1,455 matches
-
scoase un suspin prelung. Palmer dădu drumul mâinii lui Georgie, iar eu i-am făcut semn să o ia înainte. Când Palmer s-a îndreptat spre Antonia, am împins-o pe Georgie spre ușă. Antonia scoase un vaiet lung, tremurător, sfâșietor și se lăsă pe scaun într-un hohot de plâns. Am condus-o pe Georgie afară, lăsându-l pe Palmer să-i aplice Antoniei cele mai noi metode psihologice de a liniști o femeie isterică. 13 Pur și simplu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat și sfâșietor, de Honor Klein, mi s-a părut în prima clipă că această idee a făcut lumină în viața mea. Mi-a devenit clar că acest lucru, și numai acesta, mă chinuia atât de presant prin noutatea lui, și totodată faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dacă nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam să mă întorc cu mintea la planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i întru proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de Dali sau Man Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
importante În sine, cînd le comparai cu impresia generală de urîțenie absolută. Chiar și pe vremea aceea, cînd ideile mele despre frumusețe aveau la bază doar desenele lui Tenniel la Alice, am știut că asta e urîțenie. Iar contrastul, distanța sfîșietor de dureros de imposibil de străbătut, a crescut și mai tare mai tîrziu, cînd am devenit conștient că există ființe cu adevărat frumoase, ca Ginger, Fred, Rita, Gary, Ava și toate celelalte Ființe Frumoase. Era un lucru foarte greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda o senzație cunoscută, căci, deși nimeni nu știe ce simți când ești lovit de o săgeată, toți ne închipuim că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a o poseda, cu autoritatea soțului sever care-și cere drepturile cînd se Întoarce acasă, obosit după o zi de muncă. S-ar fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfâșietoare ale mulțimii, și‑atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau cinci metri distanță, si, luându-și inima în dinți, lovi cu toată forța piciorul stâng al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aș spune că mă simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o singură mușcătură. O pată roșie se întinse în jurul lui și, ca și cum acesta ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al ei. Nu se vor mai plimba braț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în portbagaje. Copiii se hârjoneau, așteptând cu nerăbdare plecarea. Unchiul Vali avea un "Trabant". Se auzea până în capătul străzii pârâiala pe care o făcea motorul când era pus în funcțiune. Luana asista la toată mișcarea ascunsă după perdea, cu o sfâșietoare dorință de a merge și ea. Era înnebunită după plimbările cu mașina pentru că acest lucru i se întâmpla foarte rar. Ar fi dat orice să aibă bunici la țară, să meargă, la rândul ei, gătită, în vizită. Poate, pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
careu stârni o zarvă și mai mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și ridică ochii spre cer spunând: "Doamne, nu Te judec. Doamne, nu mă supăr pe Tine. Dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui februarie se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hainele în lipsa ei. Pleca. Fără nici o altă explicație, fără a spera într-o neașteptată îngăduință... În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva... Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al ei. Nu se vor mai plimba braț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care încerca să și-o clădească. Când Sanda apăru cu fetița în capătul aleii, Aniela se repezi spre tatăl său cu o bucurie fără margini iar el sări de pe gard și-o strânse la piept, sufocat de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi avu efectul unei lovituri de cuțit. Se prăbuși lângă fereastră răpusă, copleșită de o cascadă de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cântecului auzit În ajun la hotelul Java. S-a gândit că telefonul urma să sune iarăși, dar că de data asta n-avea să mai fie paralizată de teamă. Gata Îmbrăcată, durerea de cap Îi mai trecuse, nu mai era sfâșietoare, a Întins mâna spre receptor de la primul țârâit. — Alo, i-a strigat apăsat, provocator, necunoscutului de la capă tul firului. A urmat o clipă de tăcere. — Margaret? Vocea lui Din părea șovăitoare, aproape speriată. — Da, salut Din, Margaret la telefon. M-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]