47,347 matches
-
e plin de ele spațiul dintre îngerii care se-nghesuie să te păzească, încât nici nu-ți dai seama dacă ce-auzi, cumva în surdină, e scârțâitul nisipului de aur sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând prin
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
mi-e frică de o exagerată lipsă de frică de parcă - fără voia mea - la un moment dat aș putea îndrăzni să contest oarece despre care nu se știe că ar exista cu adevărat dar despre care se crede că e sfânt și basta - anume asta basta mă neliniștește ca o amenințare nedorită ca o grijă sau poate ca o tragedie în plus iar dacă e tragedia definitivă - ne e nici în plus nici în minus nici în zero nici în rău
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3783_a_5108]
-
Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
îndelungată ciocnire sfâșietoare clocire-n vibrații stranii meteori ne-au adus în gheața lor viață și mamele noastre au fost trimise aici de jalea și cântecul sferelor și asta nu ne mai dă pace și liniște ne frământă ca pe sfintele moaște căutăm să ieșim din noi și să ne ridicăm spre stele cu nostalgia că odată stele am fost NE ÎNDULCIM ÎN PREFĂCANIE Ne-ndulcim în prefăcanie Voci uitate în butoaie cu smoală Glasuri muiate în var, cât timp a
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul care-mi paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub gene, ca miezul de nucă - între dinți. Cuprinși de toropeală, îngerii își
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
lume strigând Că ele te dau și te vând, Cu munți, cu câmpii și cu ape?! Te vor sub copite de cai? Doar calul lui Gelu-l ții minte, Coroana lui Doja, și, vai, Câmpia pe care Mihai Plăti îndrăznelile-i sfinte. Sub roată istoria iarăși ți-o vor? Durerea lui Horia mai geme Și-n fluierul ca un izvor Al Iancului, încă mai mor De secole negre blesteme. Transilvanie, țară de frați, Strigoii cobind a furtună Uită că-n tine-s
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Ion Cristofor Ca un ghimpe în carne Cândva fericirea avea gustul cărnii tale mă îndreptam spre tine ca țăranul spre lanul de grâu respectuos cu cele sfinte descoperit cu pălăria de paie în mână ca muntele la Mahomed veneam la tine femeie ca la o catedrală în care orga viscolea cu laude și psalmi eram seminaristul frenetic al surâsului tău pios închinător la sânii tăi de regină
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
purtînd într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale, Doamne,-ntîmpinări. (VIII Evanghelia după Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
movila lui burcel la mănăstire în sfârșit am ajuns era vânt și ceață la un moment dat a început să ningă privește! mi-a zis vasiliu în fața noastră stă Necunoscutul! avea dreptate rezemat de bustul lui ștefan cel mare și sfânt stătea Necunoscutul era chiar în fața noastră semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine! Ridică-mă de unde am căzut! Umple-mi inima cu Duh Sfânt, dă-mi binecuvântarea ta... Rupe-mă cu totul de pământ și nu mă lăsa! Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Mistică Roză Mistică Roză, Floare a Înălțimilor, Măicuța Domnului, Leagăn suspinelor, unde ești tu lumina Duhului ne învelește asemenea soarelui. Unde
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de diamant și din burta ei, scoate luna „cea sfântă și clară”
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
un sclav modern îmi port dangaua. și-am mai aflat că-n fiecare zi tinerețea mea tu unde ești? poți să te-ndrăgostești de mii de ori. mi-ați legat de suflet tinicheaua vai, lume...eram tânăr ca un mânz sfintelor tradiții românești. iar voi m-ademeneați prin văi cu ierbi vă sărut și eu ca Valentinul SOL DE DOR și noaptea, dimineața sau la prânz cu iubirea un stigmat pe bot. vine Sfântul-Valentin mă bronconeam cu cei mai tineri cerbi
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc, ocarina e-o replică-n miniatură a trupului stând pe cenusă - el însusi aducându-se ardere, zisă de tot? stii
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
ea-i ascunsă-alăturea în rafturi Ori chiar în lutul tău, de nu cumva De-ar fi să fie, -i urma de cenușă Din vatra măturată cu-o aripă De înger ori de pasăre, totuna. Ce faci acum e-o viclenie sfântă Un fel de-a-l căuta si prin altare Nu numa-n roua de pe firul ierbii Pe cel de care-auzi că stă să moară Ori a murit demult, ori încă, încă Îl mai așteaptă oamenii la cină. Poate-i în dreapta lui
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri la care ții S-au stins demult în alte trecute- mpărății Cu neamuri în poiată, -n ocol și la cotețe. Ce ți-a rămas e numai aminte să-ți aduci De cum stăteai să numeri chemările de cuci De graurii
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Nicolae Coan Noua Lume De la fereastra camerei unde audiez filozofie apuc să observ cum Sfîntul Duh cară sacii goi de ciment din curtea șantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfințit muncitorii au turnat fundația Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim. Spune Tu primul. Văduva
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
-i calcinat, numai speranța Sub spuze-nflăcărează totul. Ești arcul în detentă, nu latent. Îi expulzezi pe toți de-acasă, Pe cruciați îi duci în Orient, Pe marinari unde e ceața deasă. Terase pentru rodul cel mai scump, Răbdare latinească, sfânt efort, Grădina ta coboară până-n port, Îmbracă-n iederi casa lui Columb. E aspru și uleiul tău, parcă amar, Lămâia ta-i acidă, vinul tare, În golfuri nereidele-ți vin rar, Ești cicatrice, uscăciune, sare.
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
privirea lui se aprinde primul cuvânt care cu flăcăruia sa luminează următorul cuvânt ce se aprinde și el în continuare de rând luminând și aprinzând al treilea cuvânt ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt cuvânt cu cuvânt ce se aprind pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Să mă-nsenin! De-a căzut ploaia, litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai ruga și tu la sfinte moaște, De lâng-un coif mongol, țintit cu lancea. De-o viață-admir această potrivire, Și-acum la lume-o vând, noroc să-mi poarte: Dumitrii toți, să-mi dea, drept răsplătire, La masa lor un loc, prin mai departe. Eh, sfinți
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Emil Brumaru Pierdut în vechi provincii, cu iz de brebenel, Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]