685 matches
-
manuscris, exigența epistemologică se impune ca o nouă luptă raționalistă pentru lege și pentru cauzalitate, în contra scepticismului și a spiritualismului antiștiințific. Bergson este ilustrul reprezentant al acestora, dar nu același Bergson din Materie și memorie, ci acela din Durată și simultaneitate. După cum știm, Bergson se referă în această carte la ecuațiile pe care se sprijină Einstein în dezvoltarea unor paradoxuri despre timp, pornind de la ideea de simultaneitate. Bergson vede în acestea o confirmare a tezei sale fundamentale, potrivit căreia timpul real
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acestora, dar nu același Bergson din Materie și memorie, ci acela din Durată și simultaneitate. După cum știm, Bergson se referă în această carte la ecuațiile pe care se sprijină Einstein în dezvoltarea unor paradoxuri despre timp, pornind de la ideea de simultaneitate. Bergson vede în acestea o confirmare a tezei sale fundamentale, potrivit căreia timpul real este un timp individual, iar timpul științific este o facticitate, o construcție artificială exterioară acestui timp profund. Al doilea manuscris, "1932", este așadar marcat de recitirea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fundamentale, potrivit căreia timpul real este un timp individual, iar timpul științific este o facticitate, o construcție artificială exterioară acestui timp profund. Al doilea manuscris, "1932", este așadar marcat de recitirea critică, în 1930, a cărții lui Bergson Durată și simultaneitate. Comparația între teoria timpului fizic și teoria timpului sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sa sociologie a memoriei. Putem data acest manuscris din perioada precisă a anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului lui Bergson, el începe în 1930
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la muzicieni" este așadar situată într-o reluare a criticii celor "două memorii" ale lui Bergson, adică în continuitatea Cadrelor sociale și fără nici o legătură cu mișcarea din 1932 care căuta o nouă gîndire criticînd teoria timpului din Durată și simultaneitate. Articolul despre " Memoria colectivă la muzicieni" pare a fi o nouă concluzie a Cadrelor și, totodată, o introducere la Memoria. Articolul despre muzicieni prelungește Cadrele, arătînd ce este memoria colectivă în opoziție cu "memoriile pure" (aici, sunetul, memoria muzicală); dar
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
individuală, acum este introdusă, la nivelul de trei sferturi din această operă, ideea experienței de recompunere a cadrelor între ele și a interiorității trăite cu exterioritatea gîndită a memoriei. Identitatea recompunerii este pusă într-o nouă lumină prin reevaluarea experienței simultaneității: a-ți aminti înseamnă, simultan, a te afla într-o situație din cadrul exterior (istoric) al timpului (care merge dinspre prezent spre trecut și dinspre trecut spre prezent) și a trăi în trecut identitatea timpului prezent. Față de Cadrele sociale, semnificația rememorării
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
trecut identitatea timpului prezent. Față de Cadrele sociale, semnificația rememorării se schimbă: Memoria colectivă este chiar o a doua sociologie a memoriei. Astfel, timpul devine centrul Memoriei colective în 1941-1943, chiar dacă știm că încă din anii 1930 Halbwachs recitise Durată și simultaneitate, me-ditînd asupra timpului. Principiile ultime de unificare a Memoriei colective După faza raționalistă, după faza filozofiei timpului din anii întunecați, după momentul lucrului la un cadru, apoi la celălalt și conștientizarea transformării Memoriei colective într-o operă, cînd fiecare cadru
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
căutări este deci timpul dublu. Se reia aici, contra lui Blondel, vechea tehnică din Cadrele: se folosea de Bergson pentru a-l reduce pe Bergson la zero. Replica prin teoria dublului timp, dată chiar demonstrației lui Bergson din Durată și simultaneitate, era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
folosea de Bergson pentru a-l reduce pe Bergson la zero. Replica prin teoria dublului timp, dată chiar demonstrației lui Bergson din Durată și simultaneitate, era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar această independență nu are loc decît în interiorul unei experiențe colective a conștiințelor și a lumii. Contrar pretențiilor lui Bergson din Cele două surse ale moralei
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar această independență nu are loc decît în interiorul unei experiențe colective a conștiințelor și a lumii. Contrar pretențiilor lui Bergson din Cele două surse ale moralei și religiei, de a fonda o morală profundă pe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu doar Blondel) și-au reprezentat cadrele sociale ale spațiului și timpului ca fiind universale și implicînd un timp universal și o istorie universală; drept dovadă stă în special obsesia pentru cronologiile universale. Aici, Halbwachs va recurge la Durată și simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui Marc Bloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o va înlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este redată extrem de clar în fraza care arată că istoricul se situează
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dimpotrivă, se bazează pe înmulțirea acestora, pe durata lor mai lungă sau mai scurtă și pe semnificația lor de sens intern împărtășit de membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și pe semnificația lor de sens intern împărtășit de membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență a simultaneității este întoarsă, bine interpretată, împotriva
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență a simultaneității este întoarsă, bine interpretată, împotriva lui Marc Bloch: orice istorie, chiar și una pe durată lungă, de vreme ce se împarte în istorii particulare, într-un cuvînt, toată știința istorică (inclusiv cea a lui Marc Bloch) mizează pe ideea unui timp unic
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
indiană. Între țările Europei, dacă sunt unele unde s-ar putea aplica succesiunea pesimistă dintre cultură și civilizație, sunt altele tinere, de abia chemate la viață istorică, unde nimic nu ne împiedică să concepem civilizația și cultura în raport de simultaneitate. Cultura, ca fenomen spiritual și ca expresie a personalității etnice, diferențiază popor de popor; tehnica însă, ca expresie a vieții materiale, e uniformă și conține, mai mult decât filosofia chiar, principiul generalizării, al unei generalizări concrete și efective. Produsele ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în atracția spre înălțimile simbolice, pe care o exercită asupra sufletelor. Ele nu se reproduc obiectiv ca mașinile, ci subiectiv, ca asimilare contemplativă, ca modelare lăuntrică, spirituală și invizibilă. Cultura și civilizația pot deci să existe în raport de simultaneitate pe cele două planuri deosebite ale vieții, cel spiritual și cel material. Dar caracterul lor atât de diferit ne îndreptățește să înlăturăm pentru totdeauna confuzia de a vorbi de cultură când ne gândim la civilizație și de a vorbi de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nedeterminat suficient în mărturisirile artiștilor îl face, desigur, pe Leonce de Grandmaison să definească experiența artistică drept o imagine sau o schiță a experienței mistice. Raportate la starea de conștiință, cele trei aspecte ale inspirației, ce trebuiesc înțelese ca o simultaneitate, iar nu ca o succesiune, apar ca: 1) o dispariție a lumii; 2) o dispariție a conștiinței proprii; 3) intrarea în altă formă de conștiință. Recunoscând aceste note caracteristice extazului artistic, Richard Muller-Freienfels și ca el majoritatea esteticienilor, nu face
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
autor); 2° Utilizarea unor amplificatoare electronice de putere cu reacție de tip nod - buclă, [26], [72]. Schema de principiu a unui astfel de amplificator este prezentată în Figura 2.7. 2.1.2.3. Achiziția semnalelor electrice utile: condiții de simultaneitate, calculul amplificării și al frecvenței minime de eșantionare. 1° condiții de simultaneitate așa cum a fost precizat anterior semnalele electrice necesare calculului mărimilor magnetice sunt intensitatea curentului de magnetizare și tensiunea indusă în bobina de magnetizare. Problemele specifice care apar sunt
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
nod - buclă, [26], [72]. Schema de principiu a unui astfel de amplificator este prezentată în Figura 2.7. 2.1.2.3. Achiziția semnalelor electrice utile: condiții de simultaneitate, calculul amplificării și al frecvenței minime de eșantionare. 1° condiții de simultaneitate așa cum a fost precizat anterior semnalele electrice necesare calculului mărimilor magnetice sunt intensitatea curentului de magnetizare și tensiunea indusă în bobina de magnetizare. Problemele specifice care apar sunt legate de necesitatea achiziționării simultane a celor două mărimi electrice pentru a
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
ale naturii corporale, Kant are în vedere, în mod evident, corelații cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii. Este vorba de relații presupuse a fi invariante în spațiu și timp, spre deosebire de acele constatări privitoare la relații constante de simultaneitate și succesiune, care pot fi infirmate în orice moment, odată cu extinderea experienței noastre. S-a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP și în Critica puterii de judecare, poate să apară ca un oximoron dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ani, o singură dată în revista Steaua. De asemenea, am descoperit, în iulie 2004, la Focșani, cu ocazia Festivalului Național "Duiliu Zamfirescu", un "comiliton", mai tânăr, Ion Popescu-Brădiceni, adept, cu mult mai împătimit, al noului concept. Am decis, atunci, că simultaneitatea gândirii transmodernismului, trebuie să fie un fenomen pe care regretatul Adrian Marino l-ar numi pancronism (apariția unei idei la oameni depărtați unul de altul, fără să o știe între ei). Curând, însă, începând cercetările, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
citește a zonei de maximă transparență) în care păsările pot fi văzute și recunoscute. Știința clasică se orienta de la vizibil la vizibil, cea transdisciplinară de la vizibil la invizibil, care invizibil coincide cu imaginarul cuantic. Dintre toate vârstele, copilăria percepe în simultaneitate spațio-temporală nivelurile realului, făcând să dispară granița rigidă dintre real și imaginar. Eminescu aprecia în chip deosebit această predispoziție "transdisciplinară" a copilului. La fel ca și Einstein, care mărturisea că descoperirile sale epocale n-ar fi fost posibile, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desfășurarea lui panoramatică în istorie, în trepte ale sintezelor dintre teză și antiteză. Așa se explică de ce Hegel n-a ajuns la logica terțiului inclus. La el, adevărul este înfășurat în succesiune; Eminescu are curajul să compatibilizeze succesiunea hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]