600 matches
-
arhitectura, primind și primele comenzi. La Romă a întâlnit-o pe "Augusta Homer", studentă americană, care studia și ea artele plastice. Cei doi s-au căsătorit în 1877. Augustus Saint-Gaudens a realizat numeroase monumente care glorifica eroii din Războiul de Secesiune, cum sunt memorialul dedicat lui Robert Gould Shaw la Boston, cel al generalului John A. Logan la Chicago și cel al lui William Tecumseh Sherman în Central Park. Augustus Saint-Gaudens a desenat o monedă de aur cu valoarea nominală de
Augustus Saint-Gaudens () [Corola-website/Science/328434_a_329763]
-
fiind totodată și punctul central din care orașul a început să se extindă. În Piața Trandafirilor se regăsesc și principalele simboluri arhitecturale ale orașului. În partea sudică a pieții se află cele două clădiri impozante construite în stil Art Nouveau (secesiunea vieneză sau Jugenstil), preponderent în arhitectura Ungariei din perioada dualismului austro-ungar. Palatul Culturii și Palatul Administrativ (inițial a fost primăria) au fost construite după planurile arhitecților din Budapesta Marcell Komor și Dezső Jakab, la comanda făcută de primarul târgumureșean György
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei." A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la "Junimea"' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă. La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
încercau să profite de avantaj: au ajutat la înăbușirea revoluției în Finlanda (martie-aprilie 1918), apoi și-au reluat pe timpul verii înaintarea militară în Țările Baltice și în Ucraina, pe care le-au pus în mâinile unui guvern-marionetă monarhist și represiv. Secesiunea din mai a Republicilor Caucaziene (, Armenia și Azerbaidjan) a accentuat confuzia. În același timp, în aprilie-mai, Legiunea Cehă, formată din foști prizonieri și dezertori din armata austro-ungară, a refuzat să se dizolve, și s-a revoltat împotriva Bolșevicilor. Stăpâni ai
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de atenția binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor personalități importante ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Nicolae Iorga, etc. Muzeul Militar Național din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe strada Armatei Române. Edificiul a fost construit în 1895 pentru armata ungară. Festivitatea de deschidere a punctul muzeistic militar Oradea a avut loc la 26 decembrie 1971, deși aceasta trebuia să aibă loc cu doua luni înainte, la
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
lechneriană este reprezentat prin Marcell Komor și Dezső Jakab, Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Din generația de tineri arhitecți, a grupării "Tinerii", a activat la Oradea, Valér Mende. Frigyes Spiegel, aflat inițial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental (cunoscut și ca Secesiunea vieneză și Jugendstil), a realizat importante clădiri rezidențiale. Arhitectura premodernă, cu influențe vieneze, este prezentă prin lucrările fraților László și József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la Palatul Ullmann, construit de Franz Löbl. Clădiri istorice Una dintre
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
și József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la Palatul Ullmann, construit de Franz Löbl. Clădiri istorice Una dintre cele mai importante atracții ale orașului o constituie arhitectura centrului urbei, reprezentată de diferite stiluri: baroc, clasic, eclectic și secesiunea vieneză. Cea mai densă concentrare a acestora se află în centrul istoric al orașului: La începutul secolului XX, în arhitectura orădeană se impune curentul Art Nouveau, curent declanșat în Franța, dar integrat și în Imperiul Austriac și numit de asemeni
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de "Secession". Termenul de "secesiune", o variantă germană
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de "Secession". Termenul de "secesiune", o variantă germană a curentului ""Art Nouveau"" apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München" ("Münchener Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial. Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste ("International Style"). Klimt i-a influențat pe pictorii expresioniști Egon Schiele și Oskar Kokoschka. De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi: Case în stil Secession din Turda), Timișoara (Baia Publică Neptun), Arad etc. Secesiunea vieneză (video)
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
alteori în primii ani de independență. Printre ultimele țări care au abolit sclavia se numără Cuba (colonie spaniolă), în 1886, și Brazilia în 1888. În Statele Unite, sclavia a fost abolită întâi în nordul industrial (lucru care a cauzat Războiul de secesiune), urmând să fie eradicată și în sud până în 1868. Începând cu anii 1960, mișcarea de corectitudine politică din acea țară promovează pentru descendenții sclavilor negri numele de afroamericani, sau african-americani; numele de „negri” continuă să fie folosit. O nouă generație
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
totuși un bun administrator, reformând statul și întărind puterea imperială. Domnia sa a coincis cu apogeul crizei: tatăl său Valerian a fost luat prizonier de către parți; goții năvăleau în număr mare, iar multe teritorii își proclamau independența și desfășurau procesul de secesiune de imperiu sau erau abandonate. Gallienus a trebuit să înfrunte treizeci de uzurpatori. Gallienus a instituit reforme: a creat "comitatus", un corp de cavalerie mobilă, după modelul perșilor, alcătuit din cataphtractarii. În 261 a emis un edict prin care senatorii
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
lupta cu vandalii si iuthungii in 270. A fost urmat de Aurelian care i-a alungat pe vandali din Pannonia și a cucerit linia Dunării, rechemând toate garnizoanele romane rămase și evacuând populația din Dacia. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman, primind titlu de restitutor orbis. După înfrângerea de la Ariminum din 271, Aurelian îi învinge pe invadatori. Îi alungă pe palmyrieni și o capturează pe Zenobia. Aurelian a construit un zid de aparare
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
efort produs de un război fratricid. Astfel, intrarea statului Kansas a fost de natură politică, acesta fiind cunoscut ca un stat cu o opinie preponderent anti-sclavie (înclinând sensibil balanța politică împotriva menținerii sclaviei), intrarea statului West Virginia a fost rezultatul secesiunii părții de vest a statului Virginia, a cărui parte rămasă (coincizând cu statul Virginia de azi) a fost liderul moral, economic și conceptual al Confederației, iar intrarea statului Nevada a fost una pur economică, întrucât Uniunea avea nevoie de cantitățile
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 1870 () [Corola-website/Science/304320_a_305649]
-
pictura la Academia de Arte Frumoase din Cracovia avândul ca profesor pe Leon Wyczółkowski. a pictat, inițial, tablouri cu tematică istorică și mitologică, trecând mai apoi sub influența expresionismului insuflat de către Stanisław Przybyszewski. Weiss a devenit, mai târziu, membru al Secesiunii vieneze. Spre sfârșitul vieții, Weiss a adus contribuții importante, prin o serie de picturi, la realismul socialist polonez. De asemenea el a fost printre primii designeri polonezi de afișe în stilul Art Nouveau. Wojciech Weiss a studiat la Școala de
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]
-
cîmpul de luptă, a fost decorat și înaintat la gradul de căpitan. La 30 iulie 1862 a trimis dintr-un spital militar din New York o scrisoare de condoleanțe la moartea lui Nicolae Dunca, un alt voluntar român în războiul de secesiune. Această scrisoare, adresată doamnei Constanța Dunca-Schianu, va fi publicată la 16 ianuarie 1863 în ziarul Buciumul, scos la București de Cezar Bolliac. La 30 aprilie 1863, la Baton Rouge, Louisiana, era căpitan în Regimentul 5 de voluntari, aflat sub comanda
Eugen Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316209_a_317538]