721 matches
-
ușor în brațe, iar el, culcând-o pe iarba încă umedă, o sărutase cu atâta foc, încât ea, speriată, se smuci, luând-o la fugă. Abia acum înțelese copila ce semnificație avea sărutarea, când bătrânul ce se afla lângă ea, sforăind, se zbătuse deasupra ei. Îi era rușine de vârsta pașei și de suferința în care se afla. Dacă ar fi avut putere l-ar fi ucis cu mâna ei pe acest om care a răpit-o de lângă părinții săi, rămași
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
rătăcită prin grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
spirituali, ci l-am văzut și prin ochi fizici. Lumina bătea din spatele lui. I-am văzut fizicul, era rânjit înspre mine. Mi-am dat seama că este Satan. Stătea pe marginea patului la picioarele mele. Soțul meu era lângă mine, sforăia. M-am îngrozit. Pentru că deja știam cum să mă rog Domnului, m-am acoperit cu pătura, m-am întors spre soțul meu și am început să mă rog: “Doamne, îndepărtează-l te rog pe cel rău. Indepărtează-l și ia-mi
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
ajuns din nou acasă, singur, părăsit, nemaiavând unde să fug și ce să mai aștept, mi-am dat seama că am ajuns în fața ultimei părți a story-ului. Am luat pistolul de pe noptieră. * M-am trezit brusc, în toiul nopții. Deborah sforăia ușor, cu trupul lipit de al meu. "Deborah... Deborah!!", i-am strigat numele, într-o descătușare totală. Va trebui să uit... Să uit de unde a plecat totul. Aceasta fusese scena care precedase întreg visul. M-am strecurat în bucătărie și
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
E! Beui eu și mă făcui că mă culc, deh, ca oamenii beți. Ea se făcu că se bagă în pat lângă mine, dar ședea ca pe ghimpi, japița. Avea mâncărimi pe la vintre, bag seamă. Când mă făcui eu că sforăi, odată se sculă din pat, de lângă mine și sări de se îmbrăcă. Când începu să caute bani în buzunare, pă mine mă bufnea râsu’, că era banii la mine în sân, că-i pitulasem, să nu-i găsească patapufnița. Ea
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
pe șine deocheate de viteză Și mecanicul se miră: “o fi iarna ipoteză?! La ce bun mai e oțelul, doar se cheamă drum de fier, Dacă nu se-nvârte roata nici măcar pe-un pui de ger? Și în toată garnitura sforăie un pasager?” Iar pe mare, vai, ce valuri, înghețate ca-ntr-o poză! Marinari, tușind în birturi ca bolnavii de viroză, Trag din pipă fumuri groase cu mustățile-n pahare Și mai râd, furând o palmă, când mai pișcă de
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]
-
hotărâți să vă jertfiți, să devenițivoi eroi în locul nostru !”. A resimțit tristețe din plin. Ca mai ieri în sălile de clasă ale celor mici răsunau glasuri cristaline ale copiilor, cântând cu totul și cu totul altceva : „doarme moșul sub umbrar... sforăie ca un bondar... musca-l pișcă de obraz... moșul sare de necaz ! ” A renunțat să mai asculte alt post realizând că ceea ce putea afla de la un post de radio străin era depășit de realitățile cotidiene din țară. Vremea schimbării se
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
vreau să ajung prea devreme acasă. Mama lucrează tură de noapte, așa că pot să întârzii. Am fost de acord și ne-am așezat pe iarbă, dar după câteva minute prietenul meu s-a lăsat pe spate și a început să sforăie. Fata m-a privit zâmbind și eu m-am ridicat venind spre ea și am luat-o în brațe, ducând-o printre copaci. După câțiva pași, am lăsat-o jos și am sărutat-o cu patimă. Ea, fierbinte de dorință
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/364783_a_366112]
-
spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu uita!... Amică bună ca ea, nu găsești, îți garantez: ...Culcă-te micuța mea, șoricei ai să visezi." Nu pleca, și iar citea din poem, că-l învățai; În fotoliu Jan dormea, sforăind ca un buhai. După atâția ani, am un gând pe care-l spun: Voi scrie pe bani. Scot o carte de Crăciun. Chem șoarecii la lansare, vom dansa cancan; Voi fi poetesă mare și-mi pot alege-un motan... Poate
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute! Leșul sforăie întruna Sufletul e plin de vești: Îți aduce-acasă luna, Dar ți-o ia când te trezești Mi-a bătut în geam lumina Ochii galeș îi deschid Purtător mă simt de vină Pelerin și apatrid. Referință Bibliografică: Visul / Ion Untaru : Confluențe
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
aici, în șase luni veți merge împreună la coasă! - Să te audă Dumnezeu, domn doctor! Greu a mai dormit doctorul în acea seară. Oare să fi fost din cauză că a schimbat patul? Nu, nu ăsta era adevăratul motiv. Și nici din cauză că sforăia nea Ghiță, nu! Se gândea ce ar fi bine să-i mai recomande bietului om... Și așa va muri curând, dar măcar să moară sătul! Adormi abia spre dimineață, când soarele se ivi la orizont. La plecare i-au mulțumit gazdei
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Acasa > Strofe > Epigrama > IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului IARNĂ Toarce de un timp bunica, Rezemată de cuptor, Toarce leneș și pisica, Sforăind pe pat, sonor. Șoarecii au prins de veste Și cămara e al lor, Iar afară se pornește Vântul, șuierând ușor. Chiar și omul de zăpadă Astăzi pare relaxat, Fulgii-ncep din bolți să cadă Într-un iureș legănat. Ciorile-și
IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352330_a_353659]
-
fără alte indicații iar domnul Aristică, vizibil marcat și el de fluxul de înțelepciune și mister al ultimelor ceasuri, se duse, mai mult în patru labe, către culcare. Trecu prin bucătărie unde buna doamnă Veruca dormea pe un scaun și sforăia liniștită, fiindcă nu vedea cum tâmpita de Rosalba își făcea rochie de mireasă și se tot hlizea prostește, cu toate neamurile ei de fraieri, pe când Mighel o bulănea pe o ștoarfă, una Conception (auzi, nume dă bagaboantă, făi, fată!) din
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
deși nu știa a cui este. Comută pe glonț și apăsă trăgaciul! Era însă foarte emoționat și glonțul se înfipse într-un trunchi. Alb și strălucitor, inorogul se uită la el cu o privire ce denota un dispreț cumplit și sforăi de parcă ar fi râs. Un râs cam ironic, dar și plin de tristețe... - Nu pot să înțeleg cum de poți fi atât de tâmpit! Eu ies din negura legendelor ca să vezi că degeaba porți imaginea mea pe amărâtul ăla al
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
o prind seara, cînd iese să se ușureze, cu poalele în cap, lăsată pe vine, mă uit prin despicătură, îmi strecor mîna și o gîdil, se pierde cu firea, sar la ea, o încalec de-a-n-picioarelea, nechează ca iapa la armăsar, sforăie pe nas, Ignațio o strigă din casă, vino, nevastă, că dă laptele în foc, asta ne înnebunește pe amîndoi și mă sloboz în fofoloanca ei fierbinte, iar ea nechează și se încordează de parcă ar vrea să-mi scoată ștrolomeacul din
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-a simțit, sigur îi place, Că discret mi-a sforăit. Tu i-ai dat un os să roadă; Lacrimi văd, are în ochi: S-a oprit, nu dă din coadă, Doar îmi mișcă din urechi. Umbra ta, mamă, se simte, Când în ușa casei stai: Un miros de daruri sfinte
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-a simțit, sigur îi place, Că discret mi-a sforăit. Tu i-ai dat un os să roadă; Lacrimi văd, are în ochi: S-a oprit, nu dă din coadă, Doar îmi mișcă din urechi. Umbra ta, mamă, se simte, Când în ușa casei stai: Un miros de daruri sfinte
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-a simțit, sigur îi place, Că discret mi-a sforăit. Tu i-ai dat un os să roadă; Lacrimi văd, are în ochi: S-a oprit, nu dă din coadă, Doar îmi mișcă din urechi. Umbra ta, mamă, se simte, Când în ușa casei stai: Un miros de daruri sfinte
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
o să trebuiască să dea zăpada prin întuneric, ca să plece? O avea cu ce? Că eu...” L-am acoperit cu o pătură pufoasă, cu fluturi galbeni. Am pus lampa de veghe... Sforăitul lui e un confort pentru somnul meu. Mama mea sforăia așa ușor...sunt 26 de ani de când n-am mai auzit „torsul” ăsta. Mi-e dor de mama...tare dor! La 1 martie se împlinește și un an de când a plecat și tatăl meu. S-or fi găsit? S-or
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]