562 matches
-
mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o oarecare măsură de prea dalbele modele literare. În Basme, Legende istorice, modelele revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate și demnitate, versuri pe care, În ciuda aparatului poetic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prezența (și abundența), În genere, a elementelor care circulă la toți poeții romantici. Unele au o mai mare frecvență și, din cercetarea lor, putem deduce o direcție a imaginarului. Ele constituie spațiile reveriei. Să reamintim Întîi plaiul, o formă de sincretism a naturii: „Auzit-ai frate, de un plai frumos Care-n veci răsună de cîntări iubite? Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peisajul său. Criticul tematist care vrea să descopere În atașamentul poetului pentru o formă de relief, În preferința pentru o culoare a cerului, În atitudinea față de lucruri, un proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epistemică improprie unui academism cu frontiere din ce în ce mai reduse. Studiile recente se angajează în special pe calea unui simbolism detașat de modelele structurale, din care însă este extrasă analiza situațiilor materiale și care se împarte în doi poli. O atracție pentru sincretismele și bricolajele de sens operate de subiecții consacrați intensificării comunicărilor și difuzării schemelor culturale se învecinează cu o repliere asupra scenelor de rit, de intimitate, de creație artistică, interpretate tendențial ca niște lumi închise și autoreferențiale. Prin urmare, s-a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
94. (trad. n.) 101 este totuși mai religioasă decât stareța 304, deși elemente eretice din discurs nu lipsesc: neînțelegerea corectă a pasajelor scripturistice, argumentări îndrăznețe, impudice, refuzul de se se supune voinței divine așa cum este ea implicată în taina căsătoriei, sincretismul religios (pasiunea pentru astrologie în încercarea de a-și defini propria personalitate).305 „Hermeneutica” realizată de personajul feminin este interesantă: nu alege decât ceea ce îi convine sau trunchiază citatele, reinvestindu le cu semnificații noi. Citatele din Sfântul Pavel sunt oferite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi - IV. 6 sau un pericol iminent - IX. 7 - soțul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
descântecul timp de șapte zile, se adună bucăți de fier de la nouă case etc. Și creștinismul folosește cifra trei, de la Sfânta Treime, se face cruce de trei ori, se spune „Tatăl nostru” de trei ori ș.a. Se poate vorbi despre un sincretism 1 între creștinism și păgânism, în sensul că persoanei „deocheate” când nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
94. (trad. n.) 101 este totuși mai religioasă decât stareța 304, deși elemente eretice din discurs nu lipsesc: neînțelegerea corectă a pasajelor scripturistice, argumentări îndrăznețe, impudice, refuzul de se se supune voinței divine așa cum este ea implicată în taina căsătoriei, sincretismul religios (pasiunea pentru astrologie în încercarea de a-și defini propria personalitate).305 „Hermeneutica” realizată de personajul feminin este interesantă: nu alege decât ceea ce îi convine sau trunchiază citatele, reinvestindu le cu semnificații noi. Citatele din Sfântul Pavel sunt oferite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi - IV. 6 sau un pericol iminent - IX. 7 - soțul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întîmpinare, o raționalizează. În această perspectivă, mecanismul care explică eficiența publicității este o logică a "credinței și regresiei" (Jean Baudrillard, 1968: 198). Din punct de vedere poetic, în sensul precizat de Roman Jakobson în subcategorizarea funcțiilor comunicării, publicitatea oferă un sincretism pertinent literă/text/imagine sau analogic/digital, generînd prin transgresarea artelor clasice propria artă; afișul, filmul publicitar, fotografia etc. instaurează o nouă retorică lingvistică și iconică, dominată de complementaritatea codurilor (utilitar, comercial, socio-cultural și mitic). Bipolaritatea ființei umane, dar și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din perspectiva raportului convențional/ conversațional are incidențe deloc neglijabile asupra teoriei cunoașterii (prin capacitatea de a genera, testa, revizui ipoteze, prin abilități de tip problem solving), asupra sociologiei (prin evidențierea mecanismului indirecției ca infrastructură a interacțiunii sociale), asupra semioticii (prin sincretismul gestualitate/ proxemică/mesaj verbal pentru gluma orală sau prin interferența iconic/ simbolic în cazul glumei desenate), ca și asupra didacticii (înțelegerea glumei fiind un excelent test de comprehensiune textuală), oferind repere pentru trecerea de la understanding data, la understanding understanding (cf.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și pentru primirea unor elemente specifice concepțiilor religioase pe care le întâlnesc în calea lor nu aveau un caracter exclusiv, ba chiar le fac proprii și unesc trăsăturile de divinitate înrudite cu divinitățile centrale ale cultului lor, contribuind la fenomenul sincretismului religios specific epocii elenistice. Trei sunt ambientele culturale ale Orientului, care definesc izvoarele de unde noile culte sosesc în lumea elenistică: cel egiptean, cel al Asiei Mici și cel sirian, cărora li se adaugă, la o anumită distanță cronologică, cel persan
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religioasă a antichității: decăderea cultelor naționale și răspândirea celor aparținând misterelor, eterogenitatea popoarelor, dizolvarea politeismului și necesitatea stringentă pe care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
democratică, opusă politicii economice a statului. În secolul III se constată o serie de conflicte între creștinism și Imperiu: dacă cel dintâi se detașează net ca religie autonomă de orice influență externă, nevoind să accepte constrângerile conștiinței individuale și nici sincretismele religioase ori devierile dogmatice, Imperiul capătă conștiință de forța creștinismului care nu pare să accepte, într-un moment atât de dificil pentru istoria Romei, obediența absolută față de autoritatea imperială. De fapt, până la Constantin (306-337), nici un împărat nu a înțeles religia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toleranță față de creștini. În această manevră politică, se poate vedea implicit o recunoaștere a Bisericii ca asociație, fiind un prim pas spre o viitoare recunoaștere oficială a creștinismului ca religio licita. Succesiv, Aurelian (270-275), numit dominus și deus, a revigorat sincretismul religios propagând oficial cultul lui Sol Invictus, de tendință monoteistă, cu intenția vădită de a vedea unificați creștinii și mithraici, sirieni și isisani sub o aceiași concepție religioasă, neținând cont de faptul că, toate tentativele imperiale vorbeau lămurit despre o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate interioară care îl conduce spre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
literaturii de atmosferă printr-o serie de procedee ingenioase, multe dintre acestea, am anticipat, de cea mai pură factură melodramatică. Apoi, dacă extrapolăm principiul serialității și al lecturii încatenate la întreaga operă, observăm că Memoriile bifează momentul sintezei și al sincretismului generic, fiind o "rescriere" a tuturor textelor anterioare, critice și literare deopotrivă (și nu numai a Istoriei literaturii române contemporane). Iar de la Bizu încolo, romanele lovinesciene se vor "citi" unul pe altul în succesiunea lor cronologică, în grila de acum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și a crescut în Republica Populară Ungară -, este în momentul de față pentru trei ani în India, unde studiază niște biserici ortodoxe străvechi și descoperă permanent noi manuscrise neștiute în Occident, o iconografie extrem de conservatoare, dar și cu elemente de sincretism cu alte culte din regiune. Există asemenea focare, fără îndoială, iar ele au funcționat uneori timp de secole, chiar de milenii. Dar există ele și la noi? V. N.: România nu era un focar, dar, către sfârșitul secolului XVIII și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în mod necesar în limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară)-limbă populară și cultură majoră (de erudiție)-limbă literară (de cultură) rezultă că dimensiunile limbii în raport cu cultura se manifestă diferit în funcție de tipul de cultură și de aspectul limbii. Caracterizată prin sincretism, cultura pupulară atrage și limba într-o astfel de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen. Creațiile artistice populare, caracterizate și ele deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și nu este descrisă, expusă lumea cum este. Din acest motiv, popoarele subiective (precum grecii și germanii) au dat atît filozofi, cît și artiști individualizați, în vreme ce popoarele gregare au dat filozofie și artă etnică, deseori cu o accentuată notă de sincretism. În filozofie, cosmosul nu este realitatea sau cunoașterea la care s-a ajuns despre ea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate ușor întrevedea. În acest caz, s-ar putea presupune un sincretism ontologic între religie, filozofie și poezie, fenomen atestat, desigur, de istoria umanității, dar depășit în epoca modernă, în spațiul european. 333 Există chiar sedii trupești cu locație deosebită destinată celor două facultăți: creierul este sediul rațiunii (sau minții), iar inima
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
desenează: ilustrațiile la Respirări îi aparțin; eseistul scrie comprehensiv despre I. Țuculescu (găsindu-i un timbru hiperboreu), amical despre Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, ori despre graficianul Vasile Kazar. Din fragmentele lui de poetică explicită rezultă, în fapt, ideea de sincretism transliterar, ducând la ștergerea diferențelor dintre arte; rol suprem deține totuși cuvântul, acesta menit să realizeze o conversie a tuturor celorlalte limbaje. Este sigur că poetul avea în vedere mai vechile iluminări rimbaldiene, mai sigur încă îl găsim în atelierul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]