776 matches
-
purității ateismului său pernicios și, după pilda oferită de Ilici Lenin, de definitiva zdrobire a adversarilor ideologici („În dispută, ne spune Vasili Grossman în nuvela Panta rhei ( Totul curge), Lenin nu urmărea adevărul, ci victoria!”), încât prea puțin s-a sinchisit că în urma lui lasă o țară muribundă și două categorii distincte de cadavre - cadavrele bucureștenilor batjocoriți și uciși de minerii chemați pentru a apăra cu bâte și răngi „valorile” democrației originale și cadavrele vii ale „baronilor” puțind a necinste și
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
inteligență și abilitate din partea plagiatorului, iar pentru dovedirea în acest caz a fraudei este într-adevăr nevoie de ochiul atent și versat al specialistului, plagiatul lui Ponta este nu numai grosolan (pur și simplu el copiază masiv, fără a se sinchisi să facă ceea ce știe că trebuie să facă până și un elev de liceu - să pună între ghilimele fragmentele citate!), ci este și un plagiat mare cât roata carului - intri pe internet și adevărul ți se impune cu forța de
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
păscând liniștite iarbă. O pasăre ciudată stătea în mijlocul șoselei și nu s-a ferit de noi cum ar fi fost cazul și cum ne așteptam. A trebuit ca ginerele să o evite ca să nu o calce. Nici nu s-a sinchisit că am trecut pe lângă ea. Poate că era accidentată. Era cât un porumbel de mare, cu un colorit ca la coțofană, negru cu alb, dar cu un cioc lung de vreo cinci-șase centimetri, colorat în roșu aprins. Aici îi spune
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
suboptimalitate față de mediul lor înconjurător; speciile sau se degradează, fie treptat, fie brusc, prin mutație, și pier, sau se ridică treptat sau brusc, prin mutație, către echilibru / stabilitate / optimalitate. * Ceea ce este curios în Galápagos: faptul că animalele nu se mai sinchisesc de prezența oamenilor. Treci pe lângă ele, aproape, și acestea nu fug ori zboară, ci se uită la tine: parcă pozează la fotograf! Referință Bibliografică: Neutrosofia în Galápagos / Florentin Smarandache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
grup; să nu schimbi obiceiurile naturale ale animalelor; fii prieten cu animalele, ca și ele să fie prietene cu tine; să nu mângâiem animalele; să fim optimiști și entuziaști. * Multe foci: tolănite pe faleză, printre roci negre, vulcanice. Nu se sinchisesc de noi. Altele zburdă prin apă pe lângă noi. Neapropiat mai mult de doi metri de animale. Masculii răcnesc, sunt teritoriali... să nu le furi femelele! * Vaporul a mers toată noaptea. Motoarele uruiau, valurile vuiau, și negru afară... * Șase inși coboram
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
când am venit de la țară și-am aflat. Dar să-ți spun ceva măi băiete, dacă nu vii, faci o mare greșeală. Și-am mai aflat că ei au mers la discotecă în fiecare seară de-atunci, fără să se sinchisească. Așa că lor ar trebui să le fie rușine să mai apară în COBRA, nu ție. Aaa! Și încă ceva, nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu vorbește cu ei. Vin acolo, dansează împreună și poate sunt ei fericiți, dar
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
degajezi terenul. Putea-i să interpretezi atenția acordată detaliilor ca pe ceva asemănător cu recunoașterea stupefiantă a unei trădări pe cale de a se produce și la care nu sperai prea curând să se întâmple. De care însă nu se mai sinchisea, oricâte rele i-ar fi pricinuit. „O am, zic cu o voce scăzută. „Bine, zice. Dă-mi-o!”. O ia, o cercetează ca pe ceva drag, răsfoiește câteva file, stă o clipă în cumpănă și o așează pe un taburet
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
revenire dragei lui nepoate. Diana știa că are în el însoțitorul fidel din primăverile înmiresmate, din verile îndulcite de gustul căpșunilor și cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața ochilor celui ce trebuia readus din
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
încetare. Pe Costel îl bătea fără nici un efort, așa că acesta, dând dovada unei suspecte inteligențe, renunțase rapid și se mărginea să privească și să-l înjure din când în când de mamă. Dar, calculatorul insensibil la acest concept nu se sinchisea. Ne aflăm așadar în sediul central al complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
avut semne că rămăsese grea. Nici nu se punea problema de păcat! Mama ei jura că fetița este curată mai ceva decât era la naștere. Obișnuiți cu astfel de miracole foarte frecvente în satul lor, gropenarii nici nu s-au sinchisit. Însă Saveta ca să fie sigură de succes, l-a contactat și pe părintele Dimitrie. S-a pregătit cum știa mai bine, a luat un kil de țuică, un curcan, plus o damigeană de vin și a plecat să se spovedească
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
și domină asistența cu muțenia sa până într-atât încât mediocrii din jurul lui îl cred chiar valoros. Cocalarul literar are tot timpul impresia că trebuie plătit pentru orice fel de gest literar, ajunge deseori să-și desconsidere familia. Nu se sinchisește să se recăsătorească, aruncând vina eșecului marital asupra soțiilor decedate, fie din cauza consumului excesiv de alcool, fie din cauza delirului de persecuție. Ele s-au sinucis. El niciodată! El numai clămpăne prin diverse publicații sau întâlniri publice că este bântuit de asemenea
COCĂLARUL LITERAR de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350707_a_352036]
-
de intenție. Vorbe. Discutabile la nivelul veridicității. Amețiți de foame, privitorii urmăresc ludic desfășurarea. O savuroasa lecție despre cum se scrie istoria. Altădată, măi citeai printre rânduri. Eroizarea ideologică se făcea mai cu fereala. Astăzi, sforarii nici nu se mai sinchisesc că s-ar putea ca cineva să vadă printre imagini. Ei și ? Programul pentru privitori e neantizarea. Cine se mai apucă să reconstituie fragmentar o realitate?! Fiecare începe prin a reconstrui o sensibilă istorie personală. Reveriile scurtcircuitează memoria. Din păcate
ANGAJAMENTE SI ARANJAMENTE de DONA TUDOR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358786_a_360115]
-
spre capătul de sus al grădinii. Lumina lunii se împuținase din pricina unor perdele de nori. Totuși era suficientă ca, odată ajuns la capătul culturii de porumb, să poată fi văzut străbătând porțiunea de urcuș până la liziera pădurii. Dar nu se sinchisea de asta. Mergea fără să se grăbească, simțea pământul umed, lutos, lipindu-i-se de striurile tălpii cizmelor. Își amintise de câte ori o luase pe coajă în copilărie, pentru că nu ținea seama de porunca mamei și venea mânjit de noroi din
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ca într-o adevărată zi de primăvară. Nici durerea din umăr nu-l mai supăra și oboseala din picioare părea să i se fi risipit. La început văzuse turmele de mistreți. Mâncau pașnic jir sub arborii de pe lizieră. Nu se sinchiseau de el, doar un singur vier uriaș își ridicase râtul cu colții imenși, încovoiați,adulmecând. Îl știa bine, cu ani în urmă îl urmărise înverșunat, trăsese asupra lui dar, ciudat, animalul nu căzuse lovit de alicele grele, anume pregătite ... Apoi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
trebuie să dăruim; “Psalm pentru sufletul iubitei”; Citește și dă mai departe”; “Quo vadis, Homine?” - aceasta din urmă - remarcabilă prin mesajul cuprins în ea: iată, în nepăsarea lor, oamenii au uitat de Dumnezeu, nu se mai roagă, nu se mai sinchisesc de cele sfinte: “Așa se face că ești de prisos, / Năframă pentru lacrimi și durere, / Și ești înmormântat până la os / Chiar și în psalmi pioși de înviere - // Așa se face că, de viu, în ziduri, / Îți facem locuință de istov
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
și motivații diferite, unele bizare invocând simpatia pentru vocabularul pseudo-porno „trimbulind” cu care își gratula, de căte ori i se permitea, asistența, adesea (sau mai ales !?) feminină și fără perdea ... E drept că nici cea din urmă nu prea se sinchisea, ba dimpotrivă, îl provoca ca să vadă până unde merge, că le-auzea din „gură fermecată” dar și cât poate să-ntindă coarda ... Și o arcuia ca lumea, fără să-i pese, după cum lesne se putea constata!... „Doamne, ferește și iartă
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
nu se deschise, o lovi nerăbdătoare cu piciorul încălțat în pantoful lucios, nou, cu toc înalt. Ușa alunecă fără nici un zgomot la perete și ea se repezi în spațiul acoperit de lacurile scânteietoare a unor oglinzi minunate, fără a se sinchisi când camera se închise la loc. Era cu adevărat magic! Ochii îi scânteiau precum stelele, iar din păr păreau să țâșnească raze care-i luminau întregul chip. Arăta ca o zână! Ea era aceasta! Unică, superbă, minunată și perfectă! Fascinată
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
după aceea s-a spânzurat... Sigur că-i un gest reprobabil să trădezi pe cineva și că trădarea va fi privită întotdeauna ca o mare ticăloșie, îndeosebi atunci când trădătorul, urmărind avantaje personale, se dă de partea dușmanului, fără să se sinchisească de frații săi. Dar Iuda, în pofida aparențelor care pledează împotriva lui, este departe de insensibilitatea trădătorului profesionist. Dovadă că gestul său n-a fost dictat de interese personale, ci de scopuri mult mai înalte, stă faptul că după consumarea actului
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
fuseseră gândite și expuse, deși Costel mai bâiguia din când în când precum că: jio sui profesior... Însă dulăii în costume protecție asemănătoare cu ale lui Robocop, având moace perfect indiferente, îl duceau pe sus la autocar, fără să se sinchisească de miorlăiturile lui. Erau ruși și, absolut firesc, nu le păsa de nimic. Ajuns la autocar Verdunel izbucni în plâns și-și dădu seama că îi iubește pe toți, inclusiv pe elevii care-l înconjurau, drept care începu să-i îmbrățișeze
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
A fost trimis șoferul spre el ca să-l grăbească: - Hai, mai repede! Suntem de la raion și facem un studiu cu privire la stadiul de pregătire a deschiderii noului an școlar, i-a zis șoferul, crezând că-l impresionează. Păsat nu s-a sinchisit. Și-a continuat drumul în ritmul său. - Eu vă cunosc pe dumneavoastră, tovarășe Butușină. Sunteți instructorul de partid al ceceului, a încercat el să se mândrească. - Aia a fost cândva. Acum m-a trimis partidul mai aproape de mase, ca să desfășor
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
fi întâmplat. Cei mai mulți dintre ei își scoteau câte o oglinjoară din servieta diplomat în care își aranjau cravata iar câte o secretară mai grijulie, conturul buzelor cu un ruj vinețiu. Erau însă și alții care traversau strada fără să se sinchisească de apa pe care nici nu o remarcau și ajungeau uscați pe trotuarul celălalt. În locul unde mă întâlnisem cu prietenul meu, am simțit deodată o furnicătură pe șira spinării și am tresărit. Îmaginea lui tridimensioanlă mă privea cu insistență. Inconsistentă
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
brotăceii s-o alunge. BALADA DISPERAȚILOR Ni se părea în comunism că rău mai mare-i peste poate - azi, după douăzeci de ani, speranțele ni-s toate moarte. Visam după Decembriadă la lapte îndulcit cu miere și prea puțin ne sinchiseam că bunăstarea-i doar părere atâta timp cât suntem ași doar la consum și la șutit. “Nu pregetați”, ne îndemnau aleșii ce ni i-am dorit: “Luați - c-al vostru este totul - să nu mai știți ce e nevoia, căci voi trudit
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZEIȚA CU BALANȚĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu se sinchisesc de probe Nici de cei ce vând vreun pont Cât mai costă azi trei robe Să le-aprobe-ntr-un decont? -------- Un lipsit de apărare capotează. Dar mai des Cine dă cu pumnul tare, Are cel mai mult succes Dați-mi numai o
ZEIŢA CU BALANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341826_a_343155]
-
așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce se mai întâmplă prin-prejur și pentru a arăta lumii că nu este mort. În ultima vreme, bătrâna stătea și ea mai mult pe acasă, căci balamalele
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pălărie cu boruri largi, un parpalac negru, lung până la călcâie, asortate la o figură profund tragică și ieși la plimbare prin târg. Spre surprinderea sa, după câteva zile de mers agale pe străzile cu rezonanțe istorice nimeni nu s-a sinchisit de copleșitoarea-i prezență. Probabil din această cauză reuși o performanță aproape antologică, picând la toate examenele de admitere, inclusiv la facultăți care oferă locuri, contra cost, mai mult pe bază de înscriere. Mămica însă, fără să dispere, îi spuse
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]