1,322 matches
-
la săniuș, pe o zăpadă bogată, căzută de curând. După un Crăciun petrecut la mănăstire și după câteva zile libere la sfârșitul anului, de revelion, când încropise un brăduț modest pentru copil, sub care Moș Gerilă proletar depusese parcă cu sfială și rușine, în noaptea dintre ani, o biată mașinuță de tablă, Virgil se înhămase din plin la treburile lui funcționărești, cenușii dar presante, de la secția financiară, dând uitării celelalte griji. Cu o abnegație benedictină, care întrecea cu mult măsura obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care mă copleșise altădată. Nu a îndrăznit să mă privească și a murmurat : "Dora !" și apoi, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal. Am fost plecată o săptămână la Dublin. Când m-am întors, Antu se uita ciudat la mine. Lady, mi-a zis el, cu sfială, după un timp, El-Zorab vă iubește... Nu m-am putut stăpâni să nu râd. Știți, lady, a continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor, pentru a le da acestora Istorisiri nesănătoase fericirii 33 vreo însemnătate oarecare și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pretutindeni și nu se va schimba niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
PARTEA ÎNTÂI CÂT RAI POATE FI ADUS PE PĂMÂNT Regele unei țări ploioase Ploua fără încetare. Prin geamurile aburite ale locuinței lumina zilei pătrundea cu multă sfială, deși se luminase de mult. Ceasul cu pendulă arăta ora nouă fără un sfert, deja. De jos, din stradă, urcau sunete și zgomote nedeslușite, de parcă între lumea de afară și cea dinăuntru s-ar fi interpus un filtru de pâslă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un loc potrivit, se așeză la rândul ei pe un scaun pe al cărui spătar arcuit Bart își ținea neglijent câteva pulovere. Cu toate că de felul ei era o fire dinamică și plină de inițiativă, o cuprinsese în mod aparent inexplicabil sfiala și chiar un fel de teamă. Și în timp ce își bea cafeaua, cu înghițituri mici și prelungi, ca să o savureze bine, uitându-se la Bart care parcă uitase că ea era acolo, lânga el, își simți inima accelerându-și ritmul și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vreodată, cum spui tu într-o poezie, „să iubești un zmeu"? Ai fost un copil fericit? Care era rohilpărinților? Dar al bunicilot? Cum își arătau ei iubirea față de copilele familiei? Te-ai apropiat mai mult de mamă? Aveai o anume sfială în fața tatălui? Cît a fost de importantîn ce ai scris „complexul" amintirii din copilărie? Nu am fost un copil dorit. Încă de cînd s-a născut sora mea mai mare, părinții ar fi vrut să aibă un băiat. Atunci s-
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
manieriste decît o devoalare romantică a ființei afective, creația d-sale învederează o funcție autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu Vasile o ia
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu Vasile o ia
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
simplu că exist!) au pus în frunte poezia mea. E vorba, dacă nu-mi fac iluzii, de un dar, un har sau cum să-l mai numesc, cu care nu-mi permit nici o "familiaritate", ba chiar îl privesc cu o sfială vecină cu teama... Nu pretind că mă așez fluierând la masa de scris atunci când traduc sau scriu eseuri, dar am o atitudine mai destinsă, mai relativistă. În schimb, nu aș putea fi în largul meu cu poezia. Ea nu-mi
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
omagiat, pare adresat însă de Grigore Alexandrescu mai degrabă lui însuși, adică celui ce a crezut, în spirit romantic și stendhalian, că posteritatea îi va face dreptate, după trecerea mai multor generații: "Așa, cînd viitorimea, al nostru judecător, Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii străluciți, Va voi să cerceteze pe acei care întîi, Stătură începătorii româneștei poezii, în rîndul celor de frunte numele tău vom găsi... Sunt mult
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
text pe coperta a patra, vă mulțumesc de atâta cumințenie și ascultare: "Sugestiile pe care vi le-am dat au o soartă a lor, ingrată, orgoliul auctorial se impune, și e bine că se întâmplă așa. Vă mulțumesc, așadar, cu sfiala enormă a celui care s-a străduit fără să vă fi învins orgoliul. Cât privește micile blasfemii, care apar și în opera marilor poeți, ele țin probabil de eforturile și trufia Daimonului care, pentru a-i pierde, îi inspiră împărătește
Actualitatea by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7942_a_9267]
-
a făcut-o conștient pentru că patru, șapte, doisprezece sînt numerale prea mici pentru o înjurătură savuroasă, cum se cuvine pentru o deplasare veloce. Caii lui funcționează pe numere mari. E bizar că harabagiul lui Creangă nu înjură, poate tot de sfială față de jupînița transportată. Vorbe tari la autorul Caprei cu trei iezi se află doar în ilustra Poveste a poveștilor. Conflictul e chiar declanșat de nervozitatea țăranului care, întrebat ce seamănă, răspunde cu obrăznicie. Dumnezeu răspunde cu blestem, urîndu-i să răsară
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
reverențioase, Iulian Boldea nu evită totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se pronunță în scrisul d-sale, care altminteri ar deveni convențional, fad. Instrumentul cu ajutorul căruia își notifică neconsimțirea e deseori citatul. Explicația să fie o anume sfială sau un plus de politețe față de confrații convocați? Oricum, recurgînd la o serie de citate putem reconstitui o diagramă a contrarietăților criticului. Comentînd o carte a lui Caius Dobrescu, înțesată de "poziții radicale" pe care se ferește a le contrasemna
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
de stăpînire a tehnicilor sau de știință, în sensul strict, a picturii. Anvergura acestor culturi, amplitudinea respirației lor și chiar șansa expresiei desăvîrșite se leagă strîns de acest pămînt ferm al profesioniștilor, al meseriașilor înstruiți cu soliditate și plini de sfială în fața tentației demiurgice. Spre deosebire de culturile mici, care se manifestă sincopat, prin erupții spontane de genialitate, prin exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul picturii la formele sale specifice de manifestare. Și cam același lucru s-a întîmplat și în spațiul sculpturii și al decorativelor. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănescă din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Însă de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui, al bătrînului, e, însă, Berlinul amicului "limbut peste măsură și în felul lui hazliu" dintr-o bombă bucureșteană. Un loc unde se petrec multe, care pot fi descusute nerușinat, cu pic de sfială față de taină. "ŤÎți va părea ciudatť, am urmat, Ťdar, după mine, unei istorii, frumusețea îi stă numai în partea ei de taină; dacă i-o desvălui, găsesc că își pierde tot farmecul. Împrejurările au făcut să întâlnesc în viață un
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că în presă se minte, că se dau date false, de aceea economia nu merge, de aceea România e în marasm...". Un alt cap de acuzare suna astfel
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că în presă se minte, că se dau date false, de aceea economia nu merge, de aceea România e în marasm...". Un alt cap de acuzare suna astfel
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]