578 matches
-
anotimpul, iar, alarme Și pocnete firave dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre cruguri. Fără a pune, nicidecum, condiții, Căci firul vieții e, oricum, subțire, Cu primăvara facem armistiții, Deși suntem războinici, după fire. Ne așezăm în liniște-n solstiții Și încheiem tratate de iubire. (Leonte Petre) Sursa
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
stradă, nimeri apoi la gară și inima din piept era să-i sară când trenul ce pleca la mare își puse, șuierând, vagoanele-n mișcare. Ajuns pe plajă, privi în tăcere la valurile semănând cu cele din vedere, la scoicile sfărmate în nisip și-o umbră de tristețe-i apăru pe chip. I se făcu un dor nebun de casă, căci lumea nu i se păru așa frumoasă ca în scrisorile și ilustratele aduse de poștaș așa că hotărî să se întoarcă
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POŞTALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378486_a_379815]
-
de lucruri complicate; un vis albastru, la ușa ta, (curând) va bate! ADUNĂ LINIȘTEA Adună liniștea în suflet, căci este anotimpul hărăzit speranței. Clipele --neadormite-- sfâșie vântul din salcâmii cu iz primăvăratec. Sărută ploaia de pe-a cerului pleoapă și sfarmă durerea, picurată de sub geana ta. --umbroasă,mișcătoare-- Când somnul doarme pe sânii stelelor nestinse, adună liniștea în suflet, căci clipa e-nghițită de tulburătoare zile și nopți îndepărtate ȘTII? Sunt versul dintr-un colț de lună și-un ciob de cântec
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
mei frați și-acest pământ.Amin.... XIII. CUVÂNT CU ARIPI ALBE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i așteptat de multă vreme de Îngerul cu pene albastre. Citește mai mult Sub cerul trist și zdrențuit debrațul iernii cam nervoase,visez că sunt săgeată-nzborce sfarmă umbra neputințeidin pătimirea-temnicer,dar în tăcerea sfâșiatăîn mii de firede păianjense-aude un sunet vechi declopot,e biata inimă ce bate printredorințe efemerecând mintea rece o clipă adoarmela capătul ideii fixe,atunci tânjește către pacenu vrea, iar biciul vorbei greleși dorul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. ............................... Cine sunt și de ce cânt? Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate, Și în ochi am o scânteie... Pocnind din bici, pe lângă boi, Pe verdea margine de șanț, Pășeam atent să nu mă sfarm. Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. -Țăran român, Măria Ta, Să nu lași câmpul tău să moară! -Ogorul meu și mândra mea Doar Dumnezeu le poate lua. Dar eu știu că nu mă lasă singur să rămân
PARTEA I de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378948_a_380277]
-
1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Din răsuflarea zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin nările sfioase. Mă prind în armonia născută într-o doară Și caut amintirea ce n-ar vrea să mai doară. Pe foi de anotimpuri, căzute din privire, Cu iarba
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CLIPA TACE ȚINTUITĂ... Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Roșie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă, Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă. Freamătă mulțimea toată, cu smerenie sau ură, Unii strigă bucuria, alții plâng neágra tortură. Țipă-n temniță izvorul, se despică piatra-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi cum sfarmă neiubirea? Ca valul scoicile, sideful Țesând cu alge pe ghergheful Adâncului, nemărginirea... Tu știi cum plânge neiubirea? Ca trilul stins de ciocârlie, Țipăt de vultur în tărie, Tăceri însângerând privirea ... *** Referință Bibliografică: Din doruri, dorul doar rămâne ... Ovidiu Oana Pârâu
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la zilele ce vor veni și vor trece? Se simțea ca o frunză suflată de vânt, nu prea știa ce o să se întâmple
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptă tristă, văl de pară, Seara-ncet în trup coboară, Tremur de iluzii frânte, Plâns de păsări să mă cânte. Pe sub aripi de furtună, Timpul țărâna-mi adună. Obosit gândul s-apleacă, Sfarmă clipa să nu treacă, Peste vis, peste hotar, Steie chiar și cu amar. În veșmânt de neagră iarbă, Să mă duc nu-mi este grabă, Unde vântul nu m-ajunge Și nici luna nu m-o plânge. Curgea-voi... să
DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380538_a_381867]
-
avidă să lase în urmă-i un strop de senin. Te poți rătăci în privirea fluidă a ăstei istorii rescrise cu-aldin de zâmbet, iubire,pe fiece filă. Sunt toate acolo... Nimic n-am pierdut, n-am frânt, n-am sfărmat din această idilă trăită intens într-un rai descusut... Referință Bibliografică: Iluziile / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ILUZIILE de AURA POPA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380581_a_381910]
-
egy emberi jaj Mondd: mi volt egyáltalán?! Sub povara iubirii Te-ai îndrăgostit de mine, Durere, atât de tainic, atât de deplin, atât de etern! și-atât de spăimos te-ai împlântat în oasele mele, încât au început să se sfarme sub povara iubirii. A szerelem súlya alatt Te, Fájdalom, belém szerettél, sanyarún titkos, sohasem véges, mégis végtelen! És annyira félelmetesen a csontjaim közé hatoltál érzem, szétrobbanok a szerelem súlya alatt. Firul de fum Am cules nenumăratele tale furtuni și-am
AZ ÁLOM SZEME – A SZERELEM VARÁZSA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380609_a_381938]
-
pentru timpurile de cinste, bărbăție și măsură.(...) Disprețul pentru uzurparea conducerii de puținii care nu s-au ridicat măcar prin inteligența, cultura și munca lor. Afirmarea unității românești eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conștiință, împiedică o desfășurare, sfarmă un viitor, lasă fără îngrijire un trecut, pentru a da în loc jaf și corupție, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintîi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice.” - Nicolae Iorga, EMINESCU, Editura Junimea, Iași, 1981
POEZII PATRIOTICE DE MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379440_a_380769]
-
ai strivit, strivindu-mi și iertarea, Făcându-mi praf și gândurile mele. Din pulberea-nsetată de iubire Împrăștiată-n vântul disperării, Mă recompun în dulcea negândire Din rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lasă Și orele se sfarmă-n zidul nopții, Nici nu mai știu unde mai e acasă Și rătăcesc în veșnicia sorții. Căprar Florin ... Citește mai mult Am așternut în liniștea-nserării,Pe cerul gol al nopții nesfârșite,Petale smulse din floarea neuităriiDe briză dragostei neîmplinite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
de stele,Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea,Făcându-mi praf și gândurile mele.Din pulberea-nsetată de iubireîmprăștiată-n vântul disperării,Mă recompun în dulcea negândireDin rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lașași orele se sfarmă-n zidul nopții,Nici nu mai știu unde mai e acasăși rătăcesc în veșnicia sorții.Căprar Florin... X. PRIZONIERUL DRAGOSTEI SUBLIME, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Sunt prizonierul dragostei sublime Ascuns de-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
muțenia quasigenerală a poporului, au pornit prigoana tocmai împotriva celor mai Aleși și mai Bravi Fii ai Neamului Dacoromân: Eroi, Dascăli, Clerici, Genii, Martiri, Mărturisitori, Cuvioși și Sfinți. Mercenarii Apocalipsei, politicienii puterii uită că toate persecuțiile pornite împotriva celor drepți sfarmă temelia urii pe care se sprijină ei, călăii, declanșând efectul invers, de bumerang, cel al solidarizării poporului cu cei ce sunt prigoniți. Încrederea poporului crește așadar proporțional cu truda autorităților politice de a-i reprima pe cei Chemați și Aleși
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Dotate la fel ca-n vecini, Dar bolile voastre mintale Ne vând chiar și morți la străini! Mai dați-vă jos din palate Păzite de vajnici buldogi! Deși vă purtați la cravate, Nu sunteți decât demagogi! Uitați că ulciorul se sfarmă Și nu e de nici un folos?! O clipă-i de-ajuns să adoarmă, Iar voi vă treziți colo jos! O șansă mai dați omenirii Și celor săraci și desculți! Dați țării mândria plinirii Și nu doar corupți și inculți! Referință
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
purtată de îngeri balansul tău de clipe înmărmurește teama de-a pierde veșnicia un pas și nu mai e ce-a fost trecutul plânge ce este viitorul frânturi de nicăieri în brațele secundei clepsidra smulge gândul nisipul din privire să sfarme prin porunci atâta nostalgie privind în urmă zarea apusului sublim ce este încă gând ce este încă viu... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data
POEM HIERATIC XXVII-KLÍMAX de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381085_a_382414]
-
bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar așa, fără făgașe, cum s-a și format. Îmi vine să iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
amiază Mama ce-ș alăptează pruncul. Dumnezeu nu ne mai veghează, Noi astăzi suntem frați cu turcul. Lacrimile ne curg șiroaie, Țara-ntreagă e în derută. Însă românul nu se-ndoaie, România, e o redută. Dar trădătorii vor s-o sfarme Și ne îmbată cu sloganuri. Iar noi trăim acum doar drame Și învrăjbire între neamuri. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: TRĂIM ACUM DOAR DRAME / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
tale vale să se ducă, sufletu' de-ți uscă; carne rea peste carne rea, toată vița ta, cioante vii peste cioante vii, cui s-a nimeri, sânge peste sânge să nu poată plânge, minte să nu doarmă, durere de-o sfarmă.... Nimeni să nu vadă focu' stins din focu' stins, să nu stea din plâns, atunci și numa' atunci când în ziuă bună piatra s-a muta, cămeșa a afla și cu lacrămi a spăla firuțu' din ea... Din ce-a rămânea
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
prin amintiri, descoperind că-n orice formă și-orice sunet crâmpeie din trecut se prind? Dacă uitarea-ar fi magie care apare c-un descânt, aș vrea să mi se-arate mie, să-l pot rosti în șoaptă când se sfarmă crud clepsidrele-nghețate, nisipul amintirii risipind. De ce nu ai putea uita, orice, oricând, cum ai dori și să trăiești acel ceva pe care-l speri, în fiecare zi, gândind că, dacă chiar ai vrea, ce-a fost, deodată, n-ar
UITARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374963_a_376292]
-
dialectice. Tropii liricii argheziene de inspirație religioasă sunt produsul unei neistovite invenții poetice, care stă sub semnul categoriilor negative (Crohmălniceanu): O mie de neamuri, plecate domoale, Te caută-n ceruri, în vis, în pământ. Ascuns te-au găsit în Cuvânt. Sfarmă Cuvântul: cuvintele-s goale...( Inscripție pe biblie) “Ca-n oglindirea unui drum de apă, Pari când a fi, pari când că nu mai ești”-Psalm Tocmai eșecul nostru repetat de a ni-l putea imagina pe Dumnezeu, ne permite recunoașterea
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
nu apare, și totul este rugă-n așteptare, tăcere, noapte și singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape și în aburii pe sticlă, se cațără pe cer o stea de țiplă vestind că-nghețul are să se sfarme, și ghețurilor li se rupe apa, sub nări de câini va aburi născutul, pe un morman de frunze vestejite, Irozii vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. NUNTĂ ÎN GOMORA
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]