434 matches
-
de alte tipuri de limbaj (în special de acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mare atenție poate căpăta o însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult timp acestea au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își pierd nu numai strălucirea, ci și relevanța. De aceea, scriitorul refuză să stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă a expresiei, promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de profunzimea trăirii și de curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce, nu numai marii noștri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau printr-un crâmpei de conversație, dintre cele care ne suspendă, nu știm de ce, în memorie, terorizându-ne”337. În plus, se întrevede la Constantin Abăluță, pe lângă influența „simbolistului eretic”, și o evidentă înrâurire a poeților americani (să ne gândim nu doar la fascinanta prezență a obiectelor din poezia lui Wallace Stevens, ci și la sentimentalismul cumva abulic al lui W.S. Merwin, din care autorul român a și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului al XIX-lea), Cărtărescu va construi mai târziu Levantul, acea epopee atipică a literaturii și a Orientului, deopotrivă. În spiritul lui Bolintineanu (dar și al simboliștilor minori, din speța lui Minulescu), poetul optzecist valorifiă în fragmentul nostru rezonanțele numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi analizați. Poezia erotică de la 1800 la 1870 are, În această privință, cîteva opțiuni, de la retorică la lumea materială. Să le vedem, acum, pe cele din urmă. Toată lumea știe că, prin Eminescu, intră În literatură floarea albastră, simbol romantic misterios. Simboliștii cultivă tuberozele și, În genere, florile de parc: decorative, cu mirosuri grele. Dar primii noștri poeți? Conachi părea a avea preferință pentru trandafir: „Un trandafir ți-am ales Din florile ce am cules...” Însă lîngă trandafir există crinul, viorica, toporașul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în misiune, la o spargere, sunt înspăimântați de un tânăr care se pregătea să plece la un bal mascat. Nu ar fi reacționat așa, dacă în imaginația lor nu ar fi persistat credința superstițioasă în posibilitatea unor intervenții diabolice. Fantasticul simbolist este reprezentat în literatura română de Mateiu Caragiale în opera Remember, în care el sugerează conflictul dintre iluzie și realitate. Tema ambiguității realitate - mască, atmosfera și tipologia fac din această narațiune un reper important. Este un fantastic în care se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu a semnat în alb niciun cec./ Stațiunea era pregătită pentru sezonul alb. 4. imagini auditive: seaudeo stranie vibrare, întrun oftat adânc și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
-i deopotrivă pe Antici și pe Moderni, ciclicitatea istoriei care face din moderni clasici sau care duce la o relativizare continuă a celor doi termeni ce vor căpăta de fiecare dată denumiri diferite în funcție de context (clasic vs. romantic, romantic vs. simbolist, tradiție vs. avangardă etc.), ideea colaborării între tradiție și inovație, colaborare care devine obligatorie în procesul creației, căci nimic nu se naște fără trecut, suspendat într-o dimensiune atemporală.95 Acest conflict literar al secolului al XVII-lea generează, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Drept de cetate tuturor cuvintelor inclusiv celor în zdrențe. Nu printr-un proces de jonglerie verbală sunt posibile revelațiile fundamentale, ci printr-o răsturnare decisă a locului comun, pentru ca rezonanțele să devină altele, cu un alt suport semantic. Diferit de simboliștii de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau ale lui Moholy-Nagy, dar se sprijinise și pe tradiția simbolismului, ilustrată cu precădere de Maeterlinck, Wyspianski sau Craig. Confruntate, ca și tentativele avangardei, cu tensiunea dintre materia brută și abstracție, căutările regizorului polonez se îndreptaseră întotdeauna, asemenea celor ale simboliștilor, spre un teatru care să vorbească despre ceea ce se află „dincolo”, „de cealaltă parte”, cum spunea el, un teatru capabil să devină o punte, un „vad” - din nou, termenul îi aparține - între lumea celor morți și lumea celor vii: Teatrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă". Din când în când versurile ne trimit la solemnitatea tristă a invocaților simbolistului Iacobescu: "A mai trecut prin secunde o vară/ printr-o oră am mai trecut și eu,/ Întoarce ceasul tânără doamnă/ pune-l să sune-n podea/ că se face de purpură greu/ Timpul ca și cum l-am vedea". Matei Gavril " Un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în atelierul meu din țara viselor". 6 Și Ion Caraion se apropie de peisajul copilăriei, de târgul bacovian cu care se înrudește prin melancolie și convulsie. Poetul tulbură universul poeziei cu imaginile sale ferme, care ne trimit pe rând la simboliști, ca univers și muzică, la expresioniști, când evocă războiul și dezastrele lui, la o poezie de notație, când vorbește de lucrurile de dimineață, la suprarealiști sau la o poezie pictografică, ca în poemul "Zăpada care nu ninge niciodată": "negru cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu a semnat în alb niciun cec./ Stațiunea era pregătită pentru sezonul alb. 4. imagini auditive: seaudeo stranie vibrare, întrun oftat adânc și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
punct de vedere biopsihic nu are nimic moralizant sau banalizant. Ea este un fenomen firesc evolutiv, cu forță sublimantă. Datorită faptului că este așa, dragostea este mitic legată de religiozitate: emoția în fața profunzimii misterioase a existenței și a legalității acesteia. Simbolistul mitic al expresiei "a-l iubi pe Dumnezeu" înseamnă a te iubi pe tine însuți nu numai ca eu aparent, ci și ca manifestare a misterului, și a-ți iubi aproapele ca manifestare a misterului. A ne iubi unul pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau o retorică specifică ritualurilor primitive, dionisiace etc. Mai multe Pasteluri validează încrederea trufașă a poetului într-o armonie când întunecată, când luminoasă. Dar și dorința lui de a conferi pregnanță unei stranii rețele de corespondențe (obsesie preluată de la marii simboliști), de relații între condiția umană și cea cosmică, între aparențele și esențele fie ele biologice, neurologice ori pur naturale din universul ce ascultă, orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada/ și creșterea vertiginoasă a maselor celulare/ în plămâni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira). Sau: "acum la o vreme de la marea întâlnire/ de la dialogul de sticlă la marginea ultimului/ concept/ acum dezlegați de fenomen/ ni s-au ridicat din priviri pânzele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Gretel, țese ciorapi "cu firul Ariadnei" și îl interoghează, dezinhibat, pe Enkidu, impostorul, deși ar vrea să înoate în Lethe sau, mai general, în Styx etc. Observând, apoi, apetența poetului pentru structurile ritmate și rimate ieșite direct din matca simboliștilor (dintre cei mai rafinați), a moderniștilor (dintre cei artizani) sau a cerchiștilor (dintre cei teatrali), cititorul deduce numaidecât că masca predilectă a lui Valentin Talpalaru este cea așa-zis tradițională, clasică. Până la Nopțile cu chirie, poetul nu manifestă nicio rezervă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unui D'Annunzio sau a unui Valéry.52 Sudul Italiei, îndeosebi Sicilia care dăduse peninsulei proza veriștilor și teatrul lui Luigi Pirandello (1867-1936) absorbea noile influențe, lăsând să pătrundă în centrele sale culturale ritmurile avangardelor, dar păstrând și ecouri ale simboliștilor francezi și, mai ales, admirând poezia pascoliană și dannunziană. Acolo, într-o mică localitate a Trinacriei, numită Modica, se năștea în cel de-al doilea an al noului veac (1901) Salvatore Quasimodo, călător neobosit întâi prin insula natală, apoi prin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sunt scriitori, fie că sunt critici literari, e acela de a nu se perfecționa în raport cu un model superior, astfel ajungând repede la limita competenței. E.M.: Grupări literare bazate pe afinități și idealuri comune au existat întotdeauna în istorie, romanticii germani, simboliștii... Știu, sunt lucruri diferite! Dumneavoastră vorbiți despre niște coterii, alcătuite pe principii de gașcă, până la urmă! E.S.: Însă calitatea lor e aceea de a fi tineri și "vizibili" ca postmoderni. S-au supărat dacă le-am reproșat acest lucru, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2, Ianuarie-Februarie 1898, Ștefan Popescu concluziona că "realismul nu mai corespunde cu aspirațiile omului modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]