331 matches
-
făcuse de mult, la Salonic; ceea ce, mai târziu, mi se păruse într-adevăr ciudat că știa pe dinafară romanța eminesciană, populară, de altfel. în cele din urmă, aveam să observ că intelectul ei, deși nu cine știe ce cultiva, era extrem de mobil, setos de a ști... Lucru pe care, dacă stau și mă gândesc bine, cred că de la ea l-am moștenit, - lăsând în acest caz modestia de-o parte. în altă ordine de idei, pun în proză romanța, întrucât așa mi se
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
oameni tineri sub bombardamentul întrebărilor nu prea colegiale ale... colegilor de breaslă, "Trei, Doamne, și toți trei" reușind timp de vreo oră și jumătate să ne spună, cu detalii, nimicuri gigantice, fapt care l-a făcut pe Haralampy să soarbă setos niște pălincă și să înceapă apoi să declame în limba arabă versuri proprii: Pe o stradă lungă-scurtă Niște inși mergeau venind Și-n tăcerea lor profundă Se-auzeau bolborosind... Evident că prietenul nu făcea aluzii și exagera în privința bolboroselilor, dar
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
cu gluga pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
și nesuferite răni. Îi legau pe mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte: două feluri de picături curgeau din trupurile lor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
apar miliardari sexual rași, terminați, veseli sexagenari, la braț cu fetișcane care ar putea să le fie nepoate, dar care se prăpădesc după ei, de ce n-ar apărea și supraviețuitori ai părții întunecate a lunii? într-o cinematecă a istoriei, setoasă de role, un asemenea document, unilateral și scandalos în esență, însă neîndoios autentic, și-ar avea locul - cu acele precizări care au lipsit. Și care au făcut, sub ochi de varii calități vizuale, apologia unei epave politice. Nu oricând, ci
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori se-nvălmășesc în mine De țipă-n turle bufnițele toate, Ascultă-mă-n tăcere și socoate: Regina este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cât de amarnic se luptase pentru ele, mai întâi cu moștenitorii ăilalți, din partea "cucoanei", adică din partea mă-si cea cu sânge albastru, și cu ăștilalți, cioflingarii, talpa țării - "talpa iadului", cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
geamuri apăsate pe dinăuntru de sînii femeilor curioase să afle ce și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
unor vechi îndrăgostiți De-atâția ani voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit cunoscut e, Să eviți cât poți păcatul
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" Așa de tainic tu mi-o spui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zilelor negre... Ce se face că nu înțelege dl Chirac, și nu știu dacă e vreun lider european care să se gândească la asta, e că România nu e nici proamericană, nici antifranceză sau antigermană și cu atât mai puțin setoasă de sânge în Irak. Ministrul francez al Apărării, Michèlle Alliot-Marie, avertiza că atitudinea statelor candidate la UE „riscă să fie de neînțeles pentru opinia publică europeană”. N-ar fi o noutate: au înțeles vreodată cu adevărat europenii, și în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sentenții, proverbe și formule poate lăsa această impresie; există însă la nivelul versului o evoluție clară în scrisul lui Pann, faze creatoare succesive prin care autorul a atins marea artă. Poetul și-a intuit de la început specificul. Calendarul lui Bonifatie Setosul, carte tipărită la 1821, parodie de calendar străvechi, îmbina versul cu proza și ilustra vocația moralizatoare a autorului său. Spiritul Poveștii vorbii se află aici anticipat cu aproape trei decenii. Zeci de ani la rînd, versul lui Anton Pann a
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
poeziei sale n-a avut pentru Pann prea mare importanță: a luat-o de unde a apucat, singura condiție fiind aceea ca ea să exprime convingerile autorului. Revenirile, repetările nu l-au jenat: cutare istorie în proză din Calendarul lui Bonifatie Setosul (despre femeia sucită) se regăsește în versuri în Povestea vorbii, după cum în aceeași carte întîlnim multe fabule deja povestite în volume anterioare sub diferite forme. Ce contează! Poetul avea conștiința propriei sale valori, dar o ascundea, ipocrit, sub vălul unei
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul." Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar conștient că împărtășirea umană este limitată. Inventarul lucrurilor văzute este infinit, și totuși nu generează sațietate: luna, labirintul, limba anglo-saxonă, orașul Buenos Aires, monedele, biblioteca, astrologia, algebra, teologia, istoria, Sherlock Holmes, latina, Joyce, Joseph Conrad, hărțile, șahul, oglinzile
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
gândească lucruri așa de triste. Nenorocitul, e infirm!") Am încercat în repetate rânduri să-mi explic divorțul sufletesc ce există între mine și tata, și concluzia la care am ajuns e următoarea: și eu și tata avem un sânge clocotitor, setos de fapte. Noi aparținem unui neam care nu suportă existența banală. Se vede că ne tragem, precum arată numele, din aventurieri care au emigrat aici, atrași de mirajul vieții agitate și excepționale. În ciuda teoriilor mele în jurul anonimatului, se pare că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o afacere între primar și mine. Îiplace, bine, nu, la revedere! - Eu văd lucrurile mai grav. Pot să te dea în judecată pentru risipire de fonduri. - Apropo, zise deodată Ioanide, știi cu ce semeni? . - Cu ce? așteptă foarte interesat Gulimănescu, setos deun compliment. - Cu o cucuvea! Prezentîndu-se la Școala de Arhitectură, Ioanide luă cunoștință de o nouă meschinitate, pusă la cale, cu siguranță, din anturajul lui Pomponescu. Suplinitorul său, din delicateță, își prezentase demisia, sub motivul ocupațiilor multiple. Dar rectoratul școlii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ridică ochii la cer și oftă mecanic: - Of, of, of, ce timpuri! Și imediat, simulând necesitatea prezenței sale în altă parte, Gaittany părăsi și pe madam Farfara. Astfel, timp de două ore, Gaittany întreținu societatea cea mai intrigantă și mai setoasă de cancanuri, fără a scoate un cuvânt despre situația politică sau despre proces. Hangerlioaica nu fu satisfăcută de dispoziția sufletească în care găsi pe nepotul său. Se aștepta ca acesta să scrâșnească din dinți, să mediteze evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Luteția, cu toate astea supărat foc pe majoritatea sa fidelă, rezistând rugăciunilor prin viu grai și înscrise ale credincioșilor, respingând genuflecțiunile a însuși ilustrului d. Cîmpineanu, iată lucruri cari, spuse deodată și pe aceeași pagină, sunt proprii a escita o setoasă curiozitate, cu atât mai setoasă cu cât enigma va rămânea pururea neesplicată. Chiar duioasa reîntoarcere a păstorului la turma sa, chiar călduroase îmbrățișări și fericite lăcrimi de revedere ar da poate enigmei o încheiere mai mult ori mai puțin teatrală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
foc pe majoritatea sa fidelă, rezistând rugăciunilor prin viu grai și înscrise ale credincioșilor, respingând genuflecțiunile a însuși ilustrului d. Cîmpineanu, iată lucruri cari, spuse deodată și pe aceeași pagină, sunt proprii a escita o setoasă curiozitate, cu atât mai setoasă cu cât enigma va rămânea pururea neesplicată. Chiar duioasa reîntoarcere a păstorului la turma sa, chiar călduroase îmbrățișări și fericite lăcrimi de revedere ar da poate enigmei o încheiere mai mult ori mai puțin teatrală, dar n-ar dezlega-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
foc; sîngele tău va curge în mijlocul țării! Nu-și vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit." $22 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Și tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sînge? Pune-i înainte toate urîciunile ei! 3. Spune: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Cetate, care verși sînge în mijlocul tău, ca să-ți vină ziua, și care-ți faci idoli ca să te spurci! 4. Te-ai făcut vinovată din pricina sîngelui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
oase. 5. Alege ce e mai bun din turmă, și pune lemnele grămadă sub cazan, fă-l să fiarbă în clocot mare, și să fiarbă și oasele din el." 6. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea cea setoasă de sînge, cazanul cel plin de rugină, și de pe care nu se ia rugina! Scoateți bucățile din el unele după altele, fără să trageți la sorți. 7. Căci sîngele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a vărsat pe pămînt ca să-l acopere apoi cu țărînă. 8. Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sîngele pe stînca goală, pentru ca să nu fie acoperit. 9. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare! 10. Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertură groasă, ca să se ardă și ciolanele. 11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbînte arama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mult mai buni, Să-mi fireți cu iertare c-am spus și eu o vorbă. SAS Preaînălțate Doamne, de credeți cumcă Sas Nu-i șerbul cel din urmă și făr-de nici o treabă Dintre-ai Măriei Tale... de credeți cumcă ochiu-i Setos e de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om, preaînălțate, și am copii, gândește, Sânt om... și omu-n lume spre rele e plecat ". MIHNEA Preaînălțate Doamne, de credeți cumcă Mihnea Nu-i sluga cea din urmă și făr-de nici o treabă Din ai Măriei Tale... De credeți cumcă ochiu-i Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie {EminescuOpVIII 129} A fost până acuma credința ce stăpânul O pune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe Cristos? Și ei au vrut să facă lucru-mprotiva firei, Au vrut să deie moarte celui fără de moarte... Dar astăzi, când se naște un monstru pe pământ, Cu inima cea neagră ca Vodă Mihnea Sânger {EminescuOpVIII 139} Și-atît de otrăvită, setoasă de plăceri C-acea a mumei sale: un om ce-a fi în stare În furie s-ucidă pe tată-său - și-n furie Dobit[oc]eștei patimi cu mă-sa să se culce. Au crezi că ziua de-astăzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]