2,018 matches
-
spre bătrânețe, acestea apar ca un miracol... În sfârșit, este de prisos a mai descrie ce impresie profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și vei ști să-mi răspunzi la ea fără niciun fel de tăinuire sau de ezitare din partea ta? - Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o nuanță șireată, lingușitoare. Continuă: mi-ai putea spune ce simțăminte se nășteau în inima ta, atunci când legătura ta de dragoste cu o femeie, în trecut, vedeai că slăbește? Victor trecu repede peste mica surprindere, pe care o încercase la auzul acestor vorbe și, devotat și dezinvolt, răspunse: - Simțeam, atunci, pur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și fericirea mea nu-i fericirea altora, precum nici fericirea altora nu-i fericirea mea. Amin! În continuare, în carte erau povestite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a mă simți și eu răsfățată și împlinită, căci dragostea suplinește adesea multe neajunsuri din om. Dar uite că n-a fost să fie deloc așa! De fapt, până acum ceva vreme, chiar credeam, cu tot dinadinsul, că iubirea este simțământul unic, care intră în inima omului cel mai ușor și iese de acolo cel mai greu. Acum, însă, știu bine că, de fapt, suferința este. De agonia suferinței atârnă cel mai puternic viața unui om, iar asta întotdeauna! Dar abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-a refugiat, În cele din urmă, la casa bătrânilor ei, Într-un sătuc de munte, departe de lume, trăind acolo izolat cantr-o mănăstire. De-atunci, m-am hotărât să dau crezare doar rațiunii și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire de fustă, oricât de delicată ar fi fost ea. Iubirea - o iluzie deșartă (cum, de altfel, ne-au avertizat atâția oameni de geniu)! Mă consider o persoană cerebrală, o fire analitică, studioasă. M-am dedicat cărților și meseriei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cel mai temeinic al Dreptului, oricâte slăbiciuni va fi avut sistemul său de gândire. Important este cum vedea Montesquieu existența și acțiunea legilor pozitive (pe lângă cele ale naturii). În acest sens, el releva: „De Îndată ce se află În societate, oamenii pierd simțământul slăbiciunii lor; egalitatea care exista Între ei Încetează și Începe starea de război”. Așadar, invers decât la Thomas Hobbes, care considera că În starea de societate: „nu există drepturi naturale”, care au fost cedate În Întregime suveranului, prin pact social
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția exegetul nostru, acest
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
ale șvarței. „Ah, știi, Dorothy, ce greu se curăță maioneza de pe argintărie în ziua de azi“, zice maică-mea cea bună de gură - și uite așa, îmi spunea ea mai târziu, mulțumită prezenței ei de spirit, a izbutit să menajeze simțămintele negresei. Când nu-s cuminte, sunt scos din casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Maimuța s-ar fi zvârcolit și și-ar fi scuturat părul și-ar fi făcut vocalize pasionale mai dihai ca de obicei - nu, drama se consuma în același registru wagnerian cu care începeam să mă obișnuiesc: era un flux de simțăminte inedit și formidabil. Ah, nu mă mai satur de tine! striga ea. Oi fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină? — Mă gândeam că de vină o fi ilegalitatea unui „han“. — Ah, trebuie să fie ceva! Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
goi, făcînd-o să sară în sus de pe fotoliu ca apoi, după îmbrățișare, să redescopere în ea gesturile de profundă feminitate cu care să-și scoată, pe rînd, cu grație, picioarele din fusta lunecată spre genunchi iar vocea, modelată prin inflorescența simțămintelor redeșteptate, să-mi spună că patul în care urma s-o invit e egoist, pentru unul singur. Clipele acelea mi-au arătat că sînt rezerve mari, uriașe, în sufletul ei. Nu, nu-s un obsedat, cum mi-a fost teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceeași pagină: „Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-i mai rămânea altceva decât să deschidă parlamentul, legalizând astfel frauda. «Acest Parlament pe care îl veți deschide va vota Republica», îl avertizaseră liderii PNȚ pe suveran, cerându-i să nu se prezinte în fața unei Camere ce nu exprima simțămintele națiunii. Ușor de spus, greu de făcut;” Dacă este să dăm crezare informației comunicate OSS (Oficiul/Biroul Serviciilor Strategice - serviciul de spionaj american) de unul din agenții săi din România, A-201 (Theodor Negroponte), la 7 martie 1945, așadar, a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gândim la ziua fericită pe care o au părinții lor răposați, care ne privesc din ceruri. Domnul J.L.B. Matekoni nu putu să adauge nimic la rugăciunea aceasta, pe care o consideră perfectă din toate punctele de vedere. Exprima în întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a putea vorbi. Așa că tăcu. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Universitatea Dimineața e cel mai bun moment pentru rezolvarea unei probleme, reflectă Mma Ramotswe. La prima oră ești odihnit, soarele încă nu dogorește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atâta Împătimire, dată fiind existența‑mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista profund. Este o gelozie neîntemeiată, îl mustrase maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Un simțământ nedemn de un băiat de vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand hotărăști să formezi o familie, ești obligat să rămâi fidel până la moarte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea mirosul, iar tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo, gemând și șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
greu să accepte că pierduse totul într-o singură noapte; până în prezent, nu făcuse altceva decât să-și bocească soțul și fiică. — În primul rând trebuie să alegem un regent, spuse în cele din urmă înțeleptul Hiro Tavaeárii, dând glas simțămintelor tuturor. Iar eu îl propun pe Navigatorul-Căpitan, Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu pot accepta, pentru că eu nu sunt decât un om al mării, care nu cunoaște problemele de pe uscat. Misiunea mea va fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă o tăcere adâncă, în care toți se priveau, iar Amó Tetuanúi, tatăl lui Tapú, exprimă simțământul general: — Dar tu, care ești acum cârmuitorul nostru, ce crezi? — Eu sunt deja foarte bătrân, răspunse Hiro Tavaeárii. Sângele meu nu se mai aprinde așa ușor și oricum nu cred că voi mai trăi destul cât să apuc întoarcerea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai e-n toate mințile, propuse kahuna, fără prea multa convingere. — Doi dintre fiii lui vor lua parte la expediție, răspunse Roonuí-Roonuí cu tonul lui acru dintotdeauna. Cu ce simțăminte s-ar îmbarcă, dacă ar ști că vasul a trecut peste trupul tatălui lor? În cele din urmă, privirile celor prezenți se întoarseră către Hiro Tavaeárii, căci în definitiv el era cel care trebuia să pronunțe ultimul cuvânt. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese că toate resentimentele pe care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei, căci, în definitiv, Te-Onó fuseseră dintotdeauna niște sălbatici și nu-nvățaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]