278,409 matches
-
la felul în care "cerințele epocii" pot fi tocmai idei ce trec dincolo de ea (adică dincolo de epoca în discuție). Carevasăzică, Mannheim denigrează utopia dar îi și exclude accepțiile negative (?!). Binefacerile galopului bibliografic include și irelevanța citatelor: o pildă în acest sens ar fi Donna Haraway, amestecată pe nedrept în discuția relativă la postmodernism, s.f. și utopie. Citatul respectiv e luat din capitolul An Ironic Dream of a Common Language for Women in the Integrated Circuit din lucrarea A Manifesto for Cyborgs
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
despre mine." Dezlănțuirea aparține lui Zaharia Stancu. Rădăcinile pamfletului său scormoniseră de mult ținta atacului, Pamfil Șeicaru. Amestecul acestuia în comentarea lui Proust nu a făcut decât să crească tensiunea violentărilor. Datată 23 aprilie, supraintitulată Scandalul Pamfil Șeicaru, alcătuirea - ca sens - poate fi dedusă din titluri: Pamfil Șeicaru om de curaj (Zaharia Stancu), Pamfil Șeicaru și jidanii (Lascăr Sebastian), D. Pamfil Șeicaru întinde proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
o legendă autentică, lansată de Caligula, care spune că, într-o bună zi, va apărea un ultim împărat. Acesta va cuceri întreaga lume și va prevesti ce-a de-a doua întoarcere a lui Isus. Autorul dezvoltă tema într-un sens apocaliptic, adunînd toate marile teme ale secolului XX și stabilind diverse relații între ele." Asta e cam tot ce nu e piesa lui Nicolau în textul ei; aluziile la Caligula sînt permanente - extravaganțele vestimentare și gastronomice și, mai ales, insistența
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
pentru cizmulițe) așezate chiar pe tron ca să dea sentințe prin mișcarea lor, dar textul e destul de coerent în sine ca să facă povestea cu legenda superfluă, absolut inutilă lecturii. Majestatea Sa e tiranul, dictatorul absolut care se vrea din ce în ce mai mare, în sensul propriu al cuvîntului, așa că supușii săi măsluiesc "metrul etalon", micșorîndu-l în fiecare zi cu cîțiva centimetri, și-i fac haine tot mai largi, care ajung să-l țină legat de tron. Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Rodica Zafiu Între perechea de antonime moștenite - greu / ușor - și cea a neologismelor facil / dificil echivalența e doar parțială, raportul - asimetric. Ca în multe alte cazuri, termenii pătrunși mai tîrziu în limbă au sensuri mai puține, mai precise, intră în mai mică măsură în expresii și locuțiuni. în uzul limbii actuale există însă o aplecare către prețiozitate - care evoluează simultan cu direcția opusă, de accentuare a caracterului oral, popular și chiar vulgar, fără ca una
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
ar fi preferabil să se păstreze distincțiile semantice și mai ales stilistice. în cazul dat, impunerea perechii dificil / facil se justifică destul de bine prin dorința vorbitorilor de a evita o polisemie uneori supărătoare a termenilor greu / ușor: care au atît sensul concret (referitor la greutatea fizică, la apăsarea mare sau dimpotrivă redusă a unei mase materiale), cît și pe cel abstract (referitor la ceea ce e complicat, întîmpină obstacole, cere eforturi - respectiv e simplu, lesne realizabil). Dificil și facil au intrat în
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
pe cel abstract (referitor la ceea ce e complicat, întîmpină obstacole, cere eforturi - respectiv e simplu, lesne realizabil). Dificil și facil au intrat în limbă ca împrumuturi din franceză (modelate și după latină, în genere după limbile romanice), devenind sinonime pentru sensurile abstracte ale perechii; e însă interesant că cei doi termeni ai opoziției nu au acceptat la fel de ușor dublarea inovativă: greu a fost mai puternic concurat de dificil, care s-a impus în multe contexte tipice: întrebare dificilă, situație dificilă etc.
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
în această direcție a jucat vreun rol existența subsensului negativ al neologismului (facil - "prea ușor"; "superficial"). Astăzi facil e însă tot mai des folosit, mai ales în limbajele tehnice, ca determinant tipic al unor substantive precum acces, transfer etc., cu sensul "lesnicios" și cu o conotație clar pozitivă: "această bară permite accesul facil la cele mai uzuale opțiuni ale browserului" (mihai-dan.go; exemplul acesta și cele care urmează sînt culese din Internet); "sistemul asigură suportul necesar ghidării utilizatorului și navigarea în cadrul
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
mai ales la plural: facilități) circulă la fel de mult în limbajul tehnic, și datorită corespondentelor lor din engleză (mai ales a lui facility ). Mai puțin așteptată și mai puțin convingătoare e utilizarea tot mai frecventă a lui facil ca adverb, cu sensul locuțiunii "cu ușurință" - "desenele pot fi însoțite de liste de materiale create automat sau inserate facil de către utilizator" (pcreport.ro) - și mai ales în structura prepozițională cu supinul: facil de... (în franceză: facile à...): facil de utilizat, facil de manevrat
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
textele publicitare care recomandă diverse mijloace tehnice, ideea ușurinței de mînuire - easy to use, easy to learn etc. - revine cu o frecvență extremă. în acest caz, substituția sinonimică ușor / facil nu are însă nici o funcție de dezambiguizare: construcția sintactică privește doar sensul abstract al lui ușor, folosirea lui facil fiind deci o prețiozitate supărătoare. Numeroase citate care îl conțin provin din prospecte tehnice publicitare, clar debitoare textului-sursă, abundînd în calcuri sintactice și împrumuturi lexicale: "Cu un design stilizat, facil de utilizat cu ajutorul
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
pe parcurs. O călătorie finală spre Necunoscut în care ar fi fost un mare disconfort să uiți acasă oglinda, parfumul, șoimul privilegiat și tot ce ți-ar mai fi trebuit venind în contact cu Zeii... Scări aeriene străbat în toate sensurile interiorul piramidei luminată mereu ca ziua și în care nu există întuneric nici înserare, ci doar Emisia veșnică a lui RA adaptat proporțiilor și mijloacelor tehnicii de astăzi. Privesc pereții transparenți în care se repercutează fântânile arteziene din preajmă, patrulaterul
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
fond o realitate in-definibilă și in-descriptibilă? E întrebarea care ar putea rezuma ținta cărții, dacă aceasta s-ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul de față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul urmărește, cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
în formulări și din perspective diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării e tocmai aducerea către prim plan a analizei de detaliu pe care Anca Manolescu o face și care dă savoare studiului, în ciuda unui discurs ce, mizînd pe sensuri profunde, impune o lectură reluată, deloc ușoară. Interesantă e, de exemplu, distincția, urmărită de autoare cu ochi extrem de atent, dintre locul consacrat și cel însemnat, ultimul o expresie a globaltății spațiului, adică a unui aparent paradox, tot așa cum aparent este
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
în urmă a spațiului, cele în care inaccesibilul, ilimitatul pot căpăta intimitate - pustia, lumina, întunericul� Rămîne în această spațialitate, lipsită de măsură și de limită, mai mult decît o metaforică legătură cu datele spațiului concret? Două structuri topologice și de sens care susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt "descoperite" în carte. Chôra tou achôrêtou, cuprindere a necuprinsului, și locul călătorului . Textul, imaginea iconografică, sanctuarul sînt apoi privite de autoare ca exerciții de topologie contemplativă. Cunoaștere dincolo de cunoaștere, spațiu dincolo de spațiu
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
sînt examinate, cu tehnică de miniaturist, în ultimul capitol al lucrării. Geografia simbolică e legată de importanța locului însemnat, reper peisagistic al realității căutate cu ardoare de contemplativ. Legendarul românesc al întemeierilor monastice trece în carte printr-o decriptare a sensurilor de o neașteptată prospețime. E fascinant felul în care legende vechi românești primesc o lectură ce le integrează unui amplu discurs, de natură teoretică, despre geografia simbolică. Insistența cu care e prezentat episodul căutării locului de ctitorie în binecunoscuta legendă
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
de altminteri, aceștia n-ar putea fi decât de acord, o dată ce tocmai asta tot încearcă, pe la toate ieșirile, cu disperare. Condiția ar fi numai ca direcția aleasă să fie spre Vest, ceea ce ar putea constitui obiectul unor tratative diplomatice în sens contrar celor tocmai încheiate - dar în politică, atunci când te aștepți mai puțin, vântul își schimbă direcția. Oricum, dacă Puterea în funcție își dă toată silința să-i întoarne pe rromi din orașul-lumină în urbele și cătunele noastre, nu e logic
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
schimbă direcția. Oricum, dacă Puterea în funcție își dă toată silința să-i întoarne pe rromi din orașul-lumină în urbele și cătunele noastre, nu e logic ca partidul de opoziție din prima linie să se implice cum am zis, în sensul contrar? Cât îi privește pe proști, aceștia par răspândiți în formațiuni politice de toate orientările. Venind la putere, P.R.M.-ul s-ar vedea silit a purcede la o severă secerare în propriile rânduri - dacă nu chiar l-ar amenința dispariția
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
al continuității și o garanție a debutului responsabil în viața de cuplu, zestrea este o instituție fundamentală a practicii sociale, o acțiune care a atins, prin uz, stereotipia înaltă a unui act ritualic. Este foarte interesant de observat, în acest sens, că din plaja destul de largă a documentelor prezente în expoziție, adică din conținutul foilor de zestre, nu pot lipsi sub nici un chip anumite categorii de bunuri, indiferent dacă este vorba de familii domnitoare, de lumea aristocratică legată încă de un
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
de altă parte, pune într-o altă lumină (corectă?) o serie de fapte controversate din istoria secolului XX. Theodor Cazaban este un om care știe multe, iar cîteva dintre informațiile pe care le deține sînt în măsură să modifice spectaculos sensul unor întîmplări ce păreau de mult clasificate. Esențiale sînt dezvăluirile pe care Theodor Cazaban le face despre substanța legionarismului și despre inocența morală a unor tineri intelectuali din perioada interbelică, fascinați de idealurile mișcării. Theodor Cazaban face o distincție netă
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
limbajului: în listele de discuții, mai ales, se observă adesea preluarea glumeață a vorbirii infantile de către argoul juvenil. Din mulțimea de exemple se pot alege destule care să justifice înregistrarea în dicționare a lui cîh/câh, ca adjectiv invariabil cu sensul "urît, scîrbos": "se vede prea rău în ceea ce scrie el că stă cu bățul și îți spune: uite, vezi? Asta e gigea! Asta nu! Asta e cîh! " (arhiva Ciberplai, 3.07.2001); "pentru anumite persoane, șevoluționismulț ... este o chestiune dureroasă
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
o chestiune dureroasă. Ceva câh și urât de care nu prea e bine să vorbești" (sictir.org); "a fost un sistem bun dar prost aplicat, spre deosebire de un sistem rău și câh! și putrefact dar bine aplicat" (Forum RL) etc. Cu sensuri sau în îmbinări diferite de cele previzibile din limba literară apar a face buba buba la... (specifică limbajului infantil fiind folosirea lor pentru a desemna orice rană sau suferință fizică): "neînfricații luptători NATO (...) sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
Constantin Țoiu Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând mașinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri, trecui nepăsător, mirat că i se acordă atâta atenție... Astfel încât, ieșind din Luvru
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se să vadă ce, pictorul îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
ni se adresează,/ cum își înghit gîndurile,/ cum le mănîncă" și cum "stau încremeniți cu ele în gură", reflectă totuși la superioritatea conceptului de bărbat, sublimat în substantivul masculin "poem". Tranzitată în "poem", poezia își arogă virtuțile ambelor sexe, în sensul că masculinul o nutrește cu materia existențială, generatoare, iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
pe care celebrizarea programatică nu-l poate suprima, ci, dimpotrivă, pare a-l scoate, prin contrast, într-un mai viu relief: intimitatea nocturnă ("Ore în șir de vorbă cu poemul/ în noapte./ Ore în șir de vorbă cu poemul/ cînd sensul numelui se diluează/ și într-o liniște magică/ vine dragostea" - Ore în șir), beneficiul caloric al poemului ("ți-ai dezghețat mîinile în flacăra mîinilor lui" - ibidem) ori efectul său răcoros ("îți răcorește gîndul magia greșelii" - ibidem), rolul său proteguitor: "Intrînd
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]