3,370 matches
-
nu-i nimeni aicea să-i sărut/ pe umbra despărțită sălbatecă de trup/ mireasma puturoasă a sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială, cu un spectru larg, dinspre vitalism spre metafizic, dinspre lumesc spre religios - are o mare frecvență în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț urile noi”, afirmă poetul într-o asociere
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
lor, locurile lor de chef, dorințele lor nemărturisite și îndreptarele lor de viață. Unii deschideau birturi, cariere de piatră, afaceri cu păcură și sare, ateliere de tîmplărie, mori de apă, distilerii de rachiu și mine de cărbune. Alții construiau case, sicrie, biserici, trăsuri, bărci cu pînze, arme și unelte agricole. Tăiau stejari și fagi din pădure, îi încărcau în corăbii și porneau cu ei la vale, pe firul Dunării, pînă la intrarea în Ungaria. Sau mai departe, spre ținuturile românești peste
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
se întorcea spre obiectivul camerei, fotograful nu trebuia să fie nimic altceva decât un mecanic. Era ca și când ea ar fi fost și fotograful, și cel fotografiat.” Mi-am amintit, nu fără temei, că Alex. Leo Șerban a cerut ca pe sicriul său să se afle și o fotografie a lui Marilyn Monroe. „Poate fi și o imagine albnegru”, le-a spus Leo apropiaților. Pentru el, obișnuit să-și ducă viața între real și imaginar, Marilyn Monroe era o prezență cât se
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu// Și se face deodată seară/ și se face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
făcut de urât lui Nuță, că i-a legat cununia, că i-a făcut să nu aibă spor niciodată. Dar Niță nu s-a dus la babă să-i ceară iertare, ba, când a murit baba, el i-a vopsit sicriul, i l-a căptușit cu pânză, i-a dat pânză și pentru a o acoperi, baițul, pânza albă și toate le avea de la Niță. Acesta a dus și de sicriu la groapă. Zavastia Ea era din se trăgea din neamul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
iertare, ba, când a murit baba, el i-a vopsit sicriul, i l-a căptușit cu pânză, i-a dat pânză și pentru a o acoperi, baițul, pânza albă și toate le avea de la Niță. Acesta a dus și de sicriu la groapă. Zavastia Ea era din se trăgea din neamul lui Silion. Era o femeie scurtă de statură cu fața negricioasă, isteață și ageră la minte. Era harnică de felul ei și se pricepea la vorbă ca nimeni alta, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
plece mortul, apoi mergi acasă sămi arăți ce lucrezi la războiul de țesut. Să nu spui că nu ai, că l-am văzut pe geam. Femeia nu spusese nimic. Nu a trecut mult timp și pe ușa bisericii, ieșiseră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector Îl ului. Doi morți deodată? Întrebase el. Cum e posibil? Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spusese femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, spre nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din care a crescut un copac. Oare mai sunt viu? Sau povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în spațiul iernii. Au mai venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
l-am invitat înăuntru, ne-am prezentat, am luat loc la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am luat loc la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la cimitir, mașina mortuară era deja sosită. Venise și preotul și se îmbrăca într-o cameră special amenajată pentru preoți. Apoi a fost scos sicriul și purtat de doi domni îmbrăcați decent în negru, cu cămăși albe, impecabile. Au depus sicriașul la marginea gropii și a urmat slujba. Scurtă și înălțătoare. Slujbă pentru un îngeraș. Toate rugămințile noastre au fost îndeplinite. La sfârșit am primit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chi nasce il di natale" nefericită este ziua sa de naștere, pentru cel care s-a născut cu concluzie în Eminescu: "...Mai fericiți aceia ce n-au mai fost să fie/ Și din a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își îngroapă colierele ca-ntr-un miniatural sicriu de mahon, așa cum face în fiecare seară. Înmormântată cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile s-a prăbușit ca un boxer bătut În brațele unuia și a privit În direcția sicriului, țiganul l-a consolat, apoi și-a aprins o țigară. — Ha, boierilor, a strigat către ăia din sufragerie, trebuie să mergem! De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și să-i rănească tălpile. Merge în baie. Cabina de duș e mică și claustrofobică. Arată ca un sicriu dintr-un film science fiction de prin anii șaptezeci. Un sicriu vertical. De faraon cosmonaut. Nebuna intră în spa țiul strâmt și tot corpul ei se arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și să-i rănească tălpile. Merge în baie. Cabina de duș e mică și claustrofobică. Arată ca un sicriu dintr-un film science fiction de prin anii șaptezeci. Un sicriu vertical. De faraon cosmonaut. Nebuna intră în spa țiul strâmt și tot corpul ei se arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Sistemul handsfree îi permite să converseze cu partenerele și partenerii agricoli. Cândva am văzut un film interesant.Un pictor trebuia să realizeze portretul unui om politic.Acesta a murit.Pictorul a realizat portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în sicriu.A fost înmormântat.A încercat disperat să telefoneze de pe mobil,din mormânt,unui cunoscut. Dar acumulatorul era descărcat... Opera sa s-a bucurat de succes la vernisaj. „Morsele sunt în natură Vietăți fără cultură, Totuși ele până mor Iși au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]