480 matches
-
sufletul lui era o adevărată furtună, știind cât a telefonat... și el. Dar, vorba lui Bistriceanu.. „Unul, numai unul...”, îi mulcomni sufletul. „Ce băieți buni !”, îsi zise el, privindu-i pe Bistriceanu și pe Filip... „Ce băieți minunați.!”. „Copiii, elevii seminariști de altădată, au rămas la fel de buni, cum au fost.” Avea dreptate Mircea... ce băieți buni, dar, mai ales, au rămas la fel de buni... Cum ar spune, colegul nostru profesorul Florea,.. „Semper diem!” , o vorbă veche dragă lui. Și, Mircea îi iubea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și, tăcu... nu mai găsi nimic de spus. L-am privit îndelung în tăcere. Și eu, parcă, atunci îl redescopeream pe el... ... Și, unul câte unul.. pe scări, am urcat la Capelă, lăcașul de rugăciune și îndrumare spirituală pentru elevii seminariști în vederea formării lor duhovnicești. Pentru o clipă, ne-am oprit în fața ușii de la intrare. Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova.. Șaizeci de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca pe o încercare de facere a dreptății. Pentru că aceea era o ridicare a Țării împotriva unui cotropitor, a unui dușman care ne-a fost dușman de la apariția pe pământ. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce...” așa cântau seminariștii în trenul bejaniei; așa au cântat la Timișoara, prima lor gazdă; la fel au cântat și în satul Pesac, sfâșiind inimile sătenilor. „Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați intr-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă.” Acesta este spațiul istoric cuprins în admirabila carte a lui Gheorghe Tescu (emoționantă nu doar pentru foștii seminariști, câți au mai rămas!), rememorat la 60 de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
locale lista de școlarii ce au trecutu cursulu seminarului de gradulu I sau cele patru clasi ale seminarului de gradulu al ÎI și au priimitu certificatu. Episcopulu va lua meruri spre a împlini fără intardiare locurile vacanți de preoți prin seminariștii ce au certificate; la casu de lipsă dc asemeni locuri se va înțelege cu cei-l-alți episcopi spre a se ocupa locurile vacanți ce s'aru află în altă eparchia. 247. Nici unu internu nu poate fără motivu legale a părăsi
LEGE nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864 asupra instrucţiunii a Principateloru-Unite-Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
irlandezi (dintre care celebri sînt Sfîntul Colomban și Sfîntul Colomba) călătoreau, se stabileau și întemeiau mănăstiri în Europa de Vest. Persecuțiile religioase declanșate de cuceritorul protestant și constantele rebeliuni împotriva lui au provocat primele valuri de emigranți irlandezi, alcătuite mai ales din seminariști, preoți și militari, care s-au grăbit să intre în serviciul suveranilor catolici de pe continent. Interdicția de a instrui preoți catolici în Anglia a determinat pînă la sfîrșitul secolului al XVI-lea crearea în Franța și în alte țări europene
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
tablă, închisă cu lacăt - e vorba doar de una dintre cele mai importante resurse financiare ale pelerinajului. În momentul în care eu mă apropii de acest „punct de colectare”, preotul responsabil este absent, locul său este ocupat de către un tânăr seminarist îmbrăcat cu un pulover roșu cu dungi negre peste care a tras în grabă un sacou de culoare închisă, strâns pe corp, ceea ce-l face să semene cu un bondar grăsuț. Depun pe măsuța de lemn din fața sa o listă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
continuă a sute de mii de pași. Eu mă aflu acum în foișorul unei clădiri administrative a Mitropoliei. De acolo am o foarte bună linie vizuală asupra „deversorului” baldachinului, pe unde ies pelerinii care s-au închinat, iar studenți și seminariști împart flori și busuioc. O echipă a unei foarte cunoscute televiziuni comerciale din București, cameraman și reporteriță, se apropie de acest punct sensibil al mecanismului pelerinajului, păzit de un jandarm. Reporterița se retrage puțin pentru a se pregăti pentru „directul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
voi regăsi mai târziu în cursul serii trăgând cadru după cadru cu o femeie prăbușită de oboseală pe treptele catedralei patriarhale. Acum stau chiar lângă rândul de așteptare. Persoanele care nu pot sau nu vor să aștepte întind unor tineri seminariști, peste gardul de fier plasat lângă baldachin, obiecte de îmbrăcăminte. Băieții au brațele pline de eșarfe, batiste, pulovere de lână, costumașe de copii, cămăși. Aleargă cu ele repede până la raclă, așteaptă un moment favorabil pentru a le „plimba” puțin pe deasupra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fier unor elevi de seminar teologic, pentru a fi „date pe la raclă” și a se impregna astfel de sacru. Am văzut chiar și o bătrână având un pulover gros de lână gri îndesat într-o sacoșă din plastic, dar tinerii seminariști evitau să-l preia, prea voluminos fiind. Mai sunt vânate din priviri și femeile cu copii, deoarece acestea au „prioritate la raclă”, fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
au „prioritate la raclă”, fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate mai mare, peste o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întreb pe paznic despre ce „obicei” este vorba. „Habar nu am”, răspunde el, „dar așa l-am apucat și eu. Nouă pietre, trebuie să strângi nouă pietre ca să-ți meargă bine tot anul care vine”. Notez și faptul că tineri seminariști, teologi în formare, cu alte cuvinte, fac același gest, adună pietricele cât mai rotunde și frumoase, așa cum alții colecționează scoici pe malul mării, pe care le introduc cu grijă în mici cutii de carton, pungi de plastic sau pur și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
hidrofilă. Racla propriu-zisă, vizibilă pe jumătate, este acoperită cu o prelată de plastic transparent, pe care pelerinii depun cu grijă ofranda lor bănească, în general sume mici, un leu, cinci lei, rar vezi un bilet de 10 lei. Un tânăr seminarist strânge cu atenție acatistele pelerinilor, scrie cu un pix inscripționat cu logo-ul unei mari corporații multinaționale de medicamente o cifră pe bucățile de hârtie, în funcție de suma primită, apoi introduce o parte din banii primiți din mâna pelerinilor, dar și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ritm, alt înțeles. Or tocmai acest tip de practică pelerină, care a supraviețuit cu greu anilor 1980-1990, este acum în curs de dispariție, legată de pierderea ruralității. Micul univers al pelerinajului. Tânărul rotunjor, cu barbă rară, bălaie, îmbrăcat ca un „seminarist”, costum ieftin și lucios din plastic, cravată neagră, cămașă albă roasă la guler, vinde „pachete Maica Dom nului Siriaca”, strigându-și cu glas tare, sonor, marfa. Strategie de vân zare : recită rapid, pe nerăsuflate aproape, un fel de litanie-rugăciune, iar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de an am stat de vorbă cu cineva ca matale aici la pelerinaj, de jos până sus la raclă, și mereu ne-am despărțit prieteni”. Rândul și interacțiunile sale cu mediul apropiat. Din rând, observ un grup de patru tineri seminariști, nu mai mult de 15-16 ani fiecare, fac ucenicia pelerinajului și a preoției având asignată o muncă interesantă : culeg flori de la pelerini, crizanteme în cea mai mare parte, pentru a le „da pe la raclă”, un fel de măsură de prevedere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plus, era chiar un 15 august, zi de sărbătoare aici. Ora 10.00. Ajung la racla Muceniței Filofteia, mă închin grăbit, mânat din spate de îndemnurile preoților din jur, îmbrăcați gros din cauza frigului de afară, vizibil afectați de acesta. Tineri seminariști cară tot timpul un fel de castroane mari din lemn, pline cu pâine binecuvântată, anafură, ce este distribuită apoi credincioșilor care toc mai s-au închinat la raclă. Un mic incident are loc chiar sub ochii mei, câteva bucăți de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trecerea timpului, și o valoare de mărturie. Astfel, sunt semnalate dominanta feminină a mulțimii, obiceiul de a împărți sarmale, atingerea unor obiecte și haine de raclă, purtate mai apoi de pelerini. Fapt important, în acei ani ordinea era menținută de seminariști și studenți teologi, și nu de jandarmi, ca acum, numărul estimat de pelerini fiind de 100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
La Buzău, echipa avea în frunte pe comandantul legionar Vasile Posteucă, avocat. În preziua întâlnirii din Sala Moldavia a avut loc o ședință a Frățiilor de Cruce din oraș, prilej cu care ne am cunoscut toți cei trecuți prin prigoană: seminariști, normaliști, liceeni și tineri muncitori. S a pregătit un cor sub comanda Șefului de Grup, Stoian Florin, student teolog, care avea să cânte în timpul pauzelor cuvântărilor. În ziua întrunirii sala era arhiplină: intelectualitatea Buzăului, și nu era puțină, și cetățeni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și lui trebuie să-i mulțumesc că m-a învrednicit să sufăr pentru el. Prima înfățișare în instanță A doua zi am fost puși în lanțuri, legați câte doi, eu cu Marin Naidim, Vlăgea cu Vârlan, Breslașu cu Constantinescu, iar seminaristul Pintilie singur în lanț - pe el Dumnezeu îl iubea mai mult, pregătindu-l pentru preoție; nouă, celorlalți, ne rodea lanțul un picior, lui amândouă. Făceam cunoștință cu această „bijuterie” și cu recunoștința „oficială” pentru „merite” care nu se văd cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înghițeau prada. Gardienii ne-au condus la etajul întâi pe aripa din dreapta, spre administrație, pe partea dinspre Secțiile I și II. Ne-au băgat câte doi în celulă. Eram cu Marin, Vlăgea cu Vârlan, Constantinescu cu Breslașu, iar Pavel singur. Seminaristul fusese trimis la Alba Iulia cu Răfan. După Crăciun, Răfan a fost adus la Aiud. Celula era întunecoasă. Ne oprisem în prag, dar gardianul ne-a împins din spate. Aproape am căzut în genunchi. În urma noastră zăvoarele răsunau pe coridor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
condamnați legionari, chiar dacă erau oameni bine cunoscuți. În felul acesta am putut căpăta încrederea necesară pentru a afla adevărul. S a constatat astfel, pe baza declarațiilor personale, că un grup condus de un anume Paralescu (a nu se confunda cu seminaristul Paralescu, n. a.) din București au intrat la o fabrică de textile a unui evreu, au găsit acolo pe soția acestuia, în vârstă de 40 de ani, pe care au violat-o. Un alt cetățean, tot din București, a furat la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Bogdan Petriceicu Hașdeu, care vor polariza În anii următori energiile politice, spirituale și sociale ale foștilor profesori și elevi din multe școli basarabene. Întâlnirile s-au desfășurat pe parcursul a multor zile, la București, Sinaia, Poiana Brașov, Suceava. În capitală, foștii seminariști și absolvențele Școlii Eparhiale din Chișinău se adunau În fiecare an la Biserica Precupeții Noi, reînviind tradiția aniversării acestor școli. La cimitirul Cernica, unde se află Înmormântați foștii militanți pentru unirea Basarabiei cu România, comemorările inițiate devin și un prilej
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]