386 matches
-
rotundă, martor mut în noaptea ce se întindea peste câmpie. Cântecul sutelor de greieri se auzea din toate părțile. în pasul liniștit al calului, fiul lui Reinwalt se apropie de el, cu privirea ațintită asupra taberei. Mabertus îl observă din semiîntuneric: îl vedea încruntat, cu siguranță rușinat de întoarcerea aceea dezonorantă. Cunoștea destul de bine mentalitatea barbarilor încât să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde e Maliban? Sunt aici, răspunse alanul, pășind afară din semiîntuneric. Avea deja în mână arcul său și își aranja tolba peste piept; la șold îi atârna sabia lungă. — Și Dubritius? — A ieșit deja, ne așteaptă în stradă. Sala se golea cu repeziciune. De afară, din stradă, răsuna ecoul unui vacarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semn că ar intenționa să-i urmărească. Balamber constată că, atât cât putea să vadă, pe întreg frontul luptei dușmanul se retrăgea, în vreme ce armata hiung-nu prelua controlul malului. Când ajunse sus la rândul său, putu să întrezărească, abia ghicită în semiîntuneric, masa goților ce se îndepărta peste câmpie. Odolgan și Mandzuk veniră lângă el. — Se duc. Am învins! exclamă cel dintâi cu entuziasm. în loc să-i răspundă, Balamber aruncă o privire în spate. Din cauza luminii firave a nopții, nu putea distinge, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atâtea bagaje... Întrebase Andreea. Hai să ne mulțumim cu troleul sau cu un autobuz mai rapid. Cu diferența de bani Îți cumpăr un tricou...alb, dacă găsesc, adăugase mama zâmbind insinuant. Iar mâine la 4,oo dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța asta. Recunoștea În sinea ei că depusese ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul În semiîntuneric, și aproape că mi-a venit să o sărut. Dar există locuri mai bune decât un garaj nefolosit din Kreuzberg În care să săruți o fată frumoasă. Am traversat curtea și când am ajuns la ușa din spate a pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În noaptea de demult. Un fel de a fost odată ca niciodată că ninge. Ochii nu ți se Închid. Privești În semiîntuneric și vezi doar un colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată În picioare. Tu, aici, neștiind ce aștepți mai mult, somnul sau dimineața de Crăciun. Aștepți sub plapumă. Toată ziua ai stat la coadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru cărând un șpan, stivuind piese sau ascuțind capetele vidia ale cuțitelor de strung la secția polizare, de lângă vestiar. Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre două dulapuri metalice. Simți ceva cald și umed peste buzele tale, o mână te apasă pe ceafă răvășindu-ți părul și ești sufocat aproape, când dinți mici Îți mușcă buza de jos, mâna ți-e Împinsă pe sub un maieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din solidaritate. — Nu, nu, mulțumesc, a răspuns la repezeală. —Vrea să-și păstreze agerimea minții, a adăugat Victoria. Așa cum este ea. Și-a dat capul pe spate și a izbucnit în râs. Dinții ei arătau luminoși, chiar și în acel semiîntuneric. Nici nu se punea problema cine va supraviețui. Am dus-o pe Susan sus și am împins-o ușor de la spate în direcția unde erau Judith și familia Hammond. Ar fi fugit cu siguranță dacă nu aș fi procedat astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunsese să arate ca și cum osul i-ar fi fost acoperit de o pieliță de ceapă. Ăsta era motivul pentru care îmi părea bine că tanti Mae e acasă, fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau în semiîntuneric cu ea și să ascult radioul. Mă speria să mă uit la mama și să o văd privindu-mă cu acea negură din spatele ochilor. Când eram prin preajmă, se uita numai la mine, ceea ce nu mă făcea să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde un hol îngust, în semiîntuneric. Rămâne nemișcat câteva clipe, ascultând. Nimic. Liniște. Sau nu. Distinct, un scârțâit ajunge la urechile lui. Face câțiva pași, către sursa zgomotului, pipăind peretele cu degetele mâinii drepte până ce acestea se opresc în balamalele groase ale unei uși. Apasă clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, încercând să-i împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o dulce toropeală. Sportul, vinul, căldura focului, burtica umplută cu bunătăți încep să-și facă efectul soporific. Deodată mă trezesc în semiîntuneric, Jean-Claude îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini îndemânatice îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își admiră bronzul pe care l-am dobândit azi pe yaht, în zonele care mărturisesc unde boxerii noștri au blocat soarele, se uită la urmele albe pe care bikinii lui Jamie le-au lăsat în spate, paloarea aproape strălucind în semiântunericul băii, apa curgând puternic din capul masiv de duș din crom peste noi și pulile noastre se ridică în unghiuri ascuțite și Bobby se trage de ștoi, țeapăn și gros, coaiele îi atârnă strâmte dedesubt, mușchii umerilor încordându-i-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și apoi o ridică de vârf și apoi începe să-și treacă limba în mișcări scurte, precise peste locul în care capul se întâlnește cu trupul pulii în timp ce Jamie mârâie înfometată „fă-o fă-o“ în timp ce își vâră degetul, în semiântuneric, apoi Bobby și-o bagă în gură, luând-o atât cât poate de mult, sugând-o nestăpânit, ud, în timp ce se lasă pe vine, frecându-și ștoiul și dedesubt rotunjimile pulpelor lui se umflă, în timp ce se repoziționează. Îmi las capul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
centimetri de mine, Obiectul făcea parte din toate acestea. Culorile ei păreau să se Înțeleagă cu peisajul american, părul ca bostanul, pielea În nuanța cidrului de mere. Scoase un sunet, apoi tăcu iar. Încet, am tras Învelitorile de pe ea. În semiântuneric i-a apărut conturul, umflătura sânilor sub tricou, dealul molcom al pântecului și apoi luminozitatea chiloților, convergând În formă de V. Nu s-a mișcat deloc. Pieptul i se ridica și i se cobora o dată cu respirația. Încet, Încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone Îi cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Rămasă goală, nu s-a întins "voluptuos" pe pat, ca în scenele clasice, ci a rămas în fața mea, mîngîindu-mă și strîngîndu-mă-n brațe. Abia apoi ne-am lăsat amândoi pe sofaua cu cearșafuri boțite. Toate femeile rămase goale sânt frumoase în semiîntunericul albastru al serilor de iarnă, au toate atunci ceva grav și vrăjitoresc... întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o pompă de picior din garaj. Cinci minute mai târziu, Judy era deja în formă. Zăcea pe pat și îi zâmbea. Wilt închise ochii pe jumătate și se uită la ea printre gene. Se văzu nevoit să accepte că, în semiântunericul din încăpere, păpușa semăna hidos de tare cu o ființă vie. O Eva de plastic cu sâni de cauciuc. Nu-i mai rămânea decât s-o îmbrace. Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien și a unei bluze, hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aflat, tulburați, că eu și Marcela nu eram la fel, că, dincolo de îmbrăcăminte, există diferențe ciudate între toate fetele și toți băieții. Țin minte cât de greu mi-a venit să accept evidența. De zeci de ori ne retrăgeam în semiântuneric, pe banca aceea, și ne contemplam cu tristețe. Un început de dispreț se insinua în mine, iar în ea un început de umilință și venerație. În toamnă ne-am mutat în alt bloc, pe Ștefan cel Mare, iar peste câțiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sută de ruble pe care, le aveam la mine. Ajuns în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mică! — Pe timpul meu, zise Vasile Elisav, circula un banc porcos cu lampa: „Mămico, lampa se mănâncă?“ „Nu, Ionele, dar de ce întrebi?“ „Pen’că tăticu,-aseară, ți-a spus că să stingi lampa și să o iei în gură“! Apoi, în semiântuneric, Norei: Sper să nu te fi indispus prea mult...“ În fine, chestia cu mitenele stă astfel: mitaine provine, în franceza din care l-am împrumutat, din mite „pisică“. Pisica are gheare, iar mitena le lasă a se-ntrevedea, la dame
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu Olimpia se lăsă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]