581 matches
-
al lecturii) celor mai multe texte filozofice, care nu provine numaidecît din trăsăturile celor două limbi implicate (limba-sursă și limba-scop), cît din însăși forma construcției abstracte. Termenii filozofici nu se bazează însă pe conotație, ci pe modelul semnificativ al denotației, dar realizează semnificarea fără referent material și, de aceea, exclud raportarea la o entitate distinctibilă sensibil, precum și exemplificarea. Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice În linii generale, orice apreciere în legătură cu valabilitatea traducerii operelor filozofice nu poate să piardă din vedere cîteva aspecte importante. Mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte deosebit de universalitatea limbajului științific, deși ambele conturează același stil funcțional al limbii. Ceea ce se poate afirma ca fiind specific limbajului filozofic în general este un anumit statut al numelor, al termenilor, cu care operează, din perspectiva conținutului lor. Procesul semnificării reprezintă o abstractizare prin convertirea în fapte de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora. Cu toate acestea, nu toate numele au acealși rang din punctul de vedere al abstractizării. Astfel, cele care realizează semnificarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
semnificării reprezintă o abstractizare prin convertirea în fapte de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora. Cu toate acestea, nu toate numele au acealși rang din punctul de vedere al abstractizării. Astfel, cele care realizează semnificarea obiectelor, proceselor, calităților etc., privite ca realități concrete, prin intermediul semnificației (care este structurarea lingvistică a conținutului și corespunde noțiunii sau conceptului) și trimit, prin urmare, la entități sensibile, extralingvistice și extralogice, alcătuiesc latura primară a limbii și sînt, după G.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
309, 364 referent 68, 85, 332, 333 referință 85, 204 relație 204 reprezentare 56, 57, 86 schimbare 38, 151-163, 165, 168-181, 184, 222, 265 sem 60, 61 semn lingvistic 55-57, 60, 61, 66, 68, 69, 149 semnificant 58-60, 289, 290 semnificare 88 semnificat 38, 58-60, 290 semnificație 33, 34, 55, 56, 60-62, 68, 69, 88, 91, 135, 150, 155, 254, 332, 333 sens 34, 55, 68, 91, 254 sferă 60 sistem 34-46, 155, 187, 210, 266 subiectivitate 271, 272, 274 știința
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
creștet. Degetul ridicat, creionul roșu și carnetul cu note sunt însemne ale acestor preocupări. Nimic din ceea ce se petrece în acest spațiu nu scapă exercițiului axiologic, respectiv acelei preocupări de a conferi sau atribui valori specifice actelor sau produselor noastre. Semnificarea unor activități prin evaluarea lor reprezintă un moment esențial al „lanțului” didactic. La tot pasul cineva emite pretenții, creează noi orizonturi, spune că e bine sau nu ceea ce știm sau suntem în stare să facem. Cum acțiunea didactică este premeditată
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cineva să se intereseze dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut. Și cum pot fi obținute rezultate mai bune. Valorizarea este un semn că lucrurile și evenimentele nu ne sunt indiferente și că, la un moment dat, apare necesitatea unei semnificări, a unei clasificări și a unei ierarhizări a acestora. Omul ființează sub semnul măsurii și al comparației cu anumite repere, cu alții și cu sinele. În plus, întreaga noastră viață se constituie și într-un șir de examene pe care
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
formularea unor judecăți de valoare. Măsurarea ține mai mult de dimensiunea „impersonală” a educatorului. Așa se explică faptul că, în acest act, poate fi implicată satisfăcător mașina de evaluat. Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic. Adoptarea de măsuri ameliorative implică actele decizionale privind perfecționarea și potențarea procesului de predare-învățare prin măsuri sincronice sau succesive actului evaluativ. Examenul este o modalitate de evaluare ce se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
gradului de adecvare a acestora la situații didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, a modalităților complementare sau alternative de evaluare, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizițiilor practice); 5. explicarea și semnificarea rezultatelor în fața elevilor, pentru a transforma evaluarea în prim pas al autoevaluării corecte și obiective; 6. deschiderea evaluării spre mai multe perspective ale spațiului școlar (competențele relaționale, comunicarea profesor-elev, disponibilitățile de integrare socială); 7. personalizarea actului evaluativ prin contextualizarea instrumentelor
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
culori; • aprecierea prin calificative; • aprecierea nonverbală (ectosemantică). Modalitățile de mai sus pot fi utilizate independent, dar și simultan, fiecare având motivații, secvențe procesuale sau finalități diverse. Atunci când se utilizează în același timp mai multe feluri de notare, apar probleme de semnificare a acestor cadraje de către factorii implicați (elevi, părinți), dar și dificultăți tehnice de sumare, convertire, echivalare, interpretare a expresiilor respective. Aprecierea verbală se exprimă prin intermediul limbajului verbal și cuprinde o gamă variată de exprimări valorice (laudă, mustrare, acord, dezacord, „bine
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
acordat, lucrărilor de referință indicate; - modalitatea de corectare a probelor (număr de idei, de răspunsuri corecte, de erori, de calități sau defecte); - modul de comparare a lucrărilor între ele sau de raportare la un criteriu de referință; - modul de comentare, semnificare și justificare a ierarhiei stabilite; - posibilitatea de a nu lua în calcul toate valorile la care se ajunge în realizarea unei viziuni medii, de a apela la ajustări compensatorii; - recurgerea la interogații orale sau la alte tipuri de probe pentru
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
explici sunt operațional logice; - soluții posibile, interpretează, având în vedere faptul că... sunt puternic formative, cultivă creativitatea (Radu, 2001, p. 219). E) Itemi de tip eseu Aceștia presupun elaborarea unor răspunsuri complexe, elevul dispunând de suficientă libertate în identificarea și semnificarea materialului, în adecvarea terminologiei, în complementarea răspunsurilor cu scheme, schițe, grafice etc. Dintre avantajele acestui item, se pot enumera: - pot fi obținute rezultate ale învățării de mare complexitate; - solicită de la elevi capacități evidente de analiză, sinteză și rezolvare de probleme
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și ultima, economia autodeterministă. Cu aceste conceptualizări empirizate se ajunge la capătul unei magistrale în care maniheismul economic a pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției economice ca ordonatoare a propriei lumi create cu scopul de a-și dovedi că poate să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii ale limbajului care permit pur și simplu semnificarea, desemnarea și caracterizarea a două instanțe corporale, așa cum capul și corpul exprimă două părți ale aceluiași tot, independente în definițiile lor, dar dependente în funcțiile lor. S-ar putea scrie: sufletul este trupul sau (și e totuna) trupul este sufletul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pentru a-și atinge scopul comunicativ, vorbitorul are posibilitatea de a alege una sau alta dintre strategiile comunicative pe care limba și cultura sa i le pun la dispoziție. Acestor mecanisme, teoria relevanței le adaugă nuanțarea că orice act de semnificare poartă în el garanția relevanței optime. Pentru a înțelege comunicarea, interlocutorii recurg la mecanisme cognitive de interpretare a stimulilor cu cea mai mare relevanță contextuală: cu cât efectele cognitive ale procesării enunțului sunt mai semnificative pentru individ, cu atât relevanța
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pe logică”, „noi nu avem retorică”, „limba noastră e scrisă în imagini”, „limba noastră e monosilabică” (apud Garrett, 1999, p. 59). 2.4.2. Relația text-context. Modul în care culturile conceptualizează relația dintre text și context se reflectă în procesul semnificării: semnificația se plasează în text și se decodează pe baza semnificației literale sau se află în context și de decodează prin coroborarea informației textuale cu informația contextuală. Între culturi apar diferențe privind relația dintre semnificația exprimată literal în text și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cultural are efect asupra comunicării dintre indivizi. Situațiile de comunicare la care participă indivizi proveniți din culturi diferite poartă numele de situații de comunicare interculturală. În procesul comunicării interculturale, indivizi cu medii culturale diferite își negociază identitățile culturale, regulile de semnificare, percepțiile, efectele produse în cadrul interacțiunii. De aceea, a vorbi o limbă străină, limba celuilalt, nu este o garanție a comunicării eficiente dintre indivizi. A vorbi o limbă străină înseamnă mai mult decât a-ți însuși regulile de structură și vocabularul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
indivizi proveniți din anumite zone culturale, iar pe de altă parte ilustrează configurații distincte ale interacțiunii în funcție de stilurile comunicative ale interactanților din grup. În situațiile de comunicare interculturală pot apărea bariere de comunicare, neînțelegeri provocate de diferențele comportamentale/perceptuale/de semnificare existente între indivizii proveniți din culturi diferite, precum și de activarea stereotipurilor (negative). Neînțelegerile, interpretările greșite, rupturile de comunicare sunt o trăsătură inerentă a comunicării interculturale. În plan interacțional, diferențele dintre membrii unor grupuri etnice se reflectă în stilul cultural de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
VULCĂNESCU, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985. Cuprins PREFAȚĂ 7 CAPITOLUL I METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI 11 I.1. ARHITECTURA IMAGINII 11 I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE 11 I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE 18 I.2. SPAȚIUL IMAGINAR 33 I.2.1. DE LA ARHETIP LA IMAGINE MITICĂ 39 I.2.2. SEMNIFICAȚIE ȘI PROCESUALITATE 48 CAPITOLUL II EPISTEMA LINGVISTICĂ A SPAȚIULUI IMAGINAR 111 II.1. EPISTEMA LINGVISTICĂ UN SPAȚIU 111 AL INTERFERENȚELOR 111
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecutului și/sau a viitorului, printr-o durată scenică a cărei comprimare atinge limitele imploziei. Ca gest reglator în actul creației, aceasta va impuneo mișcare în afară, dinamitarea "centrului fix" al spectacolului și partajarea unor spații de conduită și de semnificare mobile, în care cuvântul (fiecare cuvânt!) vanăzui să închidă în sine un sens deplin al vieții, o semnificație majoră a existenței. Cuvântul controlează mișcarea de du-te-vino între semnificații dintre cele mai diverse, contradictorii chiar, pe care abia gestul actorului le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei o cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor destăinui plenar și unitar filmul ANA. (Alexa Visarion) Am convingerea că Ana reprezintă pentru Alexa Visarion, autorul filmului, o eliberare și o izbândă. Nu cunosc printre regizorii noștri un altul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca reunire a nivelului expresiei cu cel al semnificațiilor, generând un sistem de semne complex. Textele nonliterare se caracterizează prin referentul real, prin dominanta logică, rațională, prin limbaj preponderent denotativ, prin expresie obiectiv impersonală (texte științifice sau oficial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vocabularului, toate variantele spațiotemporale sau socioprofesionale (arhaisme, regionalisme, argou, jargon, neologisme etc.), selectând mai ales termeni polisemantici care creează ambiguitatea, dezvoltând sensuri conotative; - nivelul morfosintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului“ (Gérard Genette, Figuri) cu mare putere de semnificare a textului liric, în primul rând. Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni artistice diverse. Sintaxa poetică reliefează cuvintelecheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau dislocări, prin elipse ori „împletiri“ inedite de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scriitor (chiar și în cazul scriiturii „de grad zero“, cum numește Roland Barthes sti lul neutru/nonstilul). Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificare, prin elemente ale viziunii artistice. 5. REGISTRELE STILISTICE Pentru ași adecva mesajul la circumstanțele variate ale comunicării, vorbitorii unei limbi dispun de mai multe registre stilistice. Acestea sunt subcoduri lingvistice selectate conștient sau spontan în interiorul unei comunități, în scopul adecvării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
PREVĂZUTE ÎN PROGRAMA DE EXAMEN 1. OPERA LITERARĂ Opera literară este o categorie specifică literaturii (populare sau culte), este o creație artistică prin care se instituie un univers ficțional. Ea este organizată ca structură textuală complexă, cu straturi multiple de semnificare. Sintagma opera literară denumește și totalitatea creațiilor artistice ale unui scriitor. Caracteristicile operei literare Funcția definitorie a textului literar este funcția poetică/funcția stilistică. Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]