1,237 matches
-
pe tema de astăzi, mă avertiză altul. - Au luat tabloul, au urcat toți patru într-o mașină și au plecat. Abia atunci a picat cerul, cu adevărat, peste mine! Am realizat că pe spatele acelui tablou îmi notasem cifrul de la seiful în care depusesem câteva zeci de mii de euro pentru Valeria și Georges. Era cadoul meu pentru ei, cu ocazia retragerii din lumea artei. Și pentru Maria agonisisem destul. Emiliei îi rămăsese de la fiul meu o vilă la Păltiniș și
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
poetului și a declarat: „Perfid și cinic construită și dusă la îndeplinire din ordine nescrise, nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă. Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare « de interes național ». Să ucizi un viitor foarte mare poet al țării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii și ororii, precis de neînduplecat
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
din ... coate! Ca și suitul în balconul ... primăriei ( prin analogie cu al C.C.-ului ) la „circul” din decembrie! Ăia de la „Bucale”, după fuga lui Ceașcă, aruncau cărțile, „operili” și portretele dictatorului și sinistrei, omagiile. Cântăreau din priviri, lacomi sau curioși, seifurile, doar-doar ... Aștia de-aici, vorbele și împroșcarea lor în toate vânturile. Triate și curățite de încărcături emoționale, împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranța, avântul (mai ales) electoral. Că nu se știe. Vin alte timpuri! Când „scuipatul” împăna în draci
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
Avea pe verso niște cifre... Un fel de cod. - Interesant, interveni scriitorul. Am convingerea că l-ai putea recompune. Hai, încearcă, te rog! Era de o importanță majoră pentru pictor. Mi s-a plâns de asta. Reprezenta cifrul de la un seif în care depusese o sumă de bani pentru Georges Stoicescu, presupusul fiu din Bruxelles. A murit cu convingerea că era copilul său. Toată viața a crezut în acest lucru. Actrița însă a negat cu vehemență faptul, imediat după moartea lui
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
Din rațiuni necunoscute (la care presupunem și reticența manifestă a tinerei familii, în care apăruse viitorul medic Daniel), Brăilița a „abandonat” poezia, cu platoșa ei de nedespărțit, boemia (dar oare cine poate părăsi Poezia? - mai degrabă a „conservat-o” în seiful cu amintiri nedate publicității), după ce vreme de 15 ani se lansase în paginile primelor două reviste ale vremii „România literară” și „Luceafărul”, la ultima obținând într-unul din ani premiul pentru poezie. Au urmat alți 15 ani, în care a
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
afaceri. Ea nu trebuie să mai poată să se retragă de data aceasta din capcană. Taică-su are o grămadă de bani și nu pot să ajung la acei bani, decât având-o pe ea în pumn. Ea, e cheia seifului cu bani ai doctorului. Așa e! Afirmă Marco furios și privind suspicios către Nicola, îi spune tăios: - Nu uita Nicola, că eu îmi vreau partea mea din afacerea asta, așa cum ne-a fost vorba! Altfel... - Altfel ce ticălosule? Ce crezi
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
divulgă C-a-nțărcat bălaia și n-au ce să mulgă, Pajiștea-i vândută și joiana-i slabă, Goală-i visteria scoasă la tarabă! Baronii și boșii prinși cu păcăleala Din arest ne plimbă, grea e abureala Că au boli ascunse în seifuri pline De-aur în lingouri, bani ca vitamine. Cam târziu norodul păcăleala vede Azi când adevărul greu se întrevede, Că borfașii nobili la arest pe-acasă Sug din seva țării cu ardoare crasă! Referință Bibliografică: Vâltoare de aprilie / Constantin Enescu
VÂLTOARE DE APRILIE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367502_a_368831]
-
gândul la viitor, trebuie să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașă, geantă. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agendă și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns! - Lady, what now? - I do not know. - Can not, you should know! - Please
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
viitor, trebuie să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașă, geantă. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agendă și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns! - Lady, what now? - I do not know. - Can not, you should know! - Please forgive me
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis seiful. Nu mai avea vlagă în el, toate mișcările le făcea cu încetinitorul. A pus bancnota de o sută de lei pe masă. Și-a cuprins capul cu amândouă mâinile ca și cum l-ar fi strâns într-un cerc să nu-i
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
sentimentele ei. În general, erosul Adinei Sas-Simoniak este imortalizat printr-o luminozitate clară, activă, în care fiecare detaliu este decorativ și organizat estetic. Emoția vine în revelație și totul are o nuanță solară. „Palpită fiecare retină/ a lucrurilor mele intime:/ seiful interior cu amintiri,/ ceainicul în care fierb/ săruturile tale de dor de mine,/ Joie D’Amour, parfumul meu/ antidulceag, puțin cam prea serios/ pentru tinerețea mea nonșalantă,/ palpită fiecare inimă/ din circuitele organismului meu/ electrocutat de tine/ cu puterea care
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
străinătate (ofițerii acoperiți de la Brigadă Specială U Fantome), mai ales că aceștia nu aveau dosarele în arhiva DIE din cadrul Centrului de Informatică și Documentare al Securității. De aceștia nu știau decât doi oameni, iar dosarele lor erau bine închise în seifurile din strada Puțul cu Plopi. Aceștia nu au fost predați niciodată vestului, așa cum s-a speculat în presă. Le-am dat niște dinozauri din anii ’70-’80, printre care și un cunoscut oligarh de presă. Acesta a primit imediat interdicție
PUTEREA DIN UMBRA O CARTE DOCUMENT DESPRE CUM SE SCRIE ISTORIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349610_a_350939]
-
sale. În această privință a loialității Soljenițîn are audiențe la oameni „sus-puși” și reușește să-și păstreze verticalitatea și demnitatea de scriitor. Cu toate acestea se resimte deja apropierea pericolului iminent. Soljenițîn retrage cele patru exemplare ale „Primului cerc” din seiful redacției și le duse în apartamentul prietenul său Teuș (care din neglijență scotea romanele din ascunzătoare pentru lectură și chiar o parte din ele le-a trimis unui prieten de-al lui). În data de 11 septembrie 1965 întreaga arhivă
A. SOLJENIŢÎN. VIŢELUL ŞI STEJARUL. de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349388_a_350717]
-
leza cu nimic omul normal, omul iubitor al aproapelui, omul muncitor, omul drept, omul cinstit, omul modest care-și cunoaște lungul nasului indiferent dacă este sărac lipit pământului sau n-are unde mai pune un gologan în cuibul său devenit seif. Fiecare are libertatea absolută de a se înscrie în una din aceste categorii pe sine însuși. Dar tot la fel, fiecare are libertatea de ași forma o impresie despre aproapele său cu care trăiește sau cu care face tranzacții de
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt sărutate de valurile vizitatoare iar apoi sunt însoțite în largul mării unde Poseidon le va închide și le va păstra cu grijă în seiful dragostei eterne.. Referință Bibliografica: Dorul Mării / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1114, Anul IV, 18 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Vintilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347522_a_348851]
-
și că produsele obținute sunt de o calitate ireproșabilă erau din ce în ce mai rare. Parcă turbase. Dorea mereu tot mai mult și niciodată nu era pe deplin mulțumit. Poate era doar când nu-l vedeau salariații și-și număra proprii bani din seif sau își verifica conturile din ce în ce mai mari la capitolul profit. A cam dat el din colț în colț până i-a aprobat concediul, dar cum s-a lovit de refuzul categoric al Anei de a mai sta să rezolve și alte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
timp... și carnea este plină de cuiele fricii pe care cu iscusință le îndepărtezi unul câte unul... cu fiecare zbor reluat... Indiferent în ce domeniu am lucra, indiferent ce poziție socială am avea ori cât aur am strânge în propriul seif, la un moment dat ne va purta pe brațe implacabila moarte. Numai că, pentru îmbrățișarea ei de gheață nimeni nu este vreodată pregătit. Așa că, chiar dacă aviatorii își atârnă de peretele interior adesea un tablou gol, preferă să îl mențină așa
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Eres, care-a ucis uitarea... Visează-mă, un vis de catacombe, când Lumina A încetat nesigură, prin noi să mai persiste În inimile bântuite, iubirea-și bate vina Și ticăie, dospind în van scenarii fanteziste... Păstrează-mă, cuvânt etern, în seiful de simțire, Din patul cu mătăsuri mov și doruri răvășite.... Carnagiul ploilor din nopți stârnite de-o uimire, Că-și sfâșiau dantele-n post amante obosite... Adoptă-mă, îți vin copil, din moartea unui astru Cu tot ce am divin
PE UN ALT PĂMÂNT de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366445_a_367774]
-
jumătate treaz, pe jumătate moțăind, domnul Forest ieși de după tejghea și trase grilajul de la intrare în urma yankeilor. Știa el ce știa. Se mai găsea câte-un nebun să-i vină poftă de băut pe la cinci dimineața. După ce încuie banii în seif și puse cheia la locul ei, se apucă de curățenie. După îndemânarea cu care deplasa și aranja mesele și scaunele la locul lor, după felul cum mânuia mătura, n-ai fi zis că bătrânelul cu doar zece zile în urmă
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
pentru că exiști și ai dreptul să te bucuri de viață. Nora se ridică. Privea nedumerită la teancul de bani. „Ce să fac cu ei?” Se îndreptă spre spre Mike. - Poftim, ia-i dumneata. Mike luă banii și-i puse în seif. - Să n-ai nicio grijă, Nora, o asigură Mike. Sunt banii tăi și sunt în siguranță. Domnul Forest răsuflă ușurat, cu bucuria unei bătălii câștigate. Se ridică în picioare, semn că avea să se tragă anumite concluzii. - Domnilor, hotărârea a
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
reginei Elisabeta a II-a și imagini în detaliu ale bijuteriilor pe care urma să le văd acolo. Am realizat că ce va urma să văd este mai mult decât deosebit, iar când am trecut de o ușă masivă de seif, groasă de jumătate de metru, am fost impresionată profund descoperind înăuntru o vitrină mare în care erau expuse toate bijuteriile regale. Pentru a nu se crea cozi lungi, de-a lungul acestor vitrine sunt montate două benzi rulante, de-o
JURNAL LONDONEZ (6) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351232_a_352561]
-
ei convorbirea cu Ileana, colega lui Raul. O vedea pe acea fată, scuturându-și părul de soare, acum zice NU, ea nu-i vinovată, iar privirile se agață de El, care e palid, pierdut, cu probleme de comunicare, arată către seiful deschis. Ana simte că are picioare de plumb. Cineva o întreabă: -Ce faceți domnișoară, vreți să intrați sau nu?! -Nu... Și se dă la o parte cu privirea pironită la scena din holul hotelului. Nu se mișcă. Simte că s-
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
știu și nu vor să creadă, regele și regina mama știau din timp că divorțul bate la ușa, așa că atunci când au plecat în Marea Britanie, la nunta Elisabetei, au trecut cu valizele pline de valori pe la diferite bănci străine, unde în seifuri sigure și secrete le-au depozitat, conform „pune deoparte bani albi pentru zile negre”! Acest amănunt depozitar în străinătate era cunoscut și practicat intensiv în România după ocuparea sovietică din 1944 și bine demonstrat după aceia, dar este mereu ținut
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
zace în închisoare, nevinovată, bătrîna bunică numără gîndacii de pe pereți!” Și apare personajul cheie, în jurul căruia se țes toate rapturile, jafurile, afacerile murdare etc. O durere oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Și apare personajul cheie, în jurul căruia se țes toate rapturile, jafurile, afacerile murdare etc. O durere oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta subtilitate are autorul, Șerban Mărgineanu: el zice PORCU, nu PORCUL
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]