3,380 matches
-
și de către colegii săi de generație, apare aici ca o figură de prim plan a Cercului Literar, "al doilea autor dramatic ieșit din rândul cerchiștilor" după Radu Stanca și prozatorul par excellence al grupării, care a lăsat "singura operă de "sertar" importantă a literaturii române din anii comunismului". Unica exegeză notabilă consacrată până acum operei lui Ion D. Sârbu îi aparține doamnei Elvira Sorohan (Ion D. Sârbu sau suferința spiritului captiv, Iași, Ed. Junimea, 1999), care a reușit să surprindă nuanțat
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
în 1962-64 de Ștefan Bănulescu: "Pentru un scriitor atît de avar cu scrisul lui, de-a lungul deceniilor, publicarea acestor inedite care mi-au fost dedicate cîndva poate părea un sacrilegiu din parte-mi; dar și uitarea lor într-un sertar, poate pierderea lor iremediabilă, după dispariția mea, iarăși ar fi de neiertat, Scrisorile luminînd o fire a firii lui Ștefan Bănulescu, și cunoscută, și necunoscută, întregind opera." Redactorul Florența Albu, conștientă de excepționala valoare literară a manuscriselor, a învins discreția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
Caragiale... Ca o reacție împotriva exilului alutan (oltenesc) ce i-a fost sortit, I.D. Sîrbu se exprimă într-un amplu Jurnal, operă incomodă nu doar pentru trecut, ci și pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă cu nonșalanță), propunîndu-și a enunța "o nouă stare" (cea mai veche și mai tragică din lume): starea de Iovie: "Complexul lui Iov sau sentimentul nevinovăției pedepsitului fără vină avea toate condițiile să se instaleze în
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
rînduri de însemnări scrise cu cerneală cu penița. Deși au trecut atîția ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
penița. Deși au trecut atîția ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în birou
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în birou, se ridică și fuge afară, pe coridor, să nu stea în curent. Cu ceilalți are relații stereotipe, are cu ei relații ca la ghișeu. E tipul funcționarului care nu trăiește și nu se exprimă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
un grevist silit al foamei. Romanul lui Knut Hamsun poate fi trăit, la propriu, astăzi în România. Iar vorba hîtră-înțeleaptă care spune că ideile trec și prin stomac, își are rostul ei. În 1992, a fost publicată o antiutopie de sertar care viza trecutul regim comunist, semnată de Ion Eremia. Titlul ei era Gulliver în Țara Minciunilor. Călător prin Kukunia (care nu are nimic de-a face cu Kakania lui Robert Musil), Gulliver rătăcește, de fapt, prin România, unde, printre altele
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
aprinsă pentru că, parcă programați, prin rotație în fiecare seară trebuia să-i fie câte unuia dintre noi rău și câte o soră sau infirmieră ne păzea să nu murim din accesele acelea teribile de temperatură și tuse. Într-unul dintre sertarele unei noptiere nu lipsea niciodată un chibrit și... lumânări. Nu prea vorbeam decât la nevoie lucruri foarte precise și urgente ce țineau mai mult de o asistență mutuală ce se stabilise ad-hoc între noi, fiecare fiind destul de des vizitat de
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
folositoare. Am răscolit toată biblioteca, dar nu am mai găsit nici un plic. Și dorind să plec mi-a atras atenția un alt mic corp de mobilier care prin stil făcea evident parte din aceeași garnitură de mobilă. Aici, într-un sertar secret printre acte și alte documente am descoperit un plic negru sigilat cu ceară roșie, voluminos și ciudat, destul de greu parcă conținea plumb. Am luat plicul care în mod bizar era foarte rece și am plecat sub privirile uimite ale
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
a anilor când au fost notate se amalgamează cu nu mai puținele elanuri de cugetare inspirată și sensibilă, cu visarea, cu luciditatea în fața realităților politice și sociale, exprimată curajos - căci au fost și perioade când a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj. Iar singura, fragila, apărare în fața temerității cu care Victor Felea înegrea mii de pagini a căror divulgare (prin delațiune, de pildă) i-ar fi fost fatală în fața puterii comuniste este perfect desemnată de văduva sa
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
ei, ar fi trebuit și de data aceasta să se adauge unui flux însuflețit de cei tineri și afirmat impetuos. Numai că, iarăși foarte curînd, am încercat o încă mai mare decepție: libertatea recucerită, reintegrarea unei întregi literaturi (cea de sertar, tot ce se scrisese în exil sau rămăsese în țară necomentat din motive politice) nu a mobilizat pe măsură penele critice, în aparență așa de numeroase. Marea și grava operație a revizuirilor, cuprinzînd în ceasul de față un spațiu enorm
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
din Banat care trăiește la Berlin. El este confruntat cu o serie de întrebări din partea publicului german, de genul: ,, Ați scris și-n România în limba germană? Cum s-a schimbat limba dumneavoastră în Germania?" Această închidere într-un anumit sertar v-a enervat întotdeauna. Din ce motive? Richard Wagner: Aceste întrebări sunt un rezumat al tuturor prostiilor pe care le aude un scriitor venit din Est. În fond, o încercare de a pune scriitorul din Est în afara literaturii. Îl pune
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
enervat întotdeauna. Din ce motive? Richard Wagner: Aceste întrebări sunt un rezumat al tuturor prostiilor pe care le aude un scriitor venit din Est. În fond, o încercare de a pune scriitorul din Est în afara literaturii. Îl pune într-un sertar politic. Scriitorul din Est a fost văzut în Occident automat ca un disident. Un disident care scrie sub formă de literatură ceva critic despre fenomenele din Est, și acest sertar duce la întrebările astea standardizate, întrebări tip, la care nu
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
pune scriitorul din Est în afara literaturii. Îl pune într-un sertar politic. Scriitorul din Est a fost văzut în Occident automat ca un disident. Un disident care scrie sub formă de literatură ceva critic despre fenomenele din Est, și acest sertar duce la întrebările astea standardizate, întrebări tip, la care nu are nici un sens să se răspundă, fiindcă nu iese nimic... Întrebările se repetă automat, deoarece cititorii respectivi nu știu nimic despre locurile de unde vine scriitorul, unii dintre ei nici nu
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
nu date, atunci pe teme permise. Nimeni n-a scris ce-a vrut înainte de 1989. Exista acea precenzură care nu-ți permitea nici să te gîndești dacă vrei să scrii ceva ce nu ți-e permis. De aia au fost sertarele goale. Sigur că au fost și onești care mai bine n-au scris nimic, decît să scrie ce nu simțeau în adîncul sufletului lor că vor să scrie. Eu am simțit tot timpul că am altceva de spus că am
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
vorba în ea de reabilitarea unor personalități căzute sub incidența unor vremuri sau evenimente nefaste. Ceea ce este doar pe jumătate adevărat, căci cine citește cele șase texte își dă seama că personajele, perfect anonime, sunt nucleele unor reportaje/ anchete de sertar, republicate acum in extenso. Interesul acestora poate fi unul polemic față de senzaționalul cu orice preț, păgân și imund, ce vinde o seamă de ziare de azi, dar și unul de estetică: supralicitarea realului, autenticitatea procedurilor unui jurnalism profesionist concurează cu
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l poarte, nici un stih măcar." Imortalitatea a cîștigat chiar împotriva dorinței poetei. O stradă din Odessa, orașul din apropierea locului ei de naștere, se numește Anna Ahmatova. Și, parcă pentru a-i da posibilitatea
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în planuri diaristice distincte. Prezentul dureros, traumatic al confesiunilor de după moartea lui Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
fascinantă de fire mai mult sau mai puțin vizibile. Relația părinți-copii, surprinsă în diversele ei etape e un mecanism disecat în multiple și subtile straturi. Romanul redă istoria familiei Lambert. Fiecare personaj are raftul lui, cu depresiile, cu angoasele lui, sertare pe care scriitorul le deschide succesiv, cotrobăind răbdător înăuntru, nimic să nu scape neexplorat. Primele rafturi. Alfred și Enid au ajuns la senectute, au trei copii, nici unul aproape, cu toții rătăciți pe tărâmul american. Distanța se creează lent și locul afecțiunii
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare: Expresionismul din sertar, Întoarcerea din concediu, Flirt cu postmodernismul, Lirică de tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția "definitivă" nu i-
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
este tocmai această intersectare a autobiograficului cu imaginarul. Scriitorii avuți în vedere sînt Gellu Naum (romanul Zenobia), Iolanda Malamen (Eu, meseria de călău și melancolica regină), Alexandru Vona (volumul de proză scurtă Misterioasa dispariție a orașului de cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul Balanța), Constantin Popescu (Mesteci și respiri mai ușor...), Ștefan Agopian (Fric), Gabriel Chifu (mai multe dintre romanele sale). Fără a folosi o metodă specială (dar combinînd, atunci cînd e cazul, hermeneutica, semiotica și analiza psihologică
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
am ascultat două fraze pe care mă străduiesc să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub masca de bunic, ușor somnolent, arborată de Ovidiu Gherman în furtunile parlamentare: Cu siguranță, aveți în mintea dumneavoastră niște sertare. Aș fi curios să aflu în ce sertar al imbecilității mă așezați pe mine". Capodoperă de ipocrizie smerită! Evident, folosise termenul "imbecilitate", ironic, pentru a mă culpabiliza. Am intrat, însă, în "joc" și am replicat pe același ton, fără să
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
să le reproduc întocmai, deoarece ele mi-au dezvăluit un bizantinism șiret sub masca de bunic, ușor somnolent, arborată de Ovidiu Gherman în furtunile parlamentare: Cu siguranță, aveți în mintea dumneavoastră niște sertare. Aș fi curios să aflu în ce sertar al imbecilității mă așezați pe mine". Capodoperă de ipocrizie smerită! Evident, folosise termenul "imbecilitate", ironic, pentru a mă culpabiliza. Am intrat, însă, în "joc" și am replicat pe același ton, fără să-mi dau seama, decît prea tîrziu că intram
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
multe categorii de oponenți și că, în primul rînd, se impun respectului nostru �mărturiile adevăratelor victime ale comunismului, ale oamenilor de atitudine, ale celor care au luptat împotriva lui, ale celor care au făcut ani grei de pușcărie�. Literatura de sertar� există, infirmînd jenanta opinie contrară: �Andrei Pleșu și Mircea Dinescu, printre atîția, afirmaseră că nici nu a existat la noi în țară, iar criticul stăpînit pînă la paralizie de același spirit, Eugen Simion, nici nu vrea să audă de o
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]