239 matches
-
De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mișcare acolo jos! - Atunci de ce este liniște pe pământ, când sunt eu pe boltă? Sa mirat Luna. - Ce tot spui? Este mult zgomot pe pământ! răspunse înciudat Soarele. Deodată a apărut Vântul, care auzind discuția a început să râdă: - Lăsați sfada! Eu colind pe pământ, și când este soare și când este lună. Ziua, când soarele stălucește, pe pământ este gălăgie și mișcare, iar frunzele sunt verzi. Noaptea, când strălucește luna, totul se schimbă, oamenii dorm, domnește liniștea, iar frunzele devin
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului Roș ca dascălii în gazdă la ciobotarul din Fălticeni. Vorbirea împăratului Roș e de o grasă vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. - Vorba ceea, soro: "Șede hîrbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! ia să vedem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de familiaritate, imprimând articolelor acel "ton sfătos" de care vorbea G. Călinescu în legătură cu publicistica eminesciană. Gama expresiilor populare, extrem de diversă, servește intențiile demonstrative ale gazetarului: a avea sfadă, a nu-și cunoaște lungul nasului, a-și face mendrele, a-și scoate sufletul din palmă, a (nu) face hatâr, a-și înfierbânta creierii, a umbla ca mâța pe lângă pasat, a secera înainte de a fi semănat, negustorie cu piei de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de dezordine În lumea fizică și morală. Haosul Îi provoacă viziuni negre. LÎngă senzația de asfixie și dorința de expansiune stă, mereu, un treaz sentiment al ordinei, stă voința (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a Împăca elementele „În sfadă”. Fantezia nu dezechilibrează decît rareori și pentru puțină vreme obiectul liric. Chiar viziunile cele mai Întunecat romantice (acelea din Grui SÎnger) au o Încheiere liniștitoare prin deplasarea accentului spre cîmpul eticii. Spiritul Întemeietor caută În cele din urmă o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a elementelor, de a impune legi, chiar dacă legile lui dau uneori naștere unui vocabular haotic. Niciodată delirul său nu este Însă atît de mare Încît să nu se simtă În poem dorința de a supune obiectele, cum zice el, „În sfadă”. Evaziunile onirice (În poemul În XX de părți: Visul) sînt bine supravegheate, zborul se Încheie de regulă cu o morală foarte terestră. Este dificil de a desprinde din aceste planuri grandioase un proiect intim, acela care să traducă exact demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romanticilor. Cel puțin teoretic. Este Încă departe de percepția proceselor mari ale materiei (viziunea lui fiind, cum arată G. Călinescu și alți critici, esențial statică), dar simplul fapt că aduce În poezie aceste elemente constituie un progres. Obiectului poetic „În sfadă” ii corespunde un subiect „În volbură”, Îngrijorat (dar nu prea mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În sfadă” ii corespunde un subiect „În volbură”, Îngrijorat (dar nu prea mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfâțișa grămadă, Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortochiate; Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile sînt din Visul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Versurile sînt din Visul, poem contestat de critică pentru didacticismul și incongruența lui, Însă interesant pentru că retoricul Heliade vrea să prindă, aici, fantasmele onirice. El dezvăluie, indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect „În volbură”. Adorația și greața față de lucruri. Discursul unui poem: O noapte pe ruinele TÎrgoviștei. Ora indecisă a inserării. „Ființele aeriene” și peisajul celest. Tematica ascensiunii și a căderii. Un vis moralizator. „Poruncitorul” deget. Regimul statului divin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
compus din cei 12 pârgari și un șoltuz (sau voită, aleși anual de către locuitorii târgului - au avut atribuțiuni administrative și judecătorești restrânse: reprezentau comunitatea în relațiile cu domnia, boierii și negustorii străini, judecau (pe baza unei legi nescrise) pricinile mărunte - sfadă în târg și furtișagurile dovedite la fața locului -, puteau să amendeze (globească) pe cei găsiți vinovați, împărțeau, prin tragere la sorți, terenurile din hotarul târgului, participau la hotărnicii ș.a. Însă, competențele juridice ale sfaturilor orășenești au devenit inoperante în mult
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
atitudine hotărâtă față cu diferitele probleme ale culturii în special, și mai ales cu cele două probleme principale, ce se puneau în acea vreme: limba literară și literatura națională. În privința limbii, într-un vechi număr din Albina romîneas-că, Asachi spune: "Sfezile și controversele asupra forme-lor limbii sunt intempestive și însorb timpul prețios"... Sunt unii "care se par îndatorați a aduce pe românie străine idiotisme și construcții" ă se referă mai ales la traducători î... "Fondosul limbii noastre, ce pe aiurea se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că pierd teren În defavoarea minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci o problemă potențial explozivă, din motive prea puțin legate de sfada balcanică „veche de când lumea”. În anii ’60, André Malraux Îi semnala cu finețe unui vizitator iugoslav În Franța: Le Kosovo c’est votre Algérie dans l’Orléanais. Dacă antipatia sârbilor față de albanezi izvora din proximitate și nesiguranță, la extremitatea nordică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]