443 matches
-
ale persoanei care argumentează". Argumentul ad hominem este o discreditare a ideii unei persoane prin defăimarea persoanei care o susține (Sălăvăstru 2003: 329). 45 O parte din acest subcapitol a apărut în Cmeciu, Camelia, Wąsik, Zdzisław (2008b), "Metaphors aș a semiotic means în the molding of political identities", în Zdzisław Wąsik și Tomasz Komendziński (editori), Philologica Wratislaviensia: From Grammar to Discourse, Frankfurt am Main, Berlin, Peter Lang, pp. 133-148; în Cmeciu, Camelia (2008c), "The Style of Political Images", în Stanisłw Gajda
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
meaning and social relations. The textual metafunction (clause aș message) refers to theme structures which express the organization of the message. 2 *** Dicționar de terminologie literară (1970), București, Editura Științifică, p. 170. 3 According to Theo van Leeuwen (2005), the semiotic resources, which help to the shaping of social representations, have a double nature: physiological (voice, gesture, facial expressions) and technical (objects of value: clothes, instruments). Jean-Marie Floch ([1995] 2000: 155) identifies a configuration component (subdividing an object into its parts
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a configuration component (subdividing an object into its parts and then recomposing it aș a single form), a taxic component (its differential traits for its status aș an object among other manufactured objects) and a funcțional component (part of a semiotic consumption grade). 4 According to the degree of interpretation, the sign will embody a three-fold interpretant (Peirce, CP 6.347): immediate interpretant: the mere existence of that particular object; dynamic interpretant: mere physical perception, one of the five senses being
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
http://www.houseofnames.com/xq/asp.c/qx/berry-coat-arms.htm 11 A part of this subchapter was presented at the 2nd ROASS internațional conference Transmodernity: Managing Global Communication (23-25 octombrie 2008): "When the Bird Flu Strikes the Corporate Identity. A Semiotic Approach to Corporate Crisis Management" (Cmeciu, Camelia; Ferenț, Ana-Maria). 12 The Bio-secured crisis campaign (Agricolă Internațional and Tempo Advertising) was awarded two valuable prizes: the Golden Award for Excellence at the PR Romanian award în 2006 and the best crisis
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
lucrarea De Magistro sunt dezvoltate motivul „învățătorului lăuntric” și problema capacității de cunoaștere și de comunicare a adevărului. Discuția pleacă de la întrebarea cine este învățătorul care poate să-i învețe adevărul pe oameni și care este aportul limbii, ca sistem semiotic, în vehicularea cunoașterii. Crezul Fericitului Augustin este că prin intermediul limbajului reamintim altora și nouă înșine, printr-un soi de vorbire interioară, cunoștințele dobândite cu privire la cele materiale prin perceperea directă, iar la cunoașterea inteligibilă ajugem doar printr-o iluminare interioară. În
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cele mai multe ori însă, cercetarea filozofică a limbii a devenit, de data aceasta, modul însuși de a construi filozofia, căci lumea umanizată este concepută tot mai mult ca o lume a simbolurilor și a semnelor, iar construcția spirituală ca un edificiu semiotic. Firește, fiind o cunoaștere teoretică a limbii, lingvistica generală a fost puternic stimulată de cercetările filozofilor din secolele anterioare, îndeosebi prin analiza raporturilor limbii cu intelectul uman și cu natura, prin cercetarea funcțiilor limbii și a naturii limbajului articulat etc.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
h e i m274, care considera limba (limbajul) nu numai forma de manifestare exterioară a gîndirii, ci chiar cadrul intern de structurare al ei. Într-o astfel de perspectivă se relevă legătura (mijlocită de gîndire) între cunoașterea teoretică și sistemul semiotic care alcătuiește limba naturală. Mai puțin evidențiată este relația dintre limbă și latura axiologică a culturii. Pe baza reflectărilor în gîndire a aspectelor lumii, spiritul omenesc are capacitatea de a crea el însuși construcții ideale care completează tezaurul inițial. Cultura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de replici; tranzacția; conversația; discuția; Mecanisme comunicative; principiul cooperării; maximele cooperării; principiul politeții; strategiile politeții pozitive; strategiile politeții negative; presupoziții; implicații; implicaturi CAP 2 CULTURA Atribuirea și construirea atributelor; teoria atribuirii, Biserica și cultura Budismul Caracteristicile culturii: caracterul sistemic; sistem semiotic; se învață și se transmite; fenomen social și individual; structură polifonică; caracter nonmonolitic; fenomen dinamic, adaptat schimbărilor; modelarea percepțiilor; contactul dintre culturi; relativismul cultural; Categorizare socială; Tajfel și Turner; Zimmerman; Colectivism Confucianism Creștinism Cultura: definiții ale culturii; metaforele culturii; caracteristicile
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
La fel ca Braudel, profesorul-militant a încasat-o și de la stânga și de la dreapta franceză, de la toți autosuficienții diverselor facțiuni ideologice și politice. Din perspectiva prezentării cunoașterii sale, a formării discursului său, Foucault a fost adeptul unor raporturi de tip semiotic/semiologic, astfel că relațiile de putere și instituirea anumitor regimuri pentru socio-umane nu ar fi posibile fără anumite semnificații, ce dau naștere unor noi discursuri, iar acestea, conform teoriei lui Foucault, sunt localizate în semnificațiile pe care le dau naștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă descriere sau intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria din perspectiva semnificațiilor și a semnificanțiilor este un joc semiotic, la fel cum a interpreta trecutul istoric devine un joc hermeneutic. Semiologia a fost definită de gânditorul francez drept "ansamblul cunoștințelor și tehnicilor care ne permit să distingem unde sunt semnele, să definim ceea ce le instituie ca semne, să le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între nuanțele aduse, se reține faimoasa aserțiune a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din cursul lui Saussure. Acest curs unește rigoarea metodologică, analiza minuțioasă și precisa a faptelor cu o viziune nouă asupra limbii. Conține o teorie a semnului lingvistic care n-a fost depășită, dezvăluie consecințele dublei naturi a limbii ca sistem semiotic („limba”) și ca instituție socială („limbaj”). F. de Saussure a creat o teorie a limbii organizată într-un sistem coerent, apropiată ca rigoare a demonstrației de metodele științelor exacte; cursul său propune „o nouă interpretare a limbii, mai cuprinzătoare și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
din cursul lui Saussure. Acest curs unește rigoarea metodologică, analiza minuțioasă și precisa a faptelor cu o viziune nouă asupra limbii. Conține o teorie a semnului lingvistic care n-a fost depășită, dezvăluie consecințele dublei naturi a limbii ca sistem semiotic („limba”) și ca instituție socială („limbaj”). F. de Saussure a creat o teorie a limbii organizată într-un sistem coerent, apropiată ca rigoare a demonstrației de metodele științelor exacte; cursul său propune „o nouă interpretare a limbii, mai cuprinzătoare și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
care îl precede sub forma sa senzorio-motrică105". Ceea ce înseamnă că și surdomutul gândește folosindu-se de limbajul verbal și nu de cel prin semne, lucru foarte important atât pentru relaționarea cu el, cât și, mai ales, pentru propriul său sistem semiotic. Folosindu-ne de acest deziderat, vom putea să creăm un sistem firesc pentru instrucția și educația copiilor surzi, atingând nu numai aspectele formale, concrete, ci și construcții mai abstracte. Munca de demutizare trebuie continuată timp îndelungat, fiindcă tendința copilului de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
intre pe cele mai bune mâini. Este vorba de autoarea versiunii românești, Ștefania Mincu, a cărei înaltă știință de carte, română și italiană, a reușit să egaleze un stilist și un regizor cu o mie de tehnici, într-un spectacol semiotic ce bate istoria, prin autenticitate și actualitate. Frazarea epică e aceeași ca în original, fosforescentă, ironia subterană, aceeași, comportamentul stilistic duplicitar, livresc și epic învăluitor, același. Ca să nu mai vorbim de primele 12 pagini, când "Baudolino inizia a scrivere", într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
perceput ca simplu transfer al unei secvențe textuale dintr-o pagină în alta, adică dacă vom depăși abordarea simplist-citațională. Psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea intertextului au ispitit analiza dezvoltată în prezentul studiu. Discursul semiotic utilizează pentru intertextualitate termenul "dispozitiv"1. Noi preferăm "mecanismul"2. O atare abordare ne va ajuta să urmărim jocul repetare/diferire care animă conceptul kristevian (după unii, mai curând barthesian). Dispozitivul este restrâns și static, în timp ce mecanismul are o configurație
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nuanțării barthesiene. După cum observa Claude Lévi-Strauss, gândirea sălbatică, prin rituri și mituri, se prezintă ca știință a concretului, care pleacă de la organizarea și exploatarea speculativă a lumii sensibile în termenii sensibilului. Regăsim aceeași abordare la Julia Kristeva, când stabilește locul semiotic pentru intertextualitate: gândire care gândește gândirile și se gândește pe sine. În semantica lor ontică, mitul și intertextul au sensuri care converg. "Istoria este lectura progresivă a lumii și a ei înseși; scriitura este un mod privilegiat al acestei lecturi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trăirea nouă a unei stări de început de lume. Repetarea din mit și din intertext este forma văzută a identificării celui care parcurge cartea lumii cu momente și personaje definitorii pentru el. Accepțiunea butoriană asupra lecturii lumii cadrează cu discursul semiotic pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la interdependență, fragmentarismul literaturii este pus sub semnul relativității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un model codat de discurs care descrie o reprezentare (în general, o pictură, un motiv arhitectural, o sculptură, o orfevrărie, o tapiserie). Această reprezentare este în același timp referent, temă de tratat și tratament artistic deja realizat, într-un sistem semiotic sau simbolic diferit de cel lingvistic. Ajungem să considerăm că avem în față un index al valorii culturale, obiect prin excelență al retoricii. (Molinié amintește despre grade de referențialitate, în timp ce A. Compagnon, mânat de demonul teoriei, constată că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic abordat, fie că suntem între hipotext și hipertext literar sau în afara spațiului livresc. Intertextul ipostaziază de o manieră aparte succesiunea semnificărilor pe care ne-a deslușit-o fondatorul semioticii (Pierce), pentru care legătura originară dintre semn și obiectul său este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic și inadaptat, alienat (desigur, în sens superior), "anesteziat" permanent cu alcool și "îmblînzit" de erotism. Tribulațiile sale prelungesc, într-un mod straniu, tipologia rebelă a eroului lui Salinger, din spațiul semiotic al literaturii, în universul material al istoriei. Valoarea operei epice vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o reflectă asemenea oglinzii purtate de-a lungul unui drum (în termenii lui Stendhal). De aceea, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetică a deconstrucției, reia problematica deconstrucției și pe cea a canonului, cu focalizare, de astă dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un deșert deșertul actual de invenții culturale majore, dispariția curentelor artistice articulate, revoluționare, care antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de "acord" tacit. Studierea acestui concept deschide posibilitatea realizării concrete a unui deziderat teoretic postmodern, acela al alăturării genurilor și formelor literare și al informațiilor din diverse arii culturale, numai în cazul scriiturii contopindu-se discursuri și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Astfel, întreg mediul modern devine, în bloc, un sistem de semne [...] Atâta doar că nu mai avem de-a face cu coerența naturală a unei unități a gustului, ci cu coerența unui sistem cultural de semne"346. Baudrillard utilizează aparatul semiotic în interpretarea structurii vieții cotidiene, care, privită drept sistem de semne pierde naturalitatea organizării pentru a trece într-o ordine ceva mai distantă și mai abstractă. În aceeași măsură, se observă cum componenta culturală a cotidianului este investită de către Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]