935 matches
-
nu mai credeai că există. Vine somnul de după naștere, abandonul de după extenuare. Cât doarme, mama e ridicată la cer, i se iartă păcatele acolo, în cerul toxic al fericirii ei absolute” (p. 40). Miracolul nașterii ar putea împinge diarista spre sentimentalism. Nu e cazul. Poeta notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
Ștefănescu). Clasica temă a cuplului este și ea inserată într-un cadru absolut unic în proza românească: spațiul de contact cu lumea slavo-asiatică de la hotarul de Est al României, în care totul - timpul, spațiul, regulile sociale - este bulversat de uriașul sentimentalism și de încremenirea spirituală pe care le cunoșteam, până la Radu Tudoran, doar din marea proză rusă. Să mai adaug și că ediția de față oferă și un util repertoriu critic al receptării scriitorului, chiar dacă nu neapărat focalizat asupra romanului. Revizitarea
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
decisivă se produce datorită obligației asumate de către protagoniștii romanelor hard-boiled de a da răspunsuri uriașelor transformări sociale și morale de după Primul Război Mondial. Dacă vreme de aproape un secol acest tip de crime fiction coexistase cu modalitățile literare dominante (romantismul, sentimentalismul, realismul, decadența), începând cu anii ’20 el își proiectează în prim-plan propriile formule, prejudecăți și, inevitabil, limite. Studiile din 1980 și 1990 asupra „literaturii detective” au urmat, în linii mari, două abordări. Una din ele, cea mai consistentă din
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
cu unul dintre stângiștii aceia nespălați care scandau «Ho, Ho, Ho Și Min» pe care-i urmărise cu oarece neplăcere la televizor în acea după-amiază. Eu, firește, regretam că era doar vopsea, nu sânge. O, épater la bourgeoisie!” Cu toate sentimentalismele, judecata lui Tony Judt despre spiritul revoluționar vest-european din acei ani e însă drastică: „În ochii noștri, cel puțin, eram o generație revoluționară. Păcat că am ratat revoluția.” Sînt în carte rînduri excepționale - și mult mai crude - și despre avîntul
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai că își reprimă
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
zumzăie o religie unică, puțin sinistră/ alcătuită din resturi/ puse pe exhibiții, deci senine, capcane/ efecte de perspectivă./ O religie peste care ziua de mâine/ presară artistic cenușă.” O poezie care, conchide Nicolae Manolescu, reprimă „cu sadism orice formă de sentimentalism”. În termenii aceștia se încheie, deci, la Elena Ștefoi, prima etapă. Rece. Calculată. Caustică. Impenetrabilă. Raportul asupra celei de-a doua, în schimb, creează premisele pentru apariția unei viziuni a sentimentelor. Chiar eterogen fiind, volumul admite, măcar sub acest aspect
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
sărutat mâna cu tandrețe, ceea ce, cu toate că mi s-a părut un gest de modă veche, m-a flatat. Spre surprinderea mea, purtarea lui Artur a fost rece. Nu-i nimic, m-am gândit, oricum n-aș fi avut chef de sentimentalisme. [...] A cincizeci și opta însemnare Mi-e imposibil să mă înțeleg cu Hugo. Parcă ar fi fost deocheat. Vorbește singur, am impresia că și-a pierdut mințile. A șaizeci și una însemnare Tot orașul e în fierbere. De la război încoace
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
în care protagonista - în vârstă, dar fără vârstă - Mathea Martinsen, încearcă să lase pe această lume un semn al trecerii ei. Autoarea reușește să-i spună cititorului o poveste de iubire excentrică și excepțională, fermecându-l cu grația stranie a sentimentalismului nordic. Prestigioasa revistă germană Der Spiegel caracterizează acest roman scurt și cât se poate de elocvent: „O poveste de iubire cum nu se poate mai frumoasă.”
Autobiografia lui Marin Moraru, evenimentul Târgului Gaudeamus by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61165_a_62490]
-
ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura „concesie" pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat muzical este și folclorul local. Iar al treilea este lungimea antenelor, adică întinderea culturii poetice, comparabilă doar
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
rareori regretul se coagulează în forme mai consistente: „Aud un cîntec. Vine de departe,/ Adus de vîntul serii, și mă cheamă.../ Ah, nu-s iluzii, nu-spăreri deșarte!/ Edoina ta cea dulce, dulce mamă!..." (Un cîntec). Toate ticurile iritante ale poetului - sentimentalismul, auto-înduioșarea - pleacă de la acest gen de inspirație. Ardelean și semănătorist rămîne Iosif și atunci cînd, consonant cu doctrina iorghistă, compune poezie pe teme istorice și folclorice; rezultat - balade fals eroice, cu figuri de operetă, desuete încă din clipa aparției (Novăceștii
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
gusturile celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
ardelenii n-au avut decât rareori. Al doilea este simțul formei, nici el ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura «concesie» pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat muzical este și folclorul local. Iar al treilea este lungimea antenelor, adică întinderea culturii poetice, comparabilă doar
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
cu artiști plastici și formații muzicale, la realizarea unor expoziții, spectacole sau campanii internaționale în Chile, Spania și în alte țări. Originalitatea operei laureatului Cervantes de anul acesta o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
care e o formă de ingenuitate. E un suprarealism nemijlocit al conștiinței ce se desface de crustele formale, însă păstrează visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida opiniei publice moralizatoare, poartă într- însa o lumină cerească. În vîrtejul demoniei bahice se află un nucleu purificator. Un barman vorbește în felul următor: „Domnule, am fi onorați să plîngeți la noi
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
a acesteia în subiectul ieșirii Marii Britanii din UE, aprig dezbătut în prezent. ”Anul acesta, când se împlinesc 25 de ani de la discursul fostului premier Thatcher din Bruges, oamenii pot vedea clar, că, departe de a trăi într-un 'ghetou de sentimentalism despre trecut', ea se gândea mai puternic decât contemporanii săi la viitorul Europei”, mai spune Charles Moore.
Baroneasa Thatcher voia să scoată Marea Britanie din UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56251_a_57576]
-
greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se situează și realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
mai mare acoperire nostalgia activă a tatălui pentru o utopie multiplă: a comunismului triumfalist, a lumii igienizate intelectual și cultural, a epurării creștine absolute și, paradoxul cel mare, a tatălui propagandist ce eșuează în construcția socială a unui eu-tiranic, din cauza sentimentalismului vorace. Valentin Stepanovici, tatăl, este un sensibil care are nostalgia călăului. Un tată castrator fără nimic grotesc. Afară de aversiunea - în fond, împrumutată ideologic - pentru creștinism. Un tip de personaj pe care literatura contemporană nu l-a explorat, nici măcar la suprafață
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
în împrejurările venirii Armatei Roșii, eveniment salutat. Cartea lui Mihai Iovănel nu este totuși una care se restrânge la „cazul Sebastian“. E o analiză din multiple unghiuri a complicaților ani ’30-’40, o critică „metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism și retorică, de o mare vioiciune argumentativă” (Paul Cornea). O carte care, împreună cu Critica în tranșee a lui Alex Goldiș, pe care am comentat-o la această rubrică nu demult, cu Dosarul protocronismului de Alexandra Tomiță, cu Avangarda românească și
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
flagrant, aproape nimic nu se reține din O formă de adăpost primară. Bogdan Coșa scrie curat, evitând derapajele stilistice, dar fără imaginație și lipsit de nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
reproduc în forma prozodică a „scării” caracteristică acestui autor): „În auto, schimbând ultimul franc. - La ce oră e cursa de Marsilia? Parisul aleargă, petrecându-mă, în întreaga, imposibila frumusețe a sa. Năvălește în ochi, a despărțirilor zeamă, mie inima cu sentimentalism emi zdrobește! Eu aș fi vrut să trăiesc și să mor la Paris, de n-ar fi existat un atare pământ - M o s c o v a, firește.” În hălăduirile mele prin internet, am dat și de o traducere
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
originalul rusesc, în traducerea românească nu au ce căuta „norul”, „inima moale și grea”. Cuvântul rusesc se traduce ca - zdrobește(-mi), rupe(-mi), adică inima; să i-o zdrobească, să i-o rupă cu, zice poetul, sentimental’nostiu, alias - cu sentimentalism. Terțio: Atenție, traducătorul (nu Maiakovski!) o face de oaie: „La Marsilia vom fi în curând”. Chiar așa, „curând”, să fie străbătuți cei - iar atenție! - 1003 kilometri dintre Paris și Marsilia?! Astăzi, cu vitezele contemporaneității noastre, pe autostrăzi-oglindă (în Occident), de
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
cronici. Ce trebuie subliniat, în schimb, e ritmul extrem de alert al romanului. Nicăieri nu se oprește naratorul pentru a formula teze abstracte sau pentru a împărți, apodictic, în bune și rele, valorile acestei lumi. Din punctul de vedere al respingerii sentimentalismului și al aurei metafizice, cartea e tot ce poate fi mai îndepărtat de stilul propriu-zis telenovelistic. Retorica e directă și frustă, lipsită cu totul de fasoane livrești sau edulcorante à la Filip Florian. Prin transcrierea nudă a acțiunii și a
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
am savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
rebelă, cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un rafinament care nu ezită a așeza la suprafață un strat voit prozaic, de un sentimentalism vetust, pentru ca artificiul acesta regresiv să semnalizeze mai convenabil pudoarea dureroasă a experienței morale care nu acceptă a se devoala pe de-a-ntregul: „Iată de pildă eu, care nutream idealuri,/ amețit sunt și beat ca o barcă pe valuri./ În
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]