1,046 matches
-
glomerulului renal, care este și ținta principală a acestei citokine. Sinteza TGF-beta este stimulată de PKC, AGE, stresul oxidativ, stresul hemodinamic, AT II etc. TGF-beta interacționează cu două tipuri de receptori celulari specifici; semnalul este apoi modulat intracelular de mesagerii secunzi NF-κB și MAPK. TGF-beta reprezintă principalul efector în producerea leziunilor caracteristice ND. El induce hipertrofie glomerulară, acumularea de matrice extracelulară și glomeruloscleroză. Acumularea matricei se face atât prin creșterea sintezei componentelor sale (colagen IV, heparan-sulfat, laminină, fibronectină etc), cât și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Se obține astfel o reorganizare din interior a simbolurilor poeziei și o invitare a lor de a-și arăta partea ascunsă, locul secret prin care fiecare dintre ele se încatenează cu altul, aparent opus. Nucleul studiului îl constituie „cosmologia” jocului secund ca reverie a ternarului, opera barbiană fiind centrată în jurul a trei mituri fundamentale (oglinda, nunta, soarele), corespunzându-le trei culori (albastru, verde, galben) și o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
funcționale între elitele alternative și societate, iar cultura politică a „strângerii de mână” și a „mesei rotunde” nu s-a putut adopta la noi; cât a fost tare, sistemul comunist nu a negociat cu societatea; când a slăbit, eșalonul său secund s-a repoziționat printr-o abilă manevră (lovitura de palat legitimată de revolta maselor). Charta ’77 în versiune românească, eșuată din lipsă de aderenți la poziția curajoasă a lui Paul Goma, a eșuat și în postcomunism - dovezile sunt Piața Universității
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în jurul tamburului, de unde, din pricina rapidității sporite cu care se desfășura saula, țîșnea acum un fum albăstrui, de culoarea cînepii, amestecîndu-se cu fumul statornic al pipei sale. Saula se desfășura mereu, dar, înainte de a ajunge la tambur, trecea prin amîndouă mîinile secundului, de pe care căzuseră, din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb, zise Daggoo. Ă Da, ambele pipe s-au stins, răspunse secundul. Și scoțîndu-și-o pe a sa din gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în picioare. Dacă posomorîtul Ahab era liniștit acum - pe cîte ni se părea nouă, celor de pe punte - Stubb, al doilea secund, îmbătat de victoria dobîndită, vădea o ațîțare neobișnuită, dar veselă. Văzîndu-l atît de agitat, cumpătatul Starbuck, care era superiorul său direct, îi încredința conducerea provizorie a tuturor operațiunilor. Unul din motivele mărunte ale acestei agitații a lui Stubb ieși curînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
avea rotulele cam înțepenite, căci nu le ținea la fel de curate cum își ținea tingirile. Așadar moș Țigău, cum i se spunea, sosi tîrîș-grăpiș, ajutîndu-se de vătraiul său primitiv, confecționat din niște doage de fier îndreptate și, la un ordin al secundului, se opri chiar în fața mesei la care mînca acesta; cu amîndouă mîinile împreunate și proptite în toiagul lui făcut din două bețe, își încovoie și mai mult spinarea arcuită, în vreme ce capul i se apleca pieziș, pentru a prezenta urechea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Iar mîine, cînd o să tăiem balena, ai grijă să fii pe-aproape ca să primești vîrfurile aripioarelor ei - pune-le la saramură! Cît despre capetele cozii, marinează-le, bucătare! Și acum, poți pleca! Dar abia făcuse trei pași moș Țigău, că secundul îl chemă înapoi: Ă Bucătare, mîine, în cartul de la miezul nopții, adu-mi niște cotlete. Auzi? Hai, acum șterge-o... Stai nițel! Fă o plecăciune înainte de te cari! înc-o dată! Stop! La micul dejun, chiftele de balenă, nu uita! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea, ea poate fi detașată în spirale, exact așa cum se cojește uneori o portocală. Sub presiunea constantă a cabestanului, balena se rostogolește mereu în apă, astfel încît stratul de grăsime se detașează egal, de-a lungul liniei trasate de sapele secunzilor, linie denumită „eșarfă“. Aproape simultan cu „cojirea“, ba chiar ca urmare directă a acestei operațiuni, stratul de grăsime e tras din ce în ce mai sus, pînă ce marginea lui superioară atinge gabia mare; atunci, oamenii de la cabestan încetează să-l manevreze și, vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara de grăsime“ înfășoară ghemul, secunzii „trasează“, corabia geme și toți înjură din cînd în cînd, ca să se mai răcorească în acest frecuș general. Capitolul LXVII PĂTURA Am acordat o atenție destul de mare pielii balenei, un subiect oarecum delicat. Am purtat pe mare discuții în contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tău. Ai văzut perechi de îndrăgostiți sărind îmbrățișați de pe corabia lor cuprinsă de flăcări; inimă lîngă inimă s-au scufundat sub valurile triumfătoare, rămînînd credincioși unul altuia, în clipa cînd cerul însuși părea să-i trădeze. L-ai văzut pe secundul asasinat, azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut de drum, nestingheriți, în vreme ce fulgere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi făcut sau ar fi spus Gabriel, marinarii nu îngăduiau să se ia nici o măsură împotriva lui, astfel încît individul ajunse să țină la cheremul lui întreaga corabie. Ca urmare, „arhanghelul“ nici nu se mai sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fu proiectat în aer și, descriind un lung arc de cerc, se prăbuși în mare, la o distanță de circa cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu vătămată și nici un fir din părul vîslașilor nu fu atins; dar secundul se scufundă pentru vecie. îîn paranteză fie spus, asemenea accidente se petrec, poate, cel mai des în vînătoarea de cașaloți. Cîteodată, nimeni nu e vătămat, în afară de omul nimicit în felul acesta; se întîmplă însă uneori ca prova ambarcațiunii se fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se întîmplă și cu acela care se străduiește să descrie scena. Acum se cuvine să ne întoarcem puțin în urmă. Am arătat că, în momentul cînd e tăiată spinarea balenei, se fixează un cîrlig în cavitatea făcută acolo de sapele secunzilor. Dar n-am spus încă în amănunt cum ajunge să fie fixat un asemenea cîrlig masiv și rudimentar într-o cantitate atît de mare de grăsime. Ei bine, operațiunea aceasta a fost executată de bunul meu prieten Queequeg, care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog, domnule! Apoi, privind mutra secundului, mai spuse: Ă Domnule Starbuck, intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel lui Queequeg, care abia a venit de pe balenă! Dar ce, domnule, este oare intendentul spițer? și cu un foaie ea ăsta vrea să sufle viața înapoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din urmă, jetul se îngroșă, iar balena, după o ultimă zvîrcolire urmată de o vărsătură oribilă, se întoarse pe spate și-și dădu duhul. în timp ce-i legau strîns coada și pregăteau în fel și chip remorcarea prăzii, între cei doi secunzi avea loc următoarea conversație: Ă Mă întreb ce vrea să facă bătrînul cu muntele ăsta de slănină împuțită, zicea Stubb, cu oarecare scîrbă la gîndul că avea de-a face cu un leviatan atît de vulgar. Ă Ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Gay Head? Ce zici? Ă Zic că trag ca un diavol! strigă indianul. Cele trei ambarcațiuni ale vasului nostru, ațîțate de provocările neamțului, începură să înainteze în rînduri strînse și, în curînd, aproape că-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din cînd în cînd vîslașii de la pupa, cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Hei, Bouton de Rose! strigă el, cu mîna la nas, vorbind peste hoitul acela. E careva dintre voi în stare să vorbească englezește? Ă Da, îi răspunse de la prova corabiei un tip din Guernesey, care se dovedi a fi primul secund al vasului. Ă Spune-mi atunci, domnule Boboc-de-trandafir, ai văzut Balena Albă? Ă Care balenă? Ă Balena Albă - un cașalot, cu numele de Moby Dick - l-ai văzut? Ă în viața mea n-am auzit de o balenă ca asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
repezi atunci la prova și, cu o voce puternică, porunci echipajului să nu mai înalțe palancurile de tranșare și să desfacă numaidecît lanțurile și cablurile care legau balenele de corabie. Ă Și acum, ce să-i mai spun? îl întrebă secundul pe Stubb. Ă Stai să mă gîndesc... Da, acum ai putea să-i spui că... ei bine, poți să-i spui că l-am dus de nas. Și adaose, în sinea lui: „Și nu numai pe el, ci, poate și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sinea lui: „Și nu numai pe el, ci, poate și pe altcineva...“ Ă Monsieur, zise omul din Guernesey, dumnealui spune că-i foarte fericit că ne-a putut face un bine. La auzul acestor cuvinte, căpitanul spuse că el și secundul îi sînt recunoscători și-l poftesc pe Stubb în cabină ca să bea împreună o sticlă de vin de Bordeaux. Ă Vrea să-ți ofere un pahar de vin, spuse tălmaciul. Ă îi mulțumesc din inimă, dar spune-i că e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un pahar de vin, spuse tălmaciul. Ă îi mulțumesc din inimă, dar spune-i că e contra principiilor mele să beau cu un om pe care l-am păcălit. De fapt, spune-i că trebuie să plec. Ă Monsieur, rosti secundul, oaspetele zice că principiile dumisale îl împiedică să bea, dar dacă dumneavoastră vreți să mai apucați vreodată să beți, ați face mai bine să lansați toate cele patru ambarcațiuni ca să tragă vasul cît mai departe de balenele astea, căci marea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se agățase putea să se rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]