773 matches
-
accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și o alta moderată, care acceptă semnificații comune, dar insistă asupra unicității resurselor expresive din fiecare mediu și asupra reconstruirii setului de instrumente analitice ale naratologiei pentru fiecare mediu în parte. Această abordare ignoră însă faptul că instrumentele conceptuale ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
al audienței, în același sens în care Barthes conectează scriptibilul cu valoarea polisemantică a textului, cu atât mai plural cu cât este mai puțin scris înainte de a fi citit. Și pentru că muzica instrumentală nu este împovărată de greutatea semantică atașată semnificanților verbali, Kafalenos consideră că este mai scriptibilă decât cea mai plurală dintre construcțiile alcătuite în cuvinte. În Music as a Narrative Art Ero Tarasti arată că în societățile arhaice miturile sunt transmise uneori prin narațiuni însoțite de muzică și consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
feminității. Sunt expuse modurile în care Mark Stansbury O’Donnell și Emma Kafalenos valorifică funcția narativă. Este descrisă maniera în care Lucia Corrain și Anne Beyaert demonstrează, în Ateliers de sămiotique visuelle, că în textele plastice există o textură de semnificanți care favorizează analiza imaginii. Se observă că Thomas, în Victorian Narrative Painting, Lewis, în Narrative și Stansbury O’Donnell, în parte din comentariile despre structurile narative din Pictorial Narrative in Ancient Greek Art, se plasează, așa cum ar spune Foucault, într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ca și pe cele exprimate în anunț (fidelitatea, camaraderia în luptă, solidaritatea politică, onoarea, amintirea). Ziaristul responsabil cu rubrica de decese a citit anunțul la un prim nivel (o comunicare factuală, printre atâtea altele), nebănuind că dincolo de constatarea unui deces (semnificantul) se ascundea un al doilea nivel (semnificatul) moartea unui om pe care mulți îl considerau trădător. Acestui eveniment i-a urmat o manifestare colectivă de indignare, eveniment anodin, la prima vedere. Numeroase asociații și mulți cititori au pro-testat, demonstrând, astfel
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și o alta moderată, care acceptă semnificații comune, dar insistă asupra unicității resurselor expresive din fiecare mediu și asupra reconstruirii setului de instrumente analitice ale naratologiei pentru fiecare mediu în parte. Această abordare ignoră însă faptul că instrumentele conceptuale ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
al audienței, în același sens în care Barthes conectează scriptibilul cu valoarea polisemantică a textului, cu atât mai plural cu cât este mai puțin scris înainte de a fi citit. Și pentru că muzica instrumentală nu este împovărată de greutatea semantică atașată semnificanților verbali, Kafalenos consideră că este mai scriptibilă decât cea mai plurală dintre construcțiile alcătuite în cuvinte. În Music as a Narrative Art Ero Tarasti arată că în societățile arhaice miturile sunt transmise uneori prin narațiuni însoțite de muzică și consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
feminității. Sunt expuse modurile în care Mark Stansbury O’Donnell și Emma Kafalenos valorifică funcția narativă. Este descrisă maniera în care Lucia Corrain și Anne Beyaert demonstrează, în Ateliers de sămiotique visuelle, că în textele plastice există o textură de semnificanți care favorizează analiza imaginii. Se observă că Thomas, în Victorian Narrative Painting, Lewis, în Narrative și Stansbury O’Donnell, în parte din comentariile despre structurile narative din Pictorial Narrative in Ancient Greek Art, se plasează, așa cum ar spune Foucault, într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cititorul) exercita o anumita relație de putere în interacțiunea cu textul; * se ajunge de la un text la un discurs prin decodarea intereselor care relevă istorii culturale și sociale, contexte sociale actuale sau contextul comunicațional; * existența unei relații de motivare între semnificant și semnificat. Asociați cu sistemul semiotic al participanților interactivi (Kress, van Leeuwen 2006), enunțătorul (producătorul) și destinatarul devin protagoniștii unei semiotici a acțiunii (Școală de semiotica de la Paris) sau a unui discurs acțional (Analiza Critică a Discursului Critical Discourse Analysis
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sensibilitatea (Boutaud [1998] 2003: 89) dincolo de orice imagine a unui parfum pot fi interpretate prin "dublă ipoteza puternică" a lui Greimas (apud Floch [1995] 2000: 92-93). Aceasta se axează pe diferența între semiotica vizuală și cea figurativa. Semiotica vizuală cu semnificanții (suprafețe colorate, linii etc.) care formează un sistem corespunde sistemului semiotic al compoziției din metodologia propusă de van Leeuwen, iar semiotica figurativa, dependentă de primă, activează o "schemă de lectură", relativă din punct de vedere cultural. Adaptând abordarea semiotica oferită
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
coincid cu acronimul SRP25 (syntactically relevant proprieties proprietăți relevante sintactic), termen menționat de J. V. Kulvicki (2006). Orice transformare a acestor parametri sau proprietăți va cauza o schimbare a identității imaginii. În cazul parfumurilor reprezentate, primul participant este sticlă. Sistematizările semnificantului "sticlă de parfum" sunt corelate cu sistematizările semnificatului. Sticlele Burberry London (Fig. 1) au același formem, si anume dimensiune <rectangulara> /dimension/, precum formă trunchiului uman. La nivelul semnificatului, există o altă proprietate relevanță sintactic, si anume texturema modelului în carouri
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
grâu, ca armă de luptă etc.); (Spc) bucată de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, folosită ca instrument de tortură. b) planul logico-semiotic. Noțiunea/ conceptul/ semnificatul (B) este reprezentat semiotic prin idiomurile (nivelul meta-metaformelor) (A1 2) construite pe semnificanții/ obiecte explicite țeapă, zahărel. A1 = a duce cu zăhărelul. "A duce cu zăhărelul" este un prim semnificant folosit de Alianță D.A. și are următorul semnificat: a abuză de bună-credință a cuiva folosind vorbe și promisiuni înșelătoare; a ademeni, a înșela
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
folosită ca instrument de tortură. b) planul logico-semiotic. Noțiunea/ conceptul/ semnificatul (B) este reprezentat semiotic prin idiomurile (nivelul meta-metaformelor) (A1 2) construite pe semnificanții/ obiecte explicite țeapă, zahărel. A1 = a duce cu zăhărelul. "A duce cu zăhărelul" este un prim semnificant folosit de Alianță D.A. și are următorul semnificat: a abuză de bună-credință a cuiva folosind vorbe și promisiuni înșelătoare; a ademeni, a înșela. A2 = a da țeapă. Expresia "a da țeapă" (un semnificant secund) este o expresie colocviala, cu același
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
A duce cu zăhărelul" este un prim semnificant folosit de Alianță D.A. și are următorul semnificat: a abuză de bună-credință a cuiva folosind vorbe și promisiuni înșelătoare; a ademeni, a înșela. A2 = a da țeapă. Expresia "a da țeapă" (un semnificant secund) este o expresie colocviala, cu același semnificat, si anume: a înșela sau a fi înșelat, dar cognitiv implică sintagma "prin mijloace perfide". c) planul obiect-imagine. Faptul că pentru conceptul (B) Alianță D.A. folosește două idiomuri diferite ne determină să
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
suporta consecințele, fără a fi implicat în procesul deliberativ. Pentru o mai bună înțelegere a expresiei idiomatice a da țeapă, se creează o a treia legătură motivaționala, bazată pe contextul cultural românesc, si anume pe expresia a trage țeapă. Astfel semnificantul țeapă aparține nivelului metasimbol, deoarece trimite către trecutul istoric al culturii românești. Cunoașterea enciclopedica este cea care ne ghidează în înțelegerea acestei legături motivaționale: interdiscursivitate istorică prin invocarea implicită a imaginii arhetipale a lui Vlad Țepeș. Bazată pe regulă transferului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în timp prin acuzațiile de corupție împotriva PSD-ului, dar și prin acest străvechi instrument de tortură. Utilizarea metaforica a tepei ne determină să vorbim mai degrabă despre o valoare socioculturala a acesteia: "a nu vota pe x". Cei doi semnificanți (nivelurile meta-metaformei), a trage în țeapă și a da țeapă, au semnificații diferite, iar acest lucru se poate observa la nivelul agentului rațional: în timp ce a da țeapă este adesea asociat cu un contracandidat în campania negativă, a trage în țeapă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul axiologic care presupune elogierea (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul macroși cel microsemiotic al acestui semnificant. A. Nivelul macrosemiotic La acest nivel se poate vorbi despre o relație de incluziune în clasa condimentelor. Astfel, ardeiul iute este
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul macroși cel microsemiotic al acestui semnificant. A. Nivelul macrosemiotic La acest nivel se poate vorbi despre o relație de incluziune în clasa condimentelor. Astfel, ardeiul iute este cunoscut pentru gustul sau iute și tăios. Împreună cu alte elemente vizuale gustative (carne, paste, cartofi etc.), ardeiul iute formează
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1997] 2005: 283) în mintea românilor: a) atmosferă unui cadru informal de a servi masă; b) orice diferența socială pare să fie ignorată: subiecții/ actorii sociali pot fi considerați prieteni; c) stârnește apetitul/ acțiunea. B. Nivelul microsemiotic Acest nivel al semnificantului transforma domeniul-sursă într-o metaforă pictorială unde unitățile minimale (cromem, formem și texturem) trimit către cea de-a doua dimensiune a gândirii metaforice, si anume meta-metaforma. Astfel, ardeiul iute, care de obicei este perceput ca un element relevant din izotopia
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cele două entități (conceputul și perceputul) ocupă același loc în enunț, dar se manifestă în mod explicit, cel puțin în parte. Această interpenetrare a elementelor aparținând unor entități diferite ale realității (mâncare versus transport sau școală) creează o alotopie semiotica: semnificantul perceput /ardeiul iute/ ia locul altor părți relevante (stradă, nota, culoarea roșie a semaforului, trunchiul unui copac) ale elementelor concepute, care devin semne indiciale primare aparținând unor izotopii sociale (școală, transportul sau natură). Deoarece imaginile nu promovează nici produsul /ardei
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cărora li se cere să nu voteze pentru candidații din opoziție. * Pe de altă parte, legătura dintre Băsescu și ardeiul roșu poate fi interpretată considerând codul social al etichetei din timpul mesei (nivelul meta-metaformei). Când am menționat nivelul macrosemiotic al semnificantului /ardeiul roșu/, am ajuns la următoarea interpretare despre izotopia bucătăriei românești, unde borșul și ardeiul iute sunt ingrediente esențiale: cadrul informal al ritualului mesei și lipsa unei stratificări sociale. Aceste două implicații conceptuale se transferă și către Traian Băsescu. Fost
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
abstract/ figurativ din înțelesul gesturilor impune o interpretare a mâinii că un semn gestual convențional și motivat, format din două componente: * componente fizice: direcția, vehiculul (brațul, mâna, degetele, capul etc.), planul (orizontal, vertical sau oblic) și poziția. Comparația dintre diferiții semnificanți care compun un gest conduce către cea de-a doua componentă, si anume cea semantica. * componente semantice: fiecare dintre elementele fizice menționate poartă o functie simbolică aflată în conștiința noastră. Astfel, o expresie gestuala are o dublă funcție: de a
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pot observa distincțiile culturale, ajungându-se la o potențializare a obiectului care va permite subiecților să privească lumea ca valoare. * o magnitudine sau mărime, care indică gradul de intensitate și oferă posibilitatea creării unei scale a valențelor. Considerăm că primii semnificanți care relevă aceste valori sunt numele și naționalitatea unei ființe umane. Cei ce poartă aceste două elemente ascund, de fapt, o metastructura a unei etichete sociale și culturale. Decodarea numelui și naționalității poate fi interpretată prin conceptul de "triunghi din
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
relevanța în condițiile transformărilor social-istorice prin care trece societatea atât la nivel local, cât și la nivel global. Michelin Milot (apud Willaime, 2001) distinge câteva procedee prin care sistemele de credințe sunt reorganizate: reînvestirea semantică (spre exemplu, redefinirea cosmică a semnificantului Dumnezeu), complementaritatea funcțională (adăugarea de semnificații noi unei credințe religioase tradiționale), deplasări noționale (importul de semnificanți străini, precum reîncarnarea, în universul religios creștin), subordonarea unui câmp de semnificații prin intermediul reinterpretării religioase a altor câmpuri de semnificații, juxtapunerea de câmpuri de
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
nivel global. Michelin Milot (apud Willaime, 2001) distinge câteva procedee prin care sistemele de credințe sunt reorganizate: reînvestirea semantică (spre exemplu, redefinirea cosmică a semnificantului Dumnezeu), complementaritatea funcțională (adăugarea de semnificații noi unei credințe religioase tradiționale), deplasări noționale (importul de semnificanți străini, precum reîncarnarea, în universul religios creștin), subordonarea unui câmp de semnificații prin intermediul reinterpretării religioase a altor câmpuri de semnificații, juxtapunerea de câmpuri de credințe care fac să coexiste mai multe viziuni despre lume ale aceluiași individ. Toate aceste modalități
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. "Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut"387. Este țara "de legendă"388, cum îi spune mama într-o scrisoare. Monica Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil, de un rafinament exagerat. Intenția este de a releva în mod
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]