911 matches
-
unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
exocrină tipică, fiecare acin folosește materia primă extrasă din sânge pentru a sintetiza un produs de secreție. Pe măsură ce produsul este eliminat, el poate fi supus concentrării printr-un duct striat. La nivel renal, fiecare corpuscul este în principiu un acin secretor foarte modificat. Fiecare corpuscul produce un filtrat plasmatic, care apoi drenează în tubul asociat. 24.1. Corpusculul renal Corpusculul renal (fig. 94) are un diametru de aproximativ 200 de μm, se formează prin colonizarea unei invaginări a capătului în „deget
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la capacitate crescută de reabsorbție a apei. Celulele ductului medular sunt capabile să secrete ioni de hidrogen în cantități crescute, chiar împotriva unui gradient înalt de concentrație, ceea le acordă o importanță deosebită în reglarea metabolismului acido-bazic. 25.3. Fenomene secretorii Secreția tubulară reprezintă transferul de material din capilarele peritubulare către lumenul tubular renal. Ea poate avea loc la toate nivelele tubului urinifer. Mecanismul principal prin care se realizează este transportul activ. De obicei, doar câteva substanțe sunt secretate, ele fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul celulei negativ față de exterior. Na+ intră
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vezicule citoplasmice sau traversează celula până la polul apical, unde este secretat în lichidul tubular prin difuzie facilitată de proteina Mrp2 (multi-drug resistance associated protein 2). Secreția tubulară a uraților Secreția activă se realizează din plasmă în fluidul tubular de către sistemul secretor al bazelor și acizilor organici, cu capacitate excretorie redusă pentru urați. Astfel se explică incapacitatea de eliminare integrală a acidului uric la nivel renal, ce va duce la precipitarea acestuia sub forma de cristale de acid uric, mai ales la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ureic eliminate prin piele pe zi. Ficatul secretă 0,25 până la 1 L/zi de bilă. Substanțele liposolubile pot fi eliminate pe cale biliară, mai ales drogurile și metaboliții lor, mai ales dacă dimensiunea molecule depășește 300 daltoni, cu un optim secretor la 500 Da. Xenobioticele cu molecule mai mici pot fi eliminate mai eficient dacă li se mărește molecula prin glucuronoconjugare. Secreția activă are o proporție bilă/plasmă ce poate ajunge la 50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu origine în segmentele doi, trei și patru ai măduvei sacrate, ce formează nervul pelvin articulat sinaptic în ganglionii terminali de la nivelul vezicii urinare, rectului și organelor sexuale. Pe plan funcțional, componenta vagală și sacrată conține fibre parasimpatice motorii și secretorii pentru organele toraco-abdominale și pelvine. Pe de altă parte căile aferente vegetative sunt atât proprii cât și parțial comune cu ale sistemului nervos somatic. Ele constituie prima verigă a arcurilor reflexe organo-vegetative. Informații asupra statusului organelor viscerale ajung la creier
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor chimică, fibrele nervoase vegetative nonadrenergice și noncolinergice au fost denumite serotoninergice, histaminergice, peptidergice, Gaba-ergice, glutamatergice, nitrinergice etc. Particularități morfofuncționale interesante prezintă sistemul nervos enteric (SNE). Acesta reprezintă cea de a treia componentă vegetativă periferică care asigură activitatea motorie și secretoare atât a tubului digestiv de la esofag la sfincterul anal intern cât și organelor anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Alcătuit din peste 20 tipuri de neuroni enterici și celule enterogliale ce însumează aproximativ 200 milioane numai în jejuno-ileon (Furness, 2008
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglarea celor mai variate manifestări somato-vegetative. Dar, paralel cu cercetările consacrate neurosecreției hipotalamo-hipofizare, s-au întreprins numeroase studii privind căile de migrare extrahipofizară a materialului neurosecretor. Cu această ocazie, s-a stabilit că pereții ventriculului III sunt sediul unor procese secretorii similare cu cele de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Cercetările histochimice ale lui Sharrer, Barry, Stutinsky, De Robertis și alții au demonstrat existența unor fibre neurosecretorii hipotalamo-mezencefalice, hipotalamo-epitalamice, hipotalamo-epifizare, hipotalamo-amigdaliene etc., care asigură migrarea neurohormonilor hipotalamici la distanță spre diferite structuri subcorticale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât intrinseci hipotalamo-hipofizare, cât și extrinseci cu structuri cereberale diverse ca: hipocampul, amigdala, talamusul, tegmentul trunchiului cerebral și chiar unele arii corticale. I.2.1.4. Alte structuri vegetative centrale Organele ependimare (subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis (1955) a extins noțiunea de neurosecreție de la structurile vegetative ale diencefalului la diferite formațiuni nervoase centrale și chiar periferice. După părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comun, ganglionul oftalmic și nervii ciliari. În protuberanță (puntea Varoli), își au sediul atât nucleii salivar superior și lacrimo-muconazal, cât și nucleul vegetativ al trigemenului. Nucleul salivar superior, situat în substanța reticulată pontină din apropierea nucleului vestibular Deiters, trimite filete parasimpatice secretorii la glandele submaxilară și sublinguală, care merg pe traiectul facialului, corzii timpanului și lingualului până la ganglionii submaxilar și sublingual, din apropierea celor două teritorii glandulare. Pe de altă parte, nucleul lacrimo-muconazal, localizat posterior nucleului de origine a facialului, emite fibre parasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul zonei locus coeruleus stimulează secreția mucoasei nazale și glandelor palatine. În afara structurilor vegetative parasimpatice, locus coeruleus, ca principală componentă a formației reticulate pontine, conține și celule nervoase adrenergice, secretorii de noradrenalină, care se articulează monosinaptic cu neuronii ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale, fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). În bulb, se găsesc numeroase elemente vegetative proprii, începând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și reprezintă structura serotoninergică principală a formației reticulate. Ei se întind pe toată lungimea trunchiului cerebral de la bulb până în mezencefal. O atenție deosebită merită locus coeruleus, componentă specială a formației reticulate pontine care, în afara structurilor parasimpatice conține și celule simpatico-adrenergice secretorii de noradrenalină, ce se articulează monosinaptic cu neuronii ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale a fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). Deși este cunoscută din punct de vedere anatomic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
irisului și mușchiului ciliar. În afara terminațiilor parasimpatice iridoconstrictoare, ganglionul oftalmic (ciliar) conține suficiente filete simpatice iridodilatatoare, sosite de la centrul cilio-spinal Budge pe calea simpaticului cervical superior. I.2.1.16. Facialul Conține în afara neuronilor motori și senzitivi, numeroase fibre parasimpatice secretorii plecate din nucleii lacrimo-muconazal și salivar superior ai punții. Fibrele vegetative ale nucleului lacrimo-muconazal merg pe traiectul facialului până la genunchiul acestuia, de unde trec apoi în marele pietros superficial și nervul vidian, pentru a se termina în ganglionul sfenopalatin (ganglionul Meckel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul vaselor intraviscerale și celulelor efectoare (parenchimatoase, secretorii, contractile etc.). La nivelul vaselor de calibru mic și mijlociu, filetele simpatico-parasimpatice formează două plexuri parietale: unul superficial, situat în adventicea vasului, cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, pancreas, ficat, vezică, glande salivare și îndeosebi, în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Ele conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii etc.) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Mușchiul cardiac, de exemplu, conține numeroase formațiuni ganglionare (până la 150 microganglioni după Francillon, 1928) la nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multora din glandele cu secreție externă sau internă conține de asemenea conglomerate de celule și filete vegetative constituite în plexuri intrinseci. Stimularea mecanică sau chimică a acestor entități vegetative viscerale determină reacții directe și neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
măduvei spinării. Enteroneuronii aferenți intrinseci IPAN au morfologie Dogiel II, sunt neuroni AH din punct de vedere electrofiziologic și se găsesc predominant în plexul mienteric, dar și în cel submucos. Topografic, ei sunt mai numeroși în zonele cele mai active secretor și motor ale tubului digestiv. Studii cantitative pe jejunul de cobai au demonstrat că pe 1 mm de intestin în plexul mienteric se găsesc aproximativ 2500 enteroneuroni dintre care 650 IPAN iar în plexul submucos 1100 enteroneuroni dintre care 100
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional, cercetările respective deschid noi perspective studiilor fundamentale consacrate participării celulelor Cajal-like interstițiale la producerea mecanismelor complexe ale autoreglării semnalelor intercelulare generatoare de fenomene electrochimice de tip pacemaker și alte manifestări specifice locale (mecanice, secretorii, electrice, imunologice). I.2.2.13. Enteroglia Celulele enterogliale (CEG), descrise pentru prima dată de Dogiel în 1899 constituie componenta cea mai numeroasă a SNE, numărul estimat al celulelor enterogliale fiind de 4 ori mai mare decât cel al neuronilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator VIP-ergic determinând vasodilatația preinflamatorie. În tubul digestiv același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele două activități existând un sincronism funcțional asigurat de SNE (31). I.3. DATE SUMARE PRIVIND GENEZA ȘI CONDUCEREA INFLUXULUI NERVOS Ion HAULICĂ Mecanisme fizico-chimice ale manifestărilor electrice celulare După cum se știe, toate celulele organismului viu prezintă un potențial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
direcție (tip valve-like) a impulsurilor excitatorii sau inhibitorii de la un neuron la altul sau de la terminațiile nervoase la organul efector. Criteriile de identificare a sinapselor sunt, în linii, mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
AMP ciclic, ca mesager secund. După Williams (1975), ganglionii simpatici ai unor specii ar conține două tipuri de celule SIF: unele cu rol de interneuroni (tip I) și altele neurosecretoare în vasele sanguine locale (tip II). Se admite că granulele secretorii ale celulelor de tip I pot acționa direct asupra neuronilor ganglionari, în timp ce celulele de tip II ar secreta în vasele sanguine locale, cu efecte la distanță. La rândul lor, axonii principalilor neuroni postganglionari sunt lungi și se distribuie la organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]