3,605 matches
-
limbii române, lovită de termenii unei iuțeli pseudopoliglote , precum "tocșoista", "politi-cheza", "semesizata", "ca și cum am fi o populație de sîsîiți"? Mai aflăm cu ajutorul vigilentei Magda Ursache că există pentru unii"o regină Nefertati, un pictor Corneliu Baba cu accent pe ultima silabă (și cei 40 de hoți), un Gheorghe Guevara". De asemenea că o "realizatoare" de la Antena "a încercat să ne dovedească generalizarea pluralului în -uri : telefonuri mobile, ceea ce mă face să presupun că o fi absolvit Facultatea de litere la Iași
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
inițiativa unor jurnale de a se scrie numele Nicolae Ceaușescu fără majuscule. Democrația a biruit, toate regulile s-au relaxat peste noapte (în mai toate domeniile din societatea românească), astfel încât au ajuns să fie tipărite texte fără diacritice, despărțirile în silabe au fost lăsate în seamă sistemului automat al calculatorului, autocorectorul a născut și naște monștri prin adaptarea cuvintelor românești la grafia unor cuvinte asemănătoare grafic din limba engleză. Și pentru că harababura să fie totală, în spațiul editorial coabitează - uneori între
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
și chiar respectarea cu strictețe a unor norme de editare. În fond, fiecare cititor poate corectă tacit orice greșeală de editare, iar dacă textul îi produce revelații, la sfârșitul lecturii va uita că un cuvant a fost despărțit greșit în silabe sau că liniile de dialog au avut dimensiunile unor cratime. În realitate lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Câteva titluri din presă, redactate fără diacritice, pot genera multă confuzie dincolo de umorul lor involuntar. Iată câteva exemple, comentate de I.
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
participa la "Pimp my fridge" ("Tunează-mi frigiderul!") - replica românească la "Pimp my ride" ("Tunează-mi mașina!"). l Cuvinte pe care româna le-a preluat cu accentuarea din franceză au alunecat uneori de la sine către o altă accentuare - de exemplu pe penultima silabă; în ultima vreme, corespondentele din engleză au sprijinit uneori noua variantă de pronunțare: tráfic a fost acceptat de DOOM alături de trafíc (ba chiar este preferat acestuia din urmă). Interesant e cazul unor cuvinte - substantive comune sau proprii - spaniole, pe care
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
să indice (unele o fac) faptul că franceza (ca și multe alte limbi) a preluat cuvîntul din spaniolă. Lucrurile stau puțin altfel cu numele proprii. Pronunțarea spaniolă, curentă și în italiană sau engleză, e cu accentul pe a, deci pe silaba penultimă: Picásso. În română, e însă răspîndită pronunția franceză, cu accentul final, pe o: Picassó. În textul melodiei Dragostea din tei, celebră în toată lumea acum cîțiva ani, existau versurile: "Aló, aló, sînt eu - Picassó ". Desigur, cariera artistică a lui Picasso
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
deja impusă într-o limbă să fie schimbată. Numai că la numele proprii acest lucru se petrece destul de des - și, odată trecută epoca de intensă influența a culturii și a limbii franceze, e posibil ca pronunțarea cu accentul pe penultima silabă să devină dominantă. l Una dintre cele mai aberante evoluții semantice din ultimii ani e prezentă în expresia pe sursă (sau pe surse) și în participiul sursat (TVR, 17.03.2008). Sensul curent al expresiei apărute în jargonul din mass-media
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
poate de corect, numele orașului: am și eu o contribuție la triumful lui!) Îl învăț alte câteva cuvinte românești: "mulțumesc", "bună ziua", "poftă bună". Revine, obsedant, la frumusețea mănăstirii. Îi rostește numele în diverse feluri. Bisilabic (Ca-șin), cu accent pe prima silabă, apoi pe a doua. Mă privește întrebător. "Accentul e pe ultima!" Zâmbește. Încerc din nou să plec. "No, stay, please. Hai să mâncăm ceva." Fâstâcit, inert, strivit, îl urmez împreună cu managerul și câțiva din membrii orchestrei în sala de mese
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
rară de sunete care produc o anumită senzație de nimicnicie, uscăciune și neputință", iar cel de al doilea semnalând "sonoritatea aspră, de geamăt surd, produsă de asocierea grupului consonantic mn cu africata ț, efect întărit de accentul pus pe prima silabă, creează impresia unui icnet dureros, născut într-un trup înțepenit". Asemenea observații și comentarii sunt continuate în amplul glosar (p. 1059-1124), în care figurează expresii specifice, termeni denumind persoane cu însărcinări speciale în paza temnițelor, termeni desemnând pedepse, instrumente de
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
cu lacrima. Soarele/ se răsfrânge în lemn ca un cocoș/ care sfâșie tenebrele nopții.// Tiparele ei de caș așteptau pe poliță// cuminți ceasul, numărau picăturile/ ascultau aroma lemnului de brad;// tiparele mele încheagă declinările/ caută laptele sacru al cuvintelor/ spuma silabelor albul adverbului// semnul de arin al daltei divine/ cercurile delicioase ale cunoașterii/ asimetria subtilă a astrelor". Bun venit și vă mai așteptăm cu poeme! (Lucia Cherciu, S.U.A.) *V-am citit cu interes cele patru texte, Nu dar poate că da
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
Angelo Mitchievici Noica s-ar răsuci în mormânt/ Îmi place să leg cuvânt după cuvânt/ Silabele le frâng, consoanele le strâng/ O iau punct cu punct/ Am reconstituit o nouă limbă/ Plec cu autobuzul, dar o fac cu stil, /Bă!" Versurile de mai sus nu sunt din Paraziții, ci reprezintă o improvizație pe o temă dată
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original, în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărțirilor în silabe de la capetele de rând, a implicat o maximă pregătire lingvistică, de care I. Oprișan a făcut o ireproșabilă dovadă. Reproducerea revistei România a implicat și o serie de surprinzătoare dificultăți, rezolvate însă cu deplin succes de către I. Oprișan, care precizează
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
Absent de rimă". Acest ultim vers credem că este incorect, imprecis, cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând subtil clipa". Deocamdată, spuneam, nimic spectaculos, autoarea parcă nu are suflet de pus la bătaie cu pasiune și culoare. Așteptăm să faceți un pas semnificativ și să ne bucurăm de
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk11, femeile berbere, care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
cursi, care nu poate fi tradus în altă limbă decât prin mai multe fraze, acest cuvânt însemnând în același timp "puțin demodat" (dar numai puțin), puțin chicos (un cuvânt argotic francez adus și el de negustorul nostru), sugerând în două silabe o eleganță stângace, cam bătătoare la ochi, într-un cuvânt cam nătângă, privită însă cu un strop de simpatie, cu bunăvoință, cu amabilitate, o eleganță puțin kitsch, o dorință de a nu greși, de a se purta corect, de a
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
cuvânt precum ciocolată era aproape același în toate limbile, în timp ce fluture se schimba total de la o țară la alta, păstrând însă, de fiecare dată, o sonoritate sugestivă și fascinantă: farfale, butterfly, mariposa, parvaneh. Îi plăceau mai ales cuvintele de patru-cinci silabe, atât de rare în această limbă grăbită care este engleza (preposterous, spunea el, constituie o excepție admirabilă), și savura expresia dégringoler dans un précipice, patru cuvinte pe care putea să le repete de treizeci-patruzeci de ori la rând, fără să
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
preposterous, spunea el, constituie o excepție admirabilă), și savura expresia dégringoler dans un précipice, patru cuvinte pe care putea să le repete de treizeci-patruzeci de ori la rând, fără să-și piardă plăcerea nici măcar o clipă. Dintre cuvintele cu patru silabe, nu se mai sătura de spaniolul entrańable, tradus cu stângăcie prin francezul "délec-table", căruia, ca și lui saudade, îi lipsește o nuanță de regret: am cunoscut fericirea în locul acela, în acel lugar entrańable, dar acum am pierdut-o. La fel
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
ale precursorului). Poetul polonez urmărește sensul teologal și fuge de improvizație. Fără îndoială că specificul celor două limbi, româna și polona, atît de diferite una de alta, a comandat modelul prozodic profund. Kochanowski s-a atașat versului amplu de 13 silabe, un fel de alexandrin polonez cu rimă obligatoriu feminină: îl utilizează în majoritatea psalmilor săi. Uneori apelează la versul „nobil”, la endecasilab, ca o mărturie a trecerii sale prin lumea poeziei italiene (unii dintre cei mai reușiți psalmi vor fi
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
anumite fantezii prozodice purtînd marcă italiană ori franceză. Unii psalmi ai polonezului combină endecasilabul cu pentasilabul (vezi Psalmii 16, 28, 35), cu aceeași preferință pentru metrii imparisilabici. Alteori versul de bază, pe care l-am numit alexandrin polonez (de 13 silabe), alternează cu decasilabul, dar asemenea situații rămîn rare (Psalmul 38). Cum spuneam, rimele lui Kochanowski sunt de obicei împerecheate, ca la Dosoftei; cîteodată se ivesc însă rime îmbrățișate, ba chiar versuri grupate în strofe, contrazicînd textul continuu al psalmilor. Frecventarea
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de stabilit modul concret în care autorul român a intrat în contact cu legatul poetic neo latin, însă e sigur că acest contact a existat. În versurile dosofteiene, unde nu întîlnim decît rudimente de ritm stabil, dar unde numărul de silabe din fiecare metru - ca și rima - rămîn scrupulos respectate, regăsim principalele tipuri de vers romanic. Astfel octosilabul, unul dintre primii metri ai poeziei europene (exista încă din secolul al Xll-lea în Franța, în Roman du Renard), a avut variantele sale
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
respectate, regăsim principalele tipuri de vers romanic. Astfel octosilabul, unul dintre primii metri ai poeziei europene (exista încă din secolul al Xll-lea în Franța, în Roman du Renard), a avut variantele sale glorioase în poezia iberică (redondillo maior de 7-8 silabe), cu deosebire în marea lirică galego-portugheză din secolul al XIII-lea. Va reveni în forță în poezia franceză a secolului al XV-lea și apoi, neașteptat, la poetul moldovean. „Și cînd îm vei lua viața, Mă rog, Doamne, să-Ț
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Ai nevoie de ceva? (Tăcere) Dormi?... Mamă! (Alt geamăt.) Mămică!... Sunt eu, Rareș! (Geamăt.) ’Tu-i faza de recuperare! Lu’ soră-mea și... noră-ta!... Două... pp... poame!... Stau de patru ore aici și n-ai scos un cuvânt!... O silabă! (Liniște. Suspină resemnat și se întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!... (Sare la agendă) Fără salvare... dar cu doctor! (Apelează) Hai!... răspunde!... (Mesajul.) O fi și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
până acum, a fost poate mereu protejat, ajutat, sponsorizat și nu a înțeles că trebuie mereu să dai ceva în schimb chiar și pentru dorința de a deveni președinte. Nu ajunge să îți exprimi dorința și nici să vorbești cu silabe cântat-lungite poporului de la televizor. Nu-i port pică domnului Antonescu pentru că m-a jignit, dar am avut un Antonescu șef de stat, poate că încercăm și ceva fără „escu“. Cred totuși că a venit și rândul pesediștilor să dea un
Rus lansează ipoteza ruperii USL. Viitorul preşedinte, "un pesedist" () [Corola-journal/Journalistic/42551_a_43876]
-
becul de la baie. Lificiu îl atacă pe Victor Ponta și susține că în actuala guvernare nu mai poți spune niciun cuvânt de frica demiterii. “Însemnă că în timpul acestei guvernări nu se mai poate spune niciun cuvânt, n-ai voie nicio silabă să mai spui, chiar dacă ești sincer", a spus Lificiu. “Trebuia făcut mai devreme, cinstit, bărbătește, nu motivat de o declarație care, repet, din orice punct de vedere este corectă și educativă. Eu am spus că se urmăresc corelări între costuri
Lificiu, atac la Ponta: nu se mai poate spune niciun cuvânt de frica demiterii () [Corola-journal/Journalistic/44594_a_45919]
-
de orice „în afară de literatură”. Pare de râs, dar nu e. Tineri, destui viitori mari scriitori nu te lasă să le prevezi evoluția. Cazul lui Balzac. Și-a uzurpat particula nobiliară. Măcar într-o privință n-a greșit. Ca număr de silabe e mai bine așezat Honoré de Balzac. Criteriile se mai schimbă. Curtius scrie fraze deosebit de puternice pentru a interzice judecarea moralității oricărui artist, iar asta ca să-l apere pe Balzac de învinuirile că ar fi fost... vanitos și egoist. Nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]