998 matches
-
ins adus la statutul de perdant, de om pus la dispoziția patronului, de inginerul de care nu mai era nevoie, O, cât o ura , ar fi vrut, să o distrugă, să facă mii de bucățele din ea, să fie la fel de sfărâmată, cum este sufletul lui acum din cauza umilirii și disprețului la care l-a supus. Când răzbunarea lui ar fi totală, când se va bucura de toate suferințele ei, să ia cu toată dragostea, cu toată iubirea din care ura a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
umilirii și disprețului la care l-a supus. Când răzbunarea lui ar fi totală, când se va bucura de toate suferințele ei, să ia cu toată dragostea, cu toată iubirea din care ura a plecat, fiecare bucățică din trupul ei sfărâmat, cu iubire să le pună la loc , să o reconstruiască, așa cum Dumnezeu făcuse pe Eva din coasta lui Adam, el să o reconstruiască din iubirea lui. Noua Olga să-i fie devotată și supusă, iubitoare și datoare. Să dispară răutatea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
ipocrita, un genocid sentimental, moral, o manipulare în masă, o vânătoare după avere. Salvarea este în poezie, în “scrisul printre rânduri/ cântând o simfonie/ că un simplu demiurg”. Se deschid multe căi spre necunoscut și te trezesti în fața unor “blocuri sfărâmate că o văduva(...)/ ucisă în al doilea război mondial”. Poetul nu cade pradă acestor energii prin care tehnicile de limbaj îl sperie laolaltă cu cititorul ci alege calea de suflet, sub un cer “că albastrul cerului scos/ dintr-o inima
CRONICA UNUI DEBUT AURIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372150_a_373479]
-
Devin halou salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E doar părere... Cobor abil. Cava mâinii gingaș o poartă. Gata s-alunece, o prind. Speriată de-avânt, dă înapoi
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
E doar părere... Mă preling forțat în josul pilonilor. Brațul apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PLECAM PIATRĂ NE ÎNTORCEAM PĂSĂRI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului se împrăștiau gândurile pe jos ca o ploaie roșie dintr-o rodie sfărâmată cuvintele plămădeau în neștire hăuri stăteam la o masă cu sfinții sculptați în lacrimi până se întuneca asurzitor plânsul zideam singură o casă din fluturi cum aș fi cumpărat o legătură de stele te știam un zeu întreg erai o
PLECAM PIATRĂ NE ÎNTORCEAM PĂSĂRI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372255_a_373584]
-
cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Referință Bibliografică: Doar corbii veghează / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
Ba auzise și niște vorbe care îi furaseră liniștea și încrederea, însă era hotărât să nu dea crezare zvonurilor. Nu a mai avut ocazia să le dezmintă căci a venit mobilizarea și a trebuit să plece la război, cu inima sfărâmată și cu grija familiei ce rămânea în voia sorții. Băiatul, Iliuță avea aproape patru ani când Nicolae luă calea prăpădului iar fetița nu împlinise trei. Multe familii au fost decimate de pârjolul războiului și jale multă a îndoliat casele și
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă poetică) izbutește, de exemplu între altele, o remarcabilă poezie cu valoare de ars poetica, purtând titlul „Efemeride 1”: „Au spart cuvântul/ să-i smulgă înțelesul.../ Frumusețea lui/ zăcea sfărâmată/ sub tălpile bicancilor/ risipită în mii de cioburi.../ Le-au îngropat sub asfalt/ așteptând să-ncolțească./ Treceau mașinile/ ca niște mâini/ ce luau pulsul străzii (frumoase, expresive versuri!!n.n.) așteptând ca gestația drumului/ să-și împlinească sorocul/ și să sloboadă
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
si „Adam și Eva” de Aurel Baranga, fiind remarcată la un festival școlar de poezie, de către regizorul Sică Alexandrescu. În timpul facultății a mai fost distribuită și în „Jocul adevărului” de Sidonia Drăgușanu. Sunt evidențiabile, de asemenea rolurile de scenă: „Ulciorul Sfărâmat” - 1968, pe scena Teatrului din Craiova, „Troienele” de Jean Paul Sartre, „Furtuna” de Nikolai Alekseevici Ostrovski, „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Richard al III-lea” de William Shakespeare, „Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
ierte că timpurile astea au rupt totul , ca un ulcior spart în mii de cioburi! S-a pierdut graiul, s-a pierdut obiceiul,s-a peirdut legătură asta cu pământul acesta pe care călci... Mii de cioburi de-ale noastre , sfărâmate și risipite prin lume! Un ciob de credință, un ciob din vorba noastră, un ciob din portul nostru, un ciob din colindul nostru, un ciob din ce am iubit, un ciob din amintirile noastre,un ciob din moșii noștri, un
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
3 ori pe zi, în timpul meselor. Mod de administrare: Pe cale orală, în timpul meselor, cu doza zilnică împărțită între mesele zilei, adaptat conținutului în fosfați al alimentelor de la masa respectivă. Comprimatele de oxihidroxid sucroferic trebuie mestecate sau sfărâmate. Nu trebuie înghițite întregi. Medicamentele cunoscute a interacționa cu fierul sau complexul oxihidroxid-sucroferic (alendronat, doxiciclină, levotiroxină) trebuie administrate la un interval mai mare de o oră față de priza de oxihidroxid sucroferic. Perioada de administrare: Nelimitată. Tratamentul va fi
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
un deal împădurit")22, Tirul ("De mulțimea cailor lui vei fi acoperit de praf și de zgomotul călăreților, al carelor și călăreților se vor cutremura zidurile tale, când va intra el pe porțile tale, cum se intră într-o cetate sfărâmată")23. Apostolul vituperează împotriva zidului și-i arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător..." (Memento mori) 3. Ruina (nisipul, cenușa, mușuroiul, praful) Ruina, sugerează, în mod implicit, o prezență, o entitate obiectivă într-un grad de disoluție: zidul "pustiit", ars, sfărâmat. Urmând o logică indiană (Sergiu Al. George) putem detalia: ruina nu există în sine fără o referință la un real (zidul deplinei înfloriri a unei cetăți) prim: "negația nu putea fi niciodată neexistențială"18. Dar Eminescu n-a surprins cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
asupra timpului interior, ca o scurgere a vaselor comunicante, care se influențează reciproc ca o "totalitate care se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce o ruinare a lumii dinăuntru: "Stăpân geniilor pieirii! Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărâmate A lumii din năuntru" (Andrei Mureșanu) Iar pe alt plan, deșertul / pustiul de afară creează un vid interior: "Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și, într-un sfert de oră, sînt în pădurile Bîrnovei. A nins. Doar aici a nins. Drum forestier: copaci de plumb, monumentali, un burete sfărîmat, o labă de iepure, un uliu fără cap, atîrnat, zi-i pădure și gata. Stop! La treizeci de metri, în cotul pîrîului, pe zăpadă, un lup de culoarea tutunului ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o avertizau prietenii, știi ceva, n-am chef să mă bag în chestia asta!" Scenă. Bărbatul cu inima sfărîmată destăinuindu-se prietenului său: "Soția mă înșală". Acesta-i oferă soluția: "Fă dragoste cu ea o dată pe zi; și fix într-un an ai s-o vezi moartă". Cincizeci și una de săptămîni mai tîrziu, în scenă își face apariția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a vidului cosmic care tinde să tragă-disipeze materia în el: "Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă"192. Căderea este astfel fragmentarea Unului (Tharmas) în multiplu, căci spune Tharmas: în "vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat/ Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași".193 Tharmas nu încetează să cheme la el chipul sau de cristal (Enion), care, paradoxal, este prea departe și totuși prea aproape: "Unde ești, Enion? [...] prea departe,/ Și totuși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puhoi în juru-ți; să nu te temi, să crezi în mine Și îți voi da în stăpînire toate marginile cerului. Avea-vei în război domnia, în sînge triumfa-vei pentru mine, Fiindcă-n vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Gândurile lor zboară pe “aripi aurite” către patria pierdută (Va’ pensiero). Zaccaria le va prezice că ei vor scăpa de captivitate și cu ajutorul lui Dumnezeu vor râde Babilonul de pe fața pământului (Oh chi piange? di femmine imbelli). Actul IV (Idolul sfărâmat) Bel è confuso: i suoi idoli sono rotti în pezzi. Jeremiah XLVIII Tabloul 1. Palatul Babilonului. În apartamentul său regal, Nabucco se trezește dintr-un somn agitat pentru a auzi de afară voci care pomenesc numele Fenenei. El se duce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
evocă tinerețea agitată a unei generații, destinul nu o dată tragic al unor militanți. Înaintea lui C. Stere, A. se referă la atmosfera terifiantă din Rusia țaristă, la infernul închisorilor, elogiind elanurile generoase, sacrificiul luptătorilor antițariști, majoritatea oameni cu o tinerețe sfărâmată. Numeroase portrete de socialiști, cunoscuți în Rusia, Elveția și România, sporesc, în pofida unor tușe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891 și 1894, împreună cu Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), mai multe schițe și
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
copii îmbrăcați în verde, jocul ritual în jurul focului sunt rămășițele acestui cult popular păgân. Această religie populară și numai ea, insistă Panaitescu, a aflat-o creștinismul la ivirea sa în Dacia. La noi, "nu au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința oamenilor". Poporul de la sate (țăranii), păstrându-și vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și noua credință. El s-a plecat în fața soliei noi care i se aducea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care-a vieței neagră, grea corabie În orce clipă se tot depărtează... În urmă-ne rămâne fericirea, Durerea-n veci noi o ducem cu noi. Ah, ce știu ei când vorbesc de durere! Văzutu-s-a vodată ei în fața Unei vieți pierdute, sfărâmate, Unei vieți de-a căreia splendoare Atârnă soartea unei țări ori nații? Ah! când privesc oglinda de metal Și văd în ea [un] om bătrân și alb, Bătrân ca o poveste de demult, Aud parcă șoptind copii și fete Povestea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am să-l aștept În noaptea asta clară pe magul înțelept... Ce loc!... Bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vânt îs sfîșiete... Un templu în ruină, de apă înecat Pe jumătate... stâlpii și murul sfărâmat Stă în curând să cadă... Să fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea mai mare a poetului. Un Makbeth care n-ar trăda în înfățișarea lui, în scenele după omorul regelui, nebunia febrilă ce-l coprinde crescând și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții de mijlocire care-n marile puncte solstițiale, în peripețiile dezvoltării caracterului, le mijlocește întreolaltă și le combină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]