694 matches
-
directă cu existența celuilalt, a unui „Eu” cu un „Tu”. În felul acesta întâlnirea dă posibilitatea „plenitudinii” propriei noastre persoane, sentimentul unei existențe pe care o „întâlnești”. Întâlnirea va fi resimțită ca o participare la realitate, esențialul ei constituindu-l simultaneitatea celor două persoane puse una în prezența alteia prin intermediul comunicării. În cazul întâlnirii eu descopăr lumea, atât din perspectiva mea (Eu), cât și din perspectiva celuilalt (Tu), putând în felul acesta să mă privesc și „cu alți ochi”. Psihicul devine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce o afectează pe cea dintâi, în condițiile în care ele au fost separate? Ar exista o singură posibilitate: prima particulă trimite către a doua un semnal energetic. Dar „călătoria” acestui semnal ar necesita un anumit timp, fapt incompatibil cu simultaneitatea schimbării celor două particule. O asemenea incompatibilitate este impusă de teoria einsteiniană a relativității. La data când s-a dat publicității „paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen”, teoria relativității avea un prestigiu imens. Ea rezistase tuturor testelor experimentale și părea de necontrazis. Problema pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anterioare ș.a.m.d. Viața se trăiește numai ca prezent, este pur și simplu inevitabilă - ne aflăm într-o lume apărută din „întâmplare” sau din „nimic”, iar timpul e scurt. Scopul vieții este experiența totalității duratei ei, dar și a simultaneității prezentului, așa că se așteaptă inutil apariția viitorului sau a ceea ce ne reprezentăm a fi, pentru că, dacă el nu a sosit deja, nici nu va mai veni, cu toate că, în final, Becket afirmă: „El nu vine, așadar EL există!”, o aluzie la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul optzecist (dialogism și plurivocitate, eterogenie și simultaneitate, mimesis și autenticitate), deși nu fără unele corecții cu privire la conținutul și funcția „poeziei realului”. De altfel, diferența față de optzecism rezidă mai ales în instrumentarea tehnicilor textuale: nicăieri livrescul nu va fi utilizat ca scop în sine, ci transformat într-un
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
din diferite epoci. Sunt invocate, între altele, calvarul instaurării forțate a comunismului în agricultură, în anii ’50 ai secolului al XX-lea, fărădelegile Securității din aceeași epocă, este pus în ramă delirul totalitar al ultimului deceniu ceaușist. Efectul este de simultaneitate generalizată, de irelevanță a cronologiei. În privința subiectului, acesta e un fel de nucleu absent, anticipat ori reamintit, dar nu adus direct în prezent. Nici faimosul falanster de la Scăieni, în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
un periplu prin arta universală, în Antichitate și Renaștere, ghidat de intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru a fi așezate într-o simultaneitate justificată originar, prin apartenența lor la tărâmul artei. Aflat la interferența mai multor școli literare, scriitorul a fost văzut deseori ca o efigie, ca „personalitatea-tip secolul al XIX-lea” (Vladimir Streinu), tocmai prin conjuncția unor orientări altfel dispuse succesiv
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom, grație unei sinteze al cărei model se află în vis. Adică să facă în așa fel, încât imaginile, care în general sunt percepute în succesiunea lor, să se organizeze într-o simultaneitate. Un fel de muzică pictată, de timp fără încetare convertit în spațiu” (D. Țepeneag); „Creația literară onirică, la fel cu cea picturală, nu este decalcul, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours), ci dimpotrivă, investigarea
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
ale naturii corporale, Kant are în vedere, în mod evident, corelații cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii. Este vorba de relații presupuse a fi invariante în spațiu și timp, spre deosebire de acele constatări privitoare la relații constante de simultaneitate și succesiune, care pot fi infirmate în orice moment, odată cu extinderea experienței noastre. S-a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP și în Critica puterii de judecare, poate să apară ca un oximoron dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să înceapă. Este preocupată. Folosirea verbului la diateza pasivă nu este deloc dinamică și nu personalizează corect. Numele ziariștilor și precizarea cetățeniei lui Munaf încarcă inutil textul. S-a acționat pentru răpire este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o voce care să corespundă fluxului interior al conștiinței. Pe numeroase pagini sunt enunțate dificultățile prezentării simultane a faptelor (chiar și de către pelicula cinematografică); naratorii nu se pot situa decât în urma evenimentelor, cu toată încercarea scriitoarei de a susține convenția simultaneității prin scriitura fluxului interior (stream of consciousness). Însă vocile mai degrabă relatează și explicitează cititorului ceea ce trebuie văzut ca întreg, astfel încât caracterul tradiționalist al prozei e mai sesizabil decât și-ar fi dorit romanciera. Nucleul poemului dramatic Dioptrele sau Dialog
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să cred că ar fi o temă de discuție extrem de relevantă, interveni dr. Mayfield. Ceea ce trebuie noi să evidențiem în fața comitetului CNAA este faptul că acest curs de licență este unul integrat, cu o substructură fundamentală întemeiată tematic pe o simultaneitate a factorilor sociologici și a celor culturali, care nu sunt în nici un caz incompatibili, și implicând o cantitate solidă de conținuturi academice care au ca obiectiv înzestrarea studenților cu acea necesară, intelectual și cerebral... — ...Hemoragie? sugeră dr. Board. Dr. Mayfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
simultană a formelor de artă, respectiv texte, sculptură si pictură. Piramida este adevărul întreg al artei, obținându-se un mesaj estetic de ansamblu. Intrăm chiar în inima artei. Suntem misterul cosmic, ordinea secretă a universului. Din punct de vedere estetic, simultaneitatea, originea formelor artei și permanenta lor conlucrare în crearea mesajului estetic a fost afirmată simultan de celebrul Hegel în ,,Estetica”și de fondatorul istoriei artei Winhelman în,,Istoria artei antice”, pentru a fi reluată de Goethe, Benedeto Croce, Blaga, Baudelaire
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
capital-fizic, uman si mediu - trebuind să fie reîntregite;Implicarea: omul trebuie sa participe deplin la deciziile si la procesele care-i modifica viata. Pentru realizarea condițiilor de compatibilitate a celor patru cerințe, strategia dezvoltării sustanabile include, ca un element esențial, simultaneitatea progresului in toate cele patru dimensiuni. Obiectivul general al dezvoltării sustenabile este de a găsi un optim de interacțiune si compatibilitate a patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic, intr-un proces dinamic si flexibil de funcționare. Nivelul optim corespunde
Evaluarea impactului politicii structurale asupra economiei reale. Aspecte financiare. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
și îi conferă individualitate, sunt doar prin comparație, analogie (adică relație) cu atributele unui alt contrariu. Unele contrarii prezintă, totuși, un anumit grad de autonomie: binele poate fi conceput separat de noțiunea răului și invers, pentru că în cadrul corelativilor este necesară simultaneitatea lor, pe când contrarii pot fi succesivi, un raport de anterioritate sau posterioritate, fiind posibilă o excludere reciprocă (sănătate-boală). 2.3. Contrariile reprezintă o stare imanentă a structurii unor obiecte și procese, relația lor de coexistență care echivalează cu armonia contrariilor
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mai hotărîtă exemplificare a colaborărei unei individualități fără tradiție de artă, cu spiritualitatea unui crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee, „izbucnirea vie, condensată a unui popor europenesc ce se căta prin realitatea dubioasă a manifestărilor de artă servite trecutului”: „Modernismul nostru nu e adaptarea curentului artistic x sau y la noi, ci manifestarea integrală a aceluiași spirit europenesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
teoria relativității, care are implicații imense asupra concepției spațiului și a timpului atât din perspectivă filosofică, cât și fizică, bulversând radical noțiunile clasice. Prima parte a teoriei, relativitatea specială, se remarcă prin impactul pe care îl are asupra conceptului de simultaneitate (o problemă ce trebuie avută în vederea conceptului de universuri paralele). A doua parte produce modificări conceptelor de până atunci, tratând timpul și spațiul ca pe un continuum ne-euclidian, impunând modificarea conceptului realității înseși. Explicarea conceptelor de spațiu și timp
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Haosul pândește lumea la toate colțurile. Contradicția nu e numai sensul vieții, dar și al morții. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu există nici nădejde și nici deznădejde, ci toate sânt deodată. Mori trăind și trăind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii și roze; toate înoată în beția indistinctului. Ah! singurătățile pline - cu senzația de Dumnezeu în transă - și-n care ești gelos pe tine însuți! Dacă nu simți că marea îți poate servi de pseudonim, n-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont, alocând premisa de valabilitate unor concepte precum „dilatarea timpului” și „contractarea spațiului”. Prin introducerea vitezei luminii ca limită absolută, independentă de orice sistem de referință, adiția vitezei capătă un aspect nonlinear. Aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor noastre nu avem practic nici o influență, limbajul nu e un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un trecut, ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecînd În revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul Îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
respectiv apersoanei conștiente de sine și de celălalt, de nevoile și de așteptările reciproce; - caracterul direct, care atestă importanța sau necesitatea unui minim contact perceptiv între parteneri, contactul „față în față”. Apariția, dezvoltarea și funcționarea relațiilor interpersonale sunt dependente de simultaneitatea acțională, de prezența concomitentă a tuturor celor trei caracteristici definitorii ale relațiilor interpersonale. Ponderea elementelor anterior prezentate este influențată de specificul situației sociale respective, fără a influența în vreun fel existența relației interpersonale respective. Toate ramificațiile relaționale din clasa de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
caracter informațional, decizional, motivațional, ponderea și semnificația lor diferă de la un domeniu la altul. Ceea ce este însă specific funcțiilor sau rolurilor manageriale de bază ale cadrului didactic în învățământ sunt amplitudinile diferite pe care le capătă acestea și continuitatea și simultaneitatea lor. Nici unul dintre rolurile sau funcțiile manageriale ale cadrului didactic nu pot fi concepute independent, ele corelându-se reciproc. Spre exemplu, în comparație cu procesele manageriale din industrie, unde între conducător și personal se interpune mașina, în procesul educațional din clasă conducerea se
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]