398 matches
-
în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul cum le poate depăși sau cum poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul cum le poate depăși sau cum poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
noii ere, programînd individul într-o manieră hipnopedică, inculcîndu-i-se gesturi, atitudini și comportamente "potrivite". Aceasta începe încă din copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii trăiesc o viață secularizată și bine "securizată". Orice urmă de spiritualitate autentică, valorile și simbolurile sunt deturnate și distorsionate pînă la grotesc, golite de sens și, pînă la urmă, înlocuite. Nu-i așa că forma de globalizare pe care o trăim seamănă mult, tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
influența Statelor Unite. Oricum, cert este că India a devenit deja un actor regional major, nelipsit din nici o combinație geostrategică, și aspiră, cum spuneam, la mai mult. În 2004, partidul naționalist hindus a pierdut alegerile, iar țara a devenit o democrație secularizată și multiculturală, ce încearcă să pună capăt vechilor conflicte interetnice și interreligioase, inclusiv prin acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
masa neutră, ușoară, escamotabilă, patul fără picioare, fără cadru, neacoperit, un fel de grad zero al patului, toate obiectele alcătuite din linii "pure" care nici măcar nu mai par ceea ce sunt, reduse la structura cea mai simplă, ca și cum ar fi definitiv secularizate: ceea ce s-a eliberat în ele și care, eliberându-se, a eliberat ceva în om [...] e propria lor funcție" (ibidem, p. 13). 345 Ibidem, p. 14. 346 Ibidem, pp. 27-28. 347 Ibidem, p. 45. 348 Aceeași idee este remarcată și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unică a poveștii este istoria naturală a lucrurilor, care în evenimentul morții lor își reclamă autenticitatea, caracterul viu. Paragraful al doisprezecelea al textului aduce, în legătură cu acest fapt, o precizare importantă: istoria naturală a lucrurilor, care este povestită, reprezintă o formă secularizată a eschatologiei cronicilor medievale. Observația este importantă, din perspectiva rolului mesianic al memoriei în povestirea evenimen telor. Ea depășește istoria „mută“, liniară printr o privire dialec tică. Memoria este, arată Benjamin, muza epicului în general. Diferența este însă radicală între
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe care o încorporează și o transmite. Dispariția sa echivalează dispariției misticului și stă mărturie pentru o „nouă“ ontologie, secularizată. Interesant este faptul pe care îl observă Benjamin: acela că declinul poveștii este marcat de întoarcerea de pe frontul Primului Război Mondial. Cărțile scrise în anii ulteriori războiului sunt grăitoare în această privință: „Denn nie sind Erfahrungen gründlicher Lügen gest raft worden als
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
autoritatea“ rațiunii este în locuită cu un puternic impuls mesianic („impulse of an intense messianism“). Și de această dată, lectura textului Zur Kritik der Gewalt din punctul de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic și o noțiune secularizată, „capitalistă“ a dreptului îmi pare a fi secundară, dacă nu chiar problematică. Mai interesant este modul cum proiectul critic kantian se redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la problema finalității fără scop din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul devine, prin experiența sa, un profet. Analogia dintre flaneur și istoric („profetul care privește în urmă“, cum îl numește Benjamin) poate continua pe mai multe coordonate: colportajul despre care vorbeam
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că este uman, fie că este robotizat, iconuri feminine contemporane precum păpușa Barbie sau Madonna, tiparul vampirului Dracula, personificare a răului în general sau impersonare a laturii întunecate din noi înșine sunt descrise în cartea Adinei Ciugureanu ca replici moderne, secularizate ori androgine ale modelelor arhetipale sacre, mitice ori puternic marcate de gen. Cultura de masă americană este astfel descrisă ca formă de reciclare voită a tiparelor culturale europene, dar și ca formă de autocitare ironică, subminantă. Ne-am putea întreba
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1994, perspectivă împărtășită, de altfel, și de Mircea Eliade în Istoria religiilor, cultura își are rădăcinile în credințele și obiceiurile tradiționale ale popoarelor primitive, anterioare epocii științifice, iar formele ei moderne nu sunt decât manifestări ale sacrului într-o lume secularizată. Făcând distincția între homo religiosus și homo historicus, precum o face și Eliade, Pounds îl plasează pe primul în cadrul societății tradiționale, lipsit de memorie istorică, iar pe al doilea în societatea industrială, în care simțul istoric a crescut foarte puternic
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
căror misiune este să le înlocuiască pe cele vechi. În plus, chiar și obiceiurile și ritualurile zilnice, pe care le îndeplinim aproape mecanic, ar putea fi văzute ca simple reiterări ale celor tradiționale, mitice, sau ca forme corupte, democratizate și secularizate ale acestora. O interesantă analiză antropologică, referitoare la cultura populară, de această dată, este prezentată de sociologii australieni Jack Nachbar și Kevin Lause în lucrarea Popular Culture: An Introductory Text, publicată în Statele Unite în 1992. Cei doi teoreticieni își imaginează
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mon-den, care s-a dovedit a fi extrem de contagios. În ciuda unei vădite superficialități, păpușa Barbie este un icon complex, o combinație între înfățișarea serafică a fecioarelor-martir și eleganța păpușilor medievale. Cu alte cuvinte, Barbie reprezintă răspunsul cultural, într-o epocă secularizată, la probleme ridicate de ce înseamnă feminitatea, cum ne comportăm și cum ne îmbrăcăm, ce stil de viață abordăm. Din punct de vedere cultural, iconul Barbie este menit să reconcilieze tensiunea dintre libertinism și castitate, simplitate și complexitate, obișnuință, repetabilitate și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
numește „știința teistă“ sau „știința creației“. Ce se poate spune despre o asemenea argumentare și despre concluziile ei? Se pornește de la premisa că adevăruri revelate ne dau măsura și criteriul pentru a decide ce putem accepta din rezultatele cercetărilor științei secularizate. Există, așadar, o instanță situată deasupra științei care decide ceea ce poate sau nu poate să admită creștinul din concluziile la care conduce la un moment dat cercetarea științifică. În acest sens, argumentarea lui Plantinga în favoarea creației separate este circulară. Fără
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
urmele fosile. „Noi încă avem nevoie ca Creatorul să intervină și să creeze forme de viață potrivite, la timpul potrivit [...] Încă o dată, știința confirmă ceea ce spunea Dumnezeu prin Biblie, mii de ani mai înainte!“ Atitudinea autoarei acestui manual față de știința secularizată este semnificativă. Ea respinge punctul de vedere că rezultatele cercetărilor întreprinse de oameni care nu cred nu ar trebui în genere acceptate, deoarece aceștia nu ar putea interpreta natura în mod corect. Acceptând că oameni de știință care nu cred
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rezultatelor cercetărilor lui Darwin și ale altor oameni de știință evoluționiști. Numai prin lucrarea Spiritului Sfânt se poate ajunge la adevăr „fie că adevărul este găsit în natură sau în Scriptură. Trebuie creștinii să aibă încredere în toate descoperirile științei secularizate? Evident, nu. Trebuie să examinăm lucrurile cu atenție pentru a vedea dacă cercetarea și concluziile trase din ea sunt valide.“ Reprezentativ pentru poziția unor fundamentaliști religioși față de știința darwiniană este programul formulat de Henry M. Morris, director al unui institut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Punctul de vedere că știința modernă și religia sunt domenii net distincte ale gândirii, care nu se ating și nu pot să prezinte o zonă de suprapunere, este adesea perceput drept o expresie a marginalizării credinței religioase într-o societate secularizată. În realitate, au existat oameni profund religioși care au aderat fără rezerve la acest punct de vedere și l-au susținut cu pasiune. Søren Kierkegaard, bunăoară, opunea frontal credința rațiunii, cumoașterii obiective, științei. Pentru el, problemele adevăratului creștin nu au
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sensibilitate și la empatie. Mai este mult de recuperat și pentru asta sunt de ajutor modele de jurnalism religios, ca în cazul protosinghelului Savatie Baștovoi sau al emisiunii "Credo" a TVR1. Trăim un timp propice pentru o recuperare deplină, societatea secularizată resimțind tot mai acut nevoia unei abordări mai profunde și mai particularizate a sacralității. "Astăzi, Europa, conștientă de nefastele efecte ale secularizării, își întoarce cu speranță privirile spre rezervorul de spiritualitate al ortodoxiei răsăritene"2. Pentru a fi cât mai
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
noile manipulări ale comunicării generalizate, față de tendința demagogică de reflectare pe scară largă a unui anumit fel de religiozitate (emoțional, superficial și folcloric), pe care chiar mass-media îl creează în beneficiul unei logici comerciale. Între o atitudine dură, condamnând mass-media secularizată ca fiind expresia unei lumi corupte și atee, și tendința de vedetizare și colaboraționism ieftin, drumul care rămâne de făcut este lung și plin de surprize", scria Mirel Bănică 3. Este foarte adevărat că niciun alt discurs în general, nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de Ralea sunt transpuse prin sublinierea incompatibilitții dintre religie și umanism. El mai afirm c orice umanism conține în el o smânț de ateism. Ralea intuiește c interesul pentru treburile omenești înseamn laicism; c acesta ar indica o stare sufleteasc secularizat. Evident, abordând o atitudine umanistic, de pe o poziție analitic faț de religie și fenomenul religios, (nu numaidecât ateist sau antireligioas, el semnaleaz c Epocile de aur ale vieții religioase pleac de la ideea c omul e un amnunt al creațiunii, între
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
susține Ryba, a fost capacitatea lui de a înțelege dorințele poporului american. Marea sa creație a constat în construirea unor imagini narative prin care au fost îndeplinite aceste dorințe"278. La acest nivel, devine pertinentă întrebarea în ce măsură societățile lumii moderne, secularizată și urbanizată, mai sunt capabile de o gândire mitică. Discuția trebuie să aibă în vedere faptul că mitul nu este creația unui anumit tip de societate, deși are un important rol social, ci este generat de însăși esența omului. Predispozițiile
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
1774-1840), a investigat la rândul său profunzimea sentimentului religios și a trăirilor sacre. Demersul său artistic în contextul societății moderne, din care parafrazându-l pe Goethe însuși Dumnezeu părea să se fi retras 435, era acela de a transforma aspectul secularizat al lumii printr-o formulă înnoită a artei creștine, fără a mai apela însă la patrimoniul imagistic care a inspirat arta religioasă încă din perioada Evului Mediu 436. Evident, încercarea lui Friedrich nu și-a atins scopul dorit, decât în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
moderne au fost doar o parte dintre caracteristicile acestei epoci, ce au influențat deopotrivă și modul de reprezentare vizuală a sacrului. În acest sens, ieșind de sub influența gândirii religioase și a artei sacre, creațiile artiștilor proveniți din mediul tot mai secularizat al veacului XX au căutat să se adapteze noilor formule creatoare pe care spiritul modernist le propunea. S-a ajuns astfel la un complex sistem de reorganizare a conceptelor artistice, a modului de înțelegere, judecare și periodizare a diferitelor curente
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dreptul comun) cu supunerea statului la principiile de drept (Flogaïtis 2004). Matteucci (1993) descrie în Statul modern (Lo stato moderno) acest moment în care dreptul natural apare din ce în ce mai mult ca drept rațional, un drept descoperit prin rațiune și întru totul secularizat. Rațiunea înlocuiește și tradiția, și religia. Acest proces intelectual produce consecințe politice la sfârșitului secolului XVIII și începutul secolului XIX, prin codificarea dreptului privat și a dreptului public în Europa continentală. Codificarea însemna o raționalizare a dreptului cu scopul de
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
impunerea supremației în fața altor tradiții. Către ce anume trimit religiile și care este miza ierarhiilor divine ca tărâm privilegiat al oricărei tradiții religioase? Ierarhiile divine reprezintă, în același timp, expresia autentică a experienței religioase personale și „împământenirea“ acesteia în forma secularizată ori instituționalizată a cunoașterii cu privire la lumile de sus, cristalizată ca tradiție (orală sau scrisă) ori ca teologie. Ierarhiile reprezintă puntea deschisă dinspre principiu (termen utilizat aici convențional) către om și invers. Modurile de întruchipare a ierarhiilor divine în diferite tradiții
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]