în gîtlej" sînt feluri de-a trăi într-o geografie, altminteri, ori searbădă, ori peste poate de violentă. La numai un an distanță - surprinzătoarea prolificitate a obsesiilor... - în 1934, apare al doilea volum, Metamorfoze. O poezie cu titlu frumos, Întîlniri neverosimile, și trup deșirat, presărînd imagini paradoxale ca pe un drum al oaselor
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Dar acesta a intrat singur în legenda pe care ne mulțumim a o consemna. Comentariul dedicat literaturii, lipsit de puterea admirației așternut exclusiv cu un condei "pozitiv", în care nu se-ncîlcește niciodată un fir din lumina imaginii fabuloase, e incomplet, searbăd, uscat. Nici E. Lovinescu, care notifica "degetul de lumină" al lui T. Maiorescu, nici G. Călinescu care-i înregistra cu ajutorul unui alfabet mitologic pe o seamă de însemnați contemporani, nu se abăteau de la regula scriiturii în care, alături de corzile polemice
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte, să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat" (p. 174). În fond, Sinidis este dedublarea autobiografică a autorului însuși. Grotescul expresionist al vieții se reflectă la toate nivelele, este regăsit de personaj în toate experiențele sale: războiul (mai ales în primul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Hurubă După ce ne-am certat cam o oră din motive de homo floresiensis parlamentaros și hobițț-romano1), am convenit cu Haralampy că scena politică românească fără o confruntare electoral-televizată între fermecătoarele doamne Mariana Buruiană (PRM) și Mona Muscă (PNL), ar fi searbădă și plictisitoare ca o nuntă fără ceterași, semănând în același timp cu un pământ arid și cu un ținut în care până și scorpionii își bagă acul ucigaș în propria coastă... -Să nu mai vorbim de șerpii constrictori, completează Haralampy
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
din același sânge cu ei, că e atașat doar printr-un fel de rudenie mistică, printr-un fel de adopție. Îl măcina nevoia iritantă de a-și potoli tulburarea aprigă care făcea ca totul să i se pară străin și searbăd. Nu se sinchisea de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui ajunsese o încâlceală de înșelăciuni și disimulări. Pe lângă dorința sălbatică de a împlini enormitățile care dospeau în el, nu mai exista nimic sfânt. Accepta cu cinism
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se retrage.// N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu./ Lațul mîinii e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
minore în insignifianța lor încît nu le poți atinge fără să te molipsești de un iz de josime. Norocul Mădălinei Diaconu e că, fiind prea cultă spre a se lăsa atrasă de detalii pe cît de exotice, pe atît de serbede sub unghi speculativ, nu cade în morbul pestriț al eseisticii facile. Un simptom al crizei prin care trece filosofia este extravaganța de nișă a subiectelor abordate, autorii aplecîndu-se asupra unor teme despre care un Kant s-ar fi rușinat să
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
care îl reprezintă, i-au intuit de aproape resorturile lăuntrice. Altminteri, în absența unei cît de mici înțelegeri a cercului vicios din care ia naștere psihologia fanaticului, discuția despre fanatism ar semăna cu perorația vană a unui agent de propagandă: searbădă diatribă pe seama unui flagel împotriva căruia cuvintele sunt neputincioase. A face filozofie pe marginea fanatismului înseamnă a bate cîmpii după modelul psalmodic al literaturii contemporane, și asta fiindcă pecinginea în cauză nu poate fi combătută vînturînd argumente abstracte sau vehiculînd
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]