872 matches
-
am scris Elenei: „Nu mai contează nimic altceva decât că această carte ... superbă poate fi îmbrățișată!”. S-a bucurat. Am încercat, în repetate rânduri, să prezint „Jurnalul nefericirii”, dar ... cum poți scrie despre vivisecție sub reflectoare? Cum poți scrie despre sfâșiere sub blestem de lună? Cartea deja nu-i mai aparține autoarei, ci tuturor acelora care mai știu și mai pot iubi. Fiindcă, parafrazându-l pe dragul, unicul Grigore Vieru,... ca să iubești, trebuie să poți! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Jurnalul nefericirii
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul ploii, surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens! Referință Bibliografică: Căutări de sine / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CĂUTĂRI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353579_a_354908]
-
Trebuie reținut că, în toate aceste împrejurări, povestea de iubire, sau, pur și simplu, experiența iubirii, este încununată, cinic, de eșec. “Fericirea” se dovedește, preludiul inevitabil al “suferinței”. Autorul n-o spune, dar se poate admite că vina pentru această sfâșiere finală a poartă egoismul, delirul dezlănțuit al ego-ului: “E adevărat, cu sinceritatea, jucată sau nu, poți obține sinceritate. Dar nu întotdeauna. Al S. a reușit. De aceea mă terorizează cu ego-ul lui”. Urmează, la un al doilea nivel de lectură
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
te înconjoară dezinvolt... îmbrățișează-mă să-mi treacă mușcătura singurătății, cuprinde-mă să nu simt că viitorul te va cerne din mine... absoarbă-mă în cuprinsul tău cald, ascunde-mă în lanul de grâu întins să-ți simt sărutul în sfâșierea vântului galben, dizolvă-mă în iubirea ta care ține doar o clipă sau două, ca și viața fluturilor rari, fără menire ... lasă-mă să simt cum se prelungește creierul în trup, carne și dor, senzație care se trezește ca să te
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
au de făcut: o angajare totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-a făcut să șovăiască, nici o lepădare nu i-a costat prea mult, nici o sfâșiere proprie nu i-a înduioșat; era în joc împlinirea închipuirii lui Dumnezeu din însăși inima lor și pentru aceasta nici o strădanie nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
din București. Păcatele contemporane sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate, chiar o a doua natură, la
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
ne ridici deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui. Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale. Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne, E sfâșiere de adânc în care înaltul dumnezeiesc ... Citește mai mult Cerurile și pământul s-au cutremurat de chinurile LUI.Din marea LUI iubire pentru oameni , jertă de trup dumnezeiesc a dăruit spre mântuireA ridicat sufletele din iaduri, s-a ridicat El
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
să ne ridici deasupra stelelorși mai presus de ele, în fața Tronului,Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui.Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale.Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne,E sfâșiere de adâncîn care înaltul dumnezeiesc... VII. ÎMPLINIREA TĂCERII, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 456 din 31 martie 2012. Uneori, nu mă pot uita în ochii TĂI care mă învăluie în privirea lor de la Începutul începuturilor. Alteori, îi caut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
în decorul mirific, în mijlocul naturii, cu “zei contemporani distructivi și lacomi: arheologi, studenți, cecetători, biologi, turiști... Sărbătorind o clipă eternitatea unei clipe de insomnie și dorul de alții ca noi, strâns legați prin ligamente nevăzute...” Fire introvertită, romantică, sensibilă până la sfâșierea celulei, autorul mărturisește: “Mă regăseam și eu, când și când, după rătăciri suspect de nostalgice, mă desfătam și eu, redescoperindu-mă prin ceilalți, eram și eu un punct din cercul viu și diform al unor oameni de o clipă”. Personajul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
fi și “darnic și plin de promisiuni”. Domină imaginile hiperbolice ale nopții ce ia locul zilei, hienele amenință timpul și acumulările afective ale eului liric ( “poveștile ce le-am purtat în suflet”) care atinge un apogeu al suferinței (“ prea multă sfâșiere / într-un singur trup” ), numai că hăul, ruinele, singurătatea, amăgirea, cenușa, întunericul, malurile surpate, soarele schilodit, aripile de ceară, “pământul temniță”, “somnul nerodirii”, “brațele absurdului” nu pot opri cântarea vindecătoare, dorința renașterii, precum a Pasării Phonix, într-un alt “trup
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
p. 98) „Având un Dumnezeu al lor, evreii, nu numai că nu L-au vrut, dar L-au urât în egală măsură pe Iisus și învățătura Sa, tăgăduindu-i minunile, faptele și slăvita Înviere. De aceea toate paginile pline de sfâșiere și durere umplu cu nesaț destinul plin de amărăciune și duioșie al istoriei triste și dramatice a acestui popor atât de bulversat și zbuciumat. Mesia așteptat de ei, nu avea nici un interes să-i elibereze, ci continua profetic amenințările lui
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe metaforice care dă expresie convulsiilor interioare ale poetului. Poeziile acestui ciclu circumscriu o lume disonantă, dominată de alienarea care a urmat
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
el este cel care, printre primii, intuiește anvergura universală și valențele mai largi decât cele poetice ale lui Eminescu și care are, dintru început, revelația fascinației muzicale a verbului său, fiind copleșit de „puternicele acorduri de orgă religioasă pentru marile sfâșieri de suflet”, aflate într-un puternic contrast cu „mirajul elegant” al „bunei și surâzătoarei poezii a lui Alecsandri”. Rememorând drumul parcurs în tinerețea sa către apropierea de Eminescu, Iorga își amintește cum, fiind elev la Liceul Laurian din Botoșani (deci
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
câți mai mulți ani memorabili să ai al nostru Poet! ‘’A iubit nemărginit valorile vieții, a căutat în ele granitul absolutului și, negăsindu-l, din amaraciune față de faza istorică în care i-a fost dat să trăiască, și din durere, sfâșiere și revoltă față de mărginirea ființei omenești, a tăgăduit ... Aici stă marea taină a atitudinii eminesciene.’’ - D. Caracostea Sărbătorim azi (-ieri) ziua Marelui nostru Poet Național, pentru care de acum orice prezentare pare cam desuetă și fără rost, dat fiind faptul
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe ... Citește mai mult Măștile poetuluiSorin Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010"Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe ... Abonare la articolele scrise de sorin olariu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN ȘOAPTA NECLARĂ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Tolănit pe nisip, cu spatele la mare, ascultam prăbușirea țărmului în labirintica-i suferință. Câtă sfâșiere în albul vocalelor fără de țintă. Doar păsările puteau să reproducă țipătul închis într-un ochi de apă. Tu te răsfățai ca o zeiță la soare, desenând cu degete de felină, ultima victimă a trupului tău enigmatic. ... E ora când turnul
ÎN ŞOAPTA NECLARĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359985_a_361314]
-
eventual o casă, o gospodărie la care trudește toată viața. Ontologic și metafizic se contopesc în aceste versuri simple, de cea mai pură factură filosofică, prin care poetul își întreabă moartea: „Dar ce ai face tu și cum ai trăi?” Sfâșierea provocată de moartea mamei echivalează cu o înjumătățire, o rupere din propriul trup. La Grigore Vieru, sentimentul iubirii transcende Cuvântul și chiar gândul. Aproape că nu mai e nevoie de cuvinte. Sunt de ajuns tăcerile și simțirea care reflectă stările
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
lupta „speciei” pentru existență și izolare (izolare fără temei când omul e făcut ființă socială - „Nu e bine ca omul să fie singur”, zicea „cândva” Dumnezeu), mafii „performante”, terorism (sau contra-terorism - tot una): vânătoare a omului de către om; urmărire; măcel; sfâșiere. Omul îl jertfește foarte ușor pe altul , scăpându-i și aici un amănunt: omenia presupune, ea, jertfă, dar jertfă de sine (nu ucidere și altceva decât sinucidere): renunțare în favoarea altuia, risc în scop salvator, înalt eroism. Amintindu-și, totuși, uneori
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
argățești. La noi numai bețivanii și leneșii care-și vindeau pământul argățeau. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre“. Puțin mai târziu, el trăiește inconștient drama unei sfâșieri lăuntrice între ceea ce simțea și ce i se preda în clasă, la cursuri. „Știam de la școală, din mincinoasele manuale, că sunt moldovean, și nicidecum român, adică sunt de alt neam, de altă limbă și de altă datină. Români erau cei
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
un memorabil document: „Noi avem de ales două procedări: Procedarea Dietei Poloniei la împărțirea țării. A vorbit unul, altul, a fost o luptă oratorică între dânșii și s-a terminat printr-un vot care a însemnat admiterea de către națiune a sfâșierii teritoriului. Aceasta este o hotărâre pe care, după părerea mea, nu o putem lua și răspunderea va fi pentru toți cei care se vor ralia la dânsa. Sau să facem ce-a făcut înțeleptul Rege Carol I și acel mare
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
literar. Atât poetul, cât și ultima sa Muză au avut un parcurs personal sinuos, iar întâlnirea lor, pe lângă inspirație și clipele de comuniune, a însemnat pentru ea 12 ani de închisoare, în afară de transpunerea într-un personaj nemuritor, iar pentru el - sfâșiere sufletească și culpa eternă de soț infidel și neputința de a rupe definitiv cu vechea familie pentru a pleca în alta. Schema triunghiului amoros a funcționat de două ori în viața lui Pasternak, dar mai carnal și dureros în ecuatia
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
s-a făcut în proximitatea clinicii, a sifilisului, a palorii, a ștreangului, a mocirlei, a vertijului și excesului. Sănătatea,robustețea psihica de bucătar, de primar comunal, de protopop, e întotdeauna perdantă, neproductivă în plan creator. Pe de altă parte suferința, sfâșierea existențială a artistului, scriitorului, filosofului etc. ar putea fi tributul plătit Inexprimabilului, Nicăieripestetotului divin pentru forțarea granițelor ontologice. Dacă viața este făcută să fie trăită (cu veselia și ignoranța păstrăvului de munte căruia nu-i pasă cine i-a ascuțit
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
El, Iisus, este pește și pâine, și se oferă universului, ca, îngurgitat fiind, să acționeze din interiorul mistic al Ființei spirituale, restaurând Ființa Divină. Cina cea de taină EMINESCIANĂ este oferirea de sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale, ci expresia
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
deci, având vocația centrifugală). Cine este cel care asmută cânii, ca reacție euharistică, față de degradarea comunității cosmice? Este Eul Divin din Omul Transcendental. Deci, coroana scumpă, de Om Transcendental, cooperant cu Părintele Dumnezeu, este a Poetului-Orfeu (Orfeu se oferă-jertfește, prin sfâșiere euharistică). “Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, / Îndură-te stăpâne, și dă-i pe veci viață”. Cine poate arunca cu pietre în față? Cel fără păcat, adică cel retras din amprentele, din vârtejurile vehemenței expresive-lume. Față-re-împietrită
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]