436 matches
-
Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare a inspirației. Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la ruralitate. Toate aceste elemente - rural și citadin, poezie șaptezecist-patriotică și șaizecist-erotică - se reîntâlnesc, într-un amestec eteroclit
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
1969; Baba Novac, Cluj, 1971; În constelația Clujului, Cluj, 1971; Imn copilăriei, București, 1973; Rugul palidității, Cluj, 1973; Porți de legendă, București, 1975; Orizontul regăsirilor, Cluj-Napoca, 1976; Drumuri de duminică, București,1979; Râul târziu, Cluj-Napoca, 1981; Spațiu cardinal, București, 1982; Sideralul vis, Timișoara, 1984; Intrarea în memorie, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Trei poeți tineri, CNT, 1962, 11; Mihai Botez, „Decolare” și „Țară de cântec”, LCF, 1967, 19; Mircea Vaida, „Lacrimi pe spadă”, TR, 1969, 20; D. Micu, „Lacrimi pe
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
ultimei generații”. În 1935 reapare la Rădăuți, cu un conținut sensibil diminuat. Redactorii, de orientare antimodernistă, își delimitează spațiul de interes „alături de trecut, încadrați în paranteza prezentului”, fiindcă - recunosc ei - „iubim trecutul și ne plac bătrânele povești de la țară” (Câmp sideral). Dorindu-se o publicație „fără tendințe, dar etică și etnică”, O. este o tribună a mișcării iconariste, după cum rezultă dintr-un articol publicat de Mircea Streinul în „Iconar”: „În 1932 am pus bazele împreună cu George Drumur, Gh. Antonovici și Neculai
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui siderală, astfel că ispita îi este deturnată în contemplație estetică. False descrieri, chiar când propun universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel de-al doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se facă trup și să sufere însuși Dumnezeu? Ar fi cu totul în afara rațiunii, imposibil de acceptat. Numai că Tertulian știe cu totul altceva: acești interpreți, deși cultivați și subtili, clatină însăși speranța omului în mântuire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O încântare pentru cei Ce-n vreme de ispite Drept ocrotesc - ca obicei - Speranțe risipite. Ca înger ai venit la timp Cu suflet clar cum cerul E străbătut de Soare-Olimp
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel deal doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se facă trup și să sufere însuși Dumnezeu? Ar fi cu totul în afara rațiunii, imposibil de acceptat. Numai că Tertulian știe cu totul altceva: acești interpreți, deși cultivați și subtili, clatină însăși speranța omului în mântuire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și mediul său. Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii infinite. "Preaînaltul" devine dintr-o dată un atribut al divinității. Regiunile superioare, unde omul nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este o dimensiune inaccesibilă omului ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lăsat purtat de propria sa descoperire, a fost copleșit de hierofaniile vitale și s-a îndepărtat de sacralitatea transcendentă a nevoilor sale imediate și zilnice. Perenitatea simbolurilor cerești Chiar atunci când viața religioasă nu mai este dominată de zeii cerești, regiunile siderale, simbolismul uranian, miturile și riturile de înălțare etc. păstrează un loc preponderent în economia sacrului. Ceea ce este "sus", "înaltul" continuă să dezvăluie transcendentul în orice ansamblu religios. Îndepărtat de cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe dinafară. Și totul trebuia să se schimbe curând. Oamenii aveaui să-și pună ceasurile după alți sori decât acesta. Sau timpul urma să dispară. Urma să nu mai avem nevoie de nume personale de felul celor vechi În viitorul sideral, nefiind nimic fixat. Aveam să fim desemnați de alte substantive. Zile și nopți urmau să-și aibă locul la muzee. Pământul un parc memorial, un cimitir În carusel. Mările pisându-ne oasele ca pe cuarț, făcând nisip, măcinându-ne nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a mă Îndepărta de obiectele de care sunt cel mai Îndeaproape atașat. Iar spațiul cosmic, domnule Sammler, e la polul opus - personal vorbind, un pol emoțional. Ne naștem Între picioarele mamei, apoi persistăm spre exterior. Una e să vezi arhipelagurile siderale, dar să te cufunzi În ele, Într-un univers lipsit de zi, lipsit de noapte, ei, asta, vedeți, face ca adâncimea mării să pară un fleac, leviatanul să nu fie decât un mormoloc - Intră Margotte - picioare scurte, groase, rapide, eficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să te-asculte; Aștepți mângâierea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal. în pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-a fost așternutul în primăvara-toamnă ce-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dusă, îndepărtată într-o lume inaccesibilă muritorilor de rând, lumea poeziei și a muzicii, lumea în care el însuși visase adeseori să ajungă, dar neștiind ce cale să apuce. O văzu cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment. Și poate că nu se înșela prea tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care vorbea manualul de entomologie elementară, imaginați-vă, dacă așa ceva e posibil, numărul de indivizi existenți În fiecare specie, și ia spuneți-mi dacă nu sunt mai multe animăluțe din acestea pe pământ decât stelele de pe cer, sau din spațiul sideral, dacă preferăm să dăm un nume poetic realității frământate a universului În care suntem un firicel de rahat pe punctul de a se dizolva. Moartea oamenilor, În acest moment o bagatelă de șapte mii de milioane de bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Revoluție nouăzeci și două de grade deviere tribord, anunță Kane, complet absorbit de activitatea pe care o desfășura. Remorcherul și rafinăria, amândouă solid conectate, operară o rotație, executând în imensitatea spațiului o piruetă majestuoasă. Un fulger gigantic lumină scurt noaptea siderală la pupa remorcherului, atunci când motoarele secundare porniră. ― Orbita ecuatorială integrată, declară Ash. Sub ei mica planetă își urma drumul solidar fără grabă, nebănuindu-i pe intruși. ― Dați-mi citirea presiunii EC. Ash examină cadrele și răspunse fără se se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi“. Nu doar pop, ci și rock, folk, jazz. Eram cu sutele de mii. Curați și frenetici, exaltați de Phoenix, Sideral, Sfinx, Roșu și Negru, bovarizând demențial cu gândul la festivalurile de la Woodstock și Isle of Wight, leșinând la Je t’aime, moi non plus, împărțindu-ne feroce între iubitorii de Beatles și cei de Rolling Stones, plângând la moartea lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Massachussetts, între Paul și John din Beatles (de când mă știu am fost de partea cumințeniei siro poase, de lord pufos, a celui dintâi), ori între Rolling-ii din I Can’t Get No Satisfaction și cei din Wild Horses. Chiriac și Sideralul lui Mugur Winkler cu Ești a mea („lumea întreagă îmi tot spune că eu / nu știu să mint prea bine...“). Chiriac storcându-ne lacrimi cu Canarul, Floarea stâncilor și Nebunul cu ochii închiși. Chiriac și In-AGadda-Da-Vida, sau povestindu-ne Zabriskie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua care a căzut de pe umerii mei. Izbucni: - Ce este bila aceea, în numele zeilor? - Conține întregul univers sideral. Czinczar se încruntă și se înclină înainte, ca și când ar fi încercat să înțeleagă. - Care univers? - întrebă în sfârșit. - Atunci când te uiți în interior printr-un tub gol, explică cu răbdare Clane, vezi stelele. E ca o fereastră în spațiu - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
De la Adam și Eva... De la Adam și Eva nimic original, Nici pe Pământ și nici în spațiul sideral, De mii de ani aceleași frământări eterne În necuprins și-n clipele prea terne. Doar c-am pierdut de-atunci un Paradis, Tărâm ce l-am păstrat prea mult în vis. Și fiecare Eden împovărat de așteptări neîmplinite Pierit-a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93379]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
purta o expresie puțin încântată, iar ochi păreau îngrijorați. - Nu sunt hotărât, zise încet. Este o impresie personală, nesatisfacerea întregii mele forțe vitale. - Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]