414 matches
-
Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem purtând colierul (așa cum se întâmplase luni și marți) și știam că simpla ei vedere avea să-mi facă foarte bine. De aceea, m-am strecurat cu inima grea într-un separeu gol și i-am dat comanda lui Dimitrios, care ținea locul iubitei mele absente. Ca de obicei, aveam în buzunar o carte (Conștiința lui Zeno, pe care o cumpărasem la recomandarea lui Tom) și, pentru că în ziua aceea nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la masă, de un asemenea spectacol fascinant, dar acum, că domnul Belea mă pusese la punct, acțiunea părea să ia sfârșit. Cel puțin așa am crezut eu. Gonzalez îmi întorsese deja spatele și se îndrepta spre ușă, dar intervalul dintre separeuri și mese era îngust și, până să își facă ieșirea din scenă, trebuia să treacă de înaltul, burdihănosul Dimitrios. Așa a început Actul II. Pornit, cu creierul încă inflamat, Gonzalez a început să răcnească turbat, din răsputeri. — Să faci bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar. Dar îmi închipui că o vedetă ca Adam ar vrea să meargă în Lillies sau Sin. Nu în bodega de lângă mine. Cred că e genul care intră cât ai clipi din ochi în club și e condus până la un separeu pentru VIP-uri sau VVIP-uri - ce-o mai însemna și asta. Știu un pub drăguț în Wicklow, spune Adam dintr-odată. E un pub tradițional plăcut, în stil vechi, fără muzică tare sau pretenții. Aud eu bine? Oare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că suntem două, spun posomorâtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborând vocea. — Da, spun, ridicând din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atât de bine, că prefer să mă ascund la budă decât să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vopsite în culoarea solz-de-pește. Nu se poartă cu capul acoperit, părul șaten-închis în valuri peste haină, de fapt exact ceea ce m-a atras la ea privind din stradă, nici n-ar suporta vreun acoperământ. De când ea s-a oprit în separeul cu jocuri, chiar am uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să ia loc, scuzându-și patronul care nu îl putea primi imediat, așa cum dorea boierul tânăr, pentru că tocmai proba un client. Iancu se așeză pe un scaun, dar imediat sări în sus și începu să se plimbe. Apoi năvăli în separeu, unde, ignorând cu totul clientul, începu să-i explice croitorului ce fel de haine trebuia neapărat să-și comande. Surprins, croitorul nu mai știa ce să facă. Să stea și să-l asculte pe tânărul boier din considerație pentru respectabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmărit acolo evoluția unei apariții minunate, în timp ce mâinile lui îl ajutau pe Luciano, ucenicul lui Dante Negro, să-și scoată hainele pe care tocmai le probase. Imediat vi le aduc și pe celelalte, monsieur. Revin numaidecât. Și croitorul ieși din separeu. Iancu îi salută scurt pe cei doi și se luă după croitor. ― Dar nu pot! Zău! se apăra acesta. V-am spus deja că sunt extrem de ocupat. Am o grămadă de comenzi de la ofițerii ruși. Pe generalul Kutuzov îl aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mare tensiune, când era așteptată doar replica dură a generalului, se petrecu o permutare miraculoasă de persoane. Croitorul se repezi spre general cu cele mai călduroase cuvinte de întâmpinare, însoțite de numeroase ploconeli, iar Iancu se pomeni tras în separeul ocupat de Dante Negro și ucenicul acestuia. Orice român pricepe italiana, dar, din fericire, Iancu o și vorbea destul de bine, așa că, mai curând decât ar fi sperat, constată că problema lui era ca și rezolvată. ― Suntem amândoi tineri și tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Fără să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste cap un aranjament bine pus la punct. Și ar fi fost păcat! oftă ușurat Dante Negro, instalându-se, cu carnetul lui de desen pe genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să se vadă așa cum era: un om bătrân. Altminteri de ce ar fi întors ea spatele unui general, pentru un... civil? Comandase o cină pentru două persoane într-un separeu elegant al restaurantului de la han. Plătise deja o cameră pentru primadonă. Ordonanța lui o împodobise cu o grămadă de sfeșnice, flori și vase pentru mirodenii, rafinament oriental pe care începuse să-l aprecieze tot mai mult; slugile primiseră ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Poate că minunea se și întâmplase deja. Avea un fel special de a se uita ori de câte ori venea vorba despre acel zaraf înnobilat de sultan. Ar fi pentru prima oară după... Hm! Și totuși, e hotărâtă să dispară. Ciudat! Într-un separeu din restaurantul hanului, Manuc tocmai lua masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre Constantinopol și abia sosise la București. Era foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească vag și iar să asculte. ― Am aflat că țarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care îl aruncase în trecut, în miezul unei vechi pasiuni, reamintindu-i senzații aproape uitate... Râsul acelei femei... Același râs, recunoscut imediat în restaurantul hanului... Marioritza lua masa împreună cu Nicolae și Stimo. Se ridicase de la masa lui, se îndreptase spre separeul lor, străbătuse acel spațiu ca un tunel cu două capete: el și ea. Nimeni altcineva. De ce lansase atunci invitația de a merge la atelierul lui Matteo? De ce se abținuse să spună că cele două cupe fuseseră comandate pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după ce-ai luat Ecstasy? Nu e chiar același lucru, nu? Fața i s-a schimonist de frică și Jake a început să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote și cu sughițuri atât de zgomotoase încât o femeie din separeul alăturat a scos capul de după perdea ca să vadă ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți promit din suflet că n-o să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și așază suvițele. Când a auzit zăvorul ușii de la WC, s-a întors și-a intrat în separeu înainte ca prima femeie de la rând să fi apucat să facă un pas. De-afară a început să audă valul de remarci dezaprobatoare care însuflețea coada, dar Juliei nici că i-a păsat. Senzația de ușurare produsă de golirea vezicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care l-a primit Susan a fost scrâșnetul cauciucurilor izbucnit atunci când mașina a scăpat de sub control. La două secunde după ce Susan a ridicat ochii, mașina a lovit-o în plin. Telefonul de treziretc "Telefonul de trezire" Fiona a ieșit din separeul WC-ului zâmbind. O călătorie cu bicicleta în scop caritabil! Susan era plină de surprize. Trecându-și mâinile pe sub jetul de apă rece, Fiona și-a privit imaginea reflectată în oglindă. Nu era deloc machiată, iar fața îi era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de practicarea unei meserii cumva înrudite cu a lor. Altminteri, s-or mai fi intersectat ei prin zonă cu sereiști și polițiști împintenați, dar asta n-ar fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fugise la Fukushima. — Ei, cât despre cina aceea grozavă, îți convine sâmbătă? — Excelent! Nagasawa a ales un restaurant elegant și liniștit de pe o stradă dosnică din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am fost conduși amândoi într-un separeu. Pe pereții acelei încăperi mici atârnau cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate, pantalonii le atârnă peste adidașii de firmă, iar tricourile sunt și ele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în coadă, decorat cu flori artificiale sau cu clame sclipitoare și țipătoare, cumpărate de la magazinele pentru copii. Par că nu prea vor să arate a adulți. Sunt aici adulți de aproape patruzeci de ani care arată ca niște adolescenți frustrați. Separeurile, trei la număr, sunt ocupate; trebuie să vii foarte devreme ca să găsești unul liber. Ne așezăm la bar și comandăm vin roșu pentru mine și afinată fără alcool pentru el. Personalul se mișcă încet și trebuie să cer de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se strecoară noutățile picante, anecdotele porcoase. Dar se va ieși repede și de aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea, Hector Gaines, Nesta, Valerie și Olivia, cu răsfățatul lor Mike Seanu, și Simeon, fratele Oliviei, care urma să cânte în rolul contratenorului, și Cora Clun, fiica lui „Anne Lapwing“, precum și Derek, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică la discreție. Apoi ofensiva de rigoare și inevitabila cădere a gingașei cetăți". La ora fixată mă aflam la locul întîlnirii. Am întîrziat într-adins un sfert de oră ca s-o găsesc pe Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe cap cu sigla unui producător de semințe hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de bani până când o femeie îi strigă din bucătărie: Stai jos, puiule. Se împletici până într-un separeu, departe de fermieri. Când se trânti pe băncuța roșie, cu burete, chinurile nopții izbucniră din nou. Era exact genul ăla de agitație moderată care răspundea de minune la anxioliticele pe care colegii lui le împărțeau cu pumnul. Pentru că știa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]