502 matches
-
am plecat acasă. După toată durerea acea infernală prin care trecusem în apă, sfârșitul zilei a fost extraordinar. Nu m-au întrebat nimic despre Lord. Eu le-am spus că a văzut o cățea și a fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică femeia ridică coada, tu-le muma-n
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la olimpiadă? Pun pariu că i-a trecut tot elanul și s-a dezumflat. Râde ușor, mai mult pentru sine. Ce cărți îți plac? De dragoste? mă întreabă, continuând să zâmbească. îi simt persiflarea din glas. Obrajii încep să-mi sfârâie de mânie. De ce mi-ar plăcea cărțile de dragoste? Ce mare scofală e dragostea? îmi plac cărțile despre oameni. îmi place să cunosc oamenii. Sau, mă rog, nu neapărat să-i cunosc, ci să-i analizez, să-i descopăr așa cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
castron smălțuit cu albastru, în care picura ulei peste vinetele tocate și picurau lacrimi, nenumărate lacrimi mari, rotunde, translucide, din ochii ei pe care eu îi știam mereu surâzători. în spatele ei, pe mașina de gătit, se co ceau alte vinete, sfârâind nervos, iar fumul dinspre ele o în văluia pe mama vrând parcă să o țină departe de mine, într-o altă lume. — Mama? am rostit eu atunci, întrebătoare, pășind cu tălpile goale și fluturându-mi mâinile ca să alung fumul din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se îndreptă indispusă spre bucătărie. De data asta, cafeaua făcută de domnul Ionescu se răcise de-a binelea în ibric. Clara aprinse un chibrit care sfârâi sec și se stinse de îndată, înainte ca ea să apuce să aprindă ochiul la aragaz. îl aruncă supărată în scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce terminé, ridicé scară În picioare și, sprijinind-o de copaci, Începu sé se suie În cer, féré sé-l aștepte pe Șasa... Lumină se aprinse, chiar dacé afaré era și așa foarte luminé, și peste cîteva minute se auziré ouéle sfîrÎind În tigaie. Șasa nici nu Înțelegea de ce mama trebuia sé aprindé lumină de fiecare daté cînd Îl trezea, dar dacé nu o aprindea, parcé nici nu se trezea și umblă somnoros toaté ziua. Se gîndi sé nu se ducé la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie... mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea de cugetări melancolice... Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună Și mucoasa lumânare sfârâind săul și-l arde Și-n această sărăcie te inspiră, cântă barde - Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu, cu Rotari și Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă caldă, brânză și pe deasupra își presară cu lingura untura topită de pe bucățile de slănină, privirea lui pare întoarsă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care Încă nu-și adunaseră curajul. Să nu răcească, spuse Sai, doamna lui de onoare, acoperindu-l cu o pătură. După aceea, Nobunaga dormi timp de două ore. Uleiul din lămpi era aproape consumat, iar feștilele, gata să se stingă, sfârâiau Încet. Deodată, Nobunaga săltă capul și strigă: — Sai! Sai! E cineva aici? SENIORUL CU DINȚII ÎNNEGRIȚI Ușa din lemn de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă În fața lui Nobunaga și Închise Încet ușa În urma ei. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pași mari În fort, Ieyasu strigă cu glas sonor, ca și cum Încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă: — Hisano! Hisano! Doamna de onoare se grăbi spre el, prosternându-se la pământ. Flacăra micii lămpi pe care o ducea sfârâia În vânt, aruncând o lumină pâlpâitoare peste profilul lui Ieyasu. Avea sânge pe obraz, iar părul Îi era Într-o dezordine Înfiorătoare. — Adu-mi un pieptene, ceru el, așezându-se greoi. În timp ce Hisano Îi aranja părul, Îi mai dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca și caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei, îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Glasul ei dulce mă
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
fără tată,/ de-o maică curată”) - „localizare a unui motiv apocrif: „Maica Domnului își caută fiul”471 - pentru care toarce (de regulă părul) spre a-i face o „fașă”: „Asta-i jupâneasa/ Lerui, lerui Doamne!/ Preumblă-se-n casă/ Firu sfârâindu,/ Păr galben torcându,/ Fașă d-împletindu,/ Fașă fiului,/ Brâul Domnului...”472 sau „Fir-mi firuiește,/ Fașă-mi împletește,/ Fașă la fiu mic...”473 -, mama (prezentă mai mereu în „schema de personaje” a unor astfel de colinde 474)se preface (o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-și ia pușca, dar Cocoș ședea pe ea - din întâmplare. - Cine-s ăștia? Maftei! Cine-s ăștia? - Vânători, sînt vînători de lupi, au venit sus cu mine - răspunse Maftei pe tonul cel mai liniștit, și scuipă în foc. Focul sfîrîi cu putere. Aceia se apropiară încet, greoi, fără grabă. Salutară după cuviință. Să dea Domnul o seară bună și liniștită! Și se așezară în cerc, în jurul focului, icnind din greu. Lîngă Gavrilă, Dumitru cel cu pușca, de cealaltă parte a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
lua-te-ar șaizeci de draci să te ia! s-a rățoit Fawwaz la el și i-a tras o palmă atât de zdravănă încât cățelul i-a sărit de pe umăr, iar puștiul a rupt-o la fugă de-i sfârâiau călcâiele. Fawwaz a prins cățelul și l-a luat în brațe. Avea o formă ciudată: burta atârnândă, picioarele scurte și fața puțin trasă. I-a adus un oscior de la vânzătorul de chebap și a continuat să tragă din țeavă, întrebându
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvînt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
urechile mi se lipesc de ea că de o mamă scrîșnind./ Amuțind mereu lîngă crimă și pedeapsă, semnele vieții sînt reci./ Amintirea stă strînsă în jurul unui foc negru,/ treceam cu talpă goală peste el,/ s-aud cum vine moartea și sfîrîie prin cărnuri vinete de înțelepți./ De ce atîția ochi bulbucați,/ pentru atît de puțină moarte de preț?/ Cu funia mătăsoasa a spînzuratului nu am ce să fac,/ nici un gît diafan, nici un gît cu vene pocnind/ nu ar putea să-nflorească înhămat
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie și cîntă, ca într-un iarmaroc inventat de cel mai subtil și vesel Dumnezeu", nu există prea multe bariere semantice. Cel care poate să își găsească un nume așa, netam-nesam, într-o zi de vară, în timp ce mănîncă salată verde
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
rămas înzăpezit la Cotroceni! Instalatorul primește un telefon în miezul nopții: - Domnule, vino repede, ai făcut o boacănă. Cred că ai încurcat firele azi, cînd ai fost la noi. - Imposibil, cum să le încurc? - Nu știu cum. Televizorul a înghețat tun, frigiderul sfîrîie, iar la cuptorul cu microunde se vede un film porno, de a crăpat inima în soacrămea. Citește și:
BANCUL ZILEI: De ce nu îşi dă Băsescu demisia? () [Corola-journal/Journalistic/67415_a_68740]
-
simțurile toate. Sexul și mistica ajung să însemne unul și același lucru: În lumea de diamant nu există iubire carnală./ Sau totul e iubire carnală./ Ca să poți trăi în lumea de diamant,/ carnea ta trebuie să fie de diamant./ Să sfârâie, pură.// Ca să poți trăi în diamant,/ carnea ta trebuie să ajungă orbitoare.// Să strălucească până ajunge ca sfintele moaște./ Până și tu să ajungi o moaștă./ Strălucind de sudoare./ Sfințenia se prelinge pe fruntea ta./ Ca un mir rourând./ Ca
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
și împăunarea agresivă. Pesedeii au înțeles perfect așteptările populației și s-au specializat în driblingul amețitor între cenușiul pe care-l poartă cu obstinație în viața cotidiană și opulența afișată la sărbători: sute de mii de sticle de bere, cârnăciori sfârâind estetic, totul într-o deșănțare menită să facă diferența între oamenii ca noi și dintre noi și străinii care vor să curme splendidele obiceiuri strămoșești. Ca să-l muți pe-un român dintr-un loc în altul, trebuie să-l convingi
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
cu carnet de partid. Constituția a trecut cum a trecut, și e penibil că o opoziție cu pretenții la câștigarea viitoarelor alegeri a înghițit cu nonșalanță hapul. Poate urnele mobile au făcut minuni, poate Daciile scoase la mezat și mititeii sfârâind i-au scos din bârlog pe români. Miile de neregularități semnalate de organisme ale societății civile arată, însă, altceva: că s-a umblat în draci la liste, ca s-a bifat în prostie în dreptul morților și-al dispăruților. Că PSD
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
distanța astrală care-l separă de descendenta familiei Ypsilant. Bătălia pare pierdută dinainte -, iar faptul că soțul Albei, celebrul avocat Georges Radu Șerban, îl acceptă ca asistent nu face decât să sporească exponențial complexele pretendentului: „Inima- mi de argat îmi sfârâia ca pusă pe jăratec; mă simțeam neînsemnat și umil, și vedeam că distanța de aici la lună, care mă separa de ea, crește, de parcă luna, liberată de atracție, s-ar fi pus într-o bună zi în accelerată mișcare centrifugă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
exact. Adaug doar că începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii pe obiecte, parcă ar fi fiert apa încetișor. Foarte palid ce-am spus eu acum. Cred că, mai precis zis, lumina sfîrîia. Și iată-mă amintindu-mi de o altă întîlnire corp la corp cu dînsa. După-amiază. Sînt la prof. Secrieru, de istorie, bem votcă și mîncăm (ce deliciu!) scrumbii afumate preparate în ceapă. Avea un scrînciob în care m-am legănat
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
Ooo, puzderie de academii: colea peripateticii, coleașa - cinicii. Peste tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular cu moartea ar trebui să cadă viața. Nu cade. Se prelinge. Se tîrăște. Zumzăie înainte de a se lichefia, bîjbîie înainte de a picura. Sfîrîie înainte de a pieri. Olé! Și toate lăptucile se trezesc toreadori. Olé! Și toți taurii cu coarne pilite îl caută doar pe Dominguez. Cineva face semn că e de ajuns. Nimeni nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]