1,145 matches
-
folos, să-mi șterg falsul fard pus chiar peste os. Încerc să zidesc în ultimul ceas palate-n firesc ca-n dar să le las. Încerc ca pe dor să nu mai pun preț și ultimul zbor să-mi fie semeț. Eu nu m-am frânt Eu nu m-am frânt, n-am plâns și n-am scâncit, necontenit am fost un alt avânt. Am vrut să par altfel decât acei ce-n anii mei loveau cu-al urii par. Nu
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
Dracula (1977) până la Patriarhii (1979), Romanul nopții de februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994), Spionii birocrați (1996) sau până la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în 2011. Corneliu Leu - paltin semeț și brad argintiu, veșnic verde, în Panteonul bărbaților exemplari ai culturii române de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea - și-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele și istorii, primul volum de OPERE DEFINITIVE dintr-o serie de 11
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
păsări planate - pentru a le încleia, apoi, divagant și vagant, printre semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
de Artă Contemporană din București îi găzduiește pentru un an expoziția retrospectivă Q.E.D., care cuprinde mare parte din creația să de până acum. Am stat împreună la etajul 3 al Casei Poporului, privind terenul viran pe care se înalță semeața Catedrală Mântuirii Neamului. Q.E.D. e prima ta expoziție solo în România. Ce relație ai cu Casa Poporului? O relație de dragoste! (râde, pufnește) Un element declanșator al acestei aventuri a fost ideea de a aduce casă maramureșană (Threshold Resign
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pustă și în orice loc Aceeași limbă
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
fie...omenească.17 decembrie 2016 undeva, în România... XVII. UN CÂMP CU MACI, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. UN CÂMP CU MACI autor, Bertoni D Albert Dacă vei ști vreodată, când răsare Semețul soare, peste-un câmp cu maci Că dragostea ce-ți port, în veci nu moare Atunci să nu vorbești, atunci să taci Privește-i razale, la cum lumină Și cum mângâie fiecare floare Să știi atunci că-n orice rădăcină
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
înzestrată. Nu-și poate lăsa țărișoara să decadă și asta îl motivează să îi închine ode lirice în care își plânge frământările și suferința. “ Războiul strigă din câmpie” iar poetul îi ascultă glasul însetat de libertate cum urcă spre munții semeți și nu vrea decât “dreptate în vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca cei necăjiți să își găseasca alinarea în pântecul țării, iar glasul gliei sale mult iubite să răzbată în timp
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SFINX Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o expresie perplexă. Apoi cei doi se apropiară. De cum ajunse, Baldo se opri rezemându-și singurul braț de masă și Îl fixă pe poet În ochi, semeț. Mâna sa, acoperită cu o mănușă grea din postav verde, strângea suprafața de stejar. — Mi s-a spus că vrei să-mi vorbești, messere. Strânsoarea de pe masă părea să se accentueze, iar Dante avu cu adevărat impresia că lemnul plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
blestemat de zei. Începea să apună soarele, iar lumina ce cădea pieziș lăsa să se distingă cu mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel la care trăsese cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai erau doar câteva gospodării după care, muntele se ridica semeț spre înălțimi. O bătaie discretă în ușă îl făcu să tresară. Da, poftim! spuse el, întorcându-se de la fereastră. În cameră intră doamna Maria, mătușa prietenului său Traian, cu un zâmbet ce i se întindea pe toată fața. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți, la fel de pietroși și pustii. Se opinteau acum peste un muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crengi până la cinci, șase metri deasupra capului său. Oricum, cetina nu i-ar fi oferit un camuflaj satisfăcător. Continuă să cerceteze prin preajmă. Ceva mai departe se afla un stejar uriaș al cărui trunchi înfrățit chiar aproape de rădăcină se ridica semeț printre coniferele din jur. Da, acolo era mult mai bine, se putea ascunde în frunzișul des. Se apropie de copac și începu să se cațere. Își găsi un post de observație între două ramuri groase ce se bifurcau la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvîntat! SÎnt sclavul tău și al stăpînului tău!“ Oare și ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a călugărului războinic, cu umerii săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndărăt, cuprins de nostalgie. Dante abia făcuse câțiva pași În afara hanului când dădu peste tânărul Colonna, care se Întorcea. Studentul șovăi o clipă, ca și cum ar fi vrut să evite această Întâlnire, dar mai apoi Își reluă drumul, cu un aer semeț. - Priorule, ce faci la hanul Îngerului? Cine trebuia omorât a fost deja, exclamă pe un ton de zeflemea. Poetul se opri În fața lui, tăindu-i calea. - Încă nu s-a găsit asasinul. Și nu se poate spune că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în primele mele socoteli nu intră un atât de semeț triumf!... să scrie o carte despre mine! Cariera mea poetică sfârșise logic la cartea lui Vianu despre mine. Orice vers mai mult e o pierdere de vreme. Cea mai bună pagină ce-am scris este, cum ți-am spus, Veghea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, măi sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe țări, Încununați cu crește de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Mării Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pusta și în orice loc Aceeași limbă
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină, Respirând cu încântare. Aspră, dânsa îi privește, In mândria sa, semeață. Luna, martor, definește: Adorabilă mireasă! Referință Bibliografică: ACROSTIH (4) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]
-
apropiat de ea la nicio palmă distanță pentru a o auzi, după ce a privit în jur să observe dacă cineva le ascultă. În acel moment l-a văzut intrând în sala de judecată pe avocatul acuzării. Înalt și suplu, purtând semeț roba și privind de sus pe cei doi jandarmi care l-au salutat cu respect, nu vedea pe nimeni. - Stai, nu mai vorbi! a șoptit ea imperativ, strângând-o pe Violeta de cot pentru a o atenționa. Am să merg
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Autorului despre mine ca focul scriu pe filele arse ale copacului vremii în care scald pieile tigrului și-n mine las să se stingă flacăra timpului mușcătura orbilor lasă corbului spațiul neatins privește curios jocul apoi în centru se așază semeț ridică ciobul de sticlă îl zvârle în aer descrie anotimpurile pe rând ca un pictor înainte ca pânza să i se umple de culoare pe drumuri de munte arunc din pumni pietrele cu ciocul crestează copacul semn de trecere între
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
treci ,țărilr pr care le străbațisunt atât de diferite,uneori rămâneam pe puntea vasului închis într*o ecluză așteptțnd semnul de a putea înainta. Rinule ,apele-ți creșteau și iar erai ca Făt-Frumos,viu și vesel ,mândru și nespus de semeț. Un cârd de lebede albe ți-au ieșit în întâmpinare. -Ia să vedem care din voi e mai mândru!? Căpșoarele lebedelor cu gâturi lungi și ochi vii ,te salutau .Lebedele se îndepărtau de vas ,iar tu Rinule îți vedeai de
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]