460 matches
-
structura de adâncime, semioticieni precum Roland Barthes au cultivat deschiderea textului către "lumea" livrescă, într-o socializare reciproc constructivă. Textul este privit ca un aparat translingvistic, ce redistribuie limba și prin aceasta se și construiește pe sine: enunțurile anterioare ori sincronice se întâlnesc în pagină și fortifică semantica textului. Intertextualitatea favorizează o înțelegere nouă asupra imitației, care modifică poziția accentului de pe reproducere, pe productivitate. Cel mai citat articol în literatura de specia litate vizează "strategia formei"14 și deschide acest număr
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de specie literară, dar și de la un autor la altul, fiecare autor putând avea și impune propriul său canon idee menținută și în celelalte dicționare de termeni literari 6. Explicațiile cele mai obișnuite cercetează ideea de canon din perspectivă critică sincronică, la un anumit moment, mai puține fiind acelea care realizează o ordonare cronologică a definițiilor existente de-a lungul timpului, acestea din urmă investigând, totodată, modificările și reevaluările ideii de canon. Prin urmare, este necesar de avut în vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în interiorul operelor și reorganizează funcțiile valorice pe o scară interioară"23. Totuși, nefiind, în totalitate, nici un transcendent al literaturii, nici o creație a conștiinței creatoare a criticilor, canonul nu poate fi stabilit în totalitate nici după ierarhii diacronice, nici după ierarhii sincronice, nici după modele critice, el fiind articulat în multiple contexte, "devenind funcțional în perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu e localizată în absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Europeană", Iași, 28-29 octombrie 2010, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt (Ns. 45), în: Rodica Zafiu/ Adriana Ștefănescu/ Carmen Mîrzea Vasile/ Raluca Brăescu (edit.), Limba română: variație sincronică, variație diacronică. II Stilistică, pragmatică, retorică și argumentare, istoria limbii, filologie, dialectologie. Actele celui de-al 12-lea Colocviu Internațional al Departamentului de Lingvistică (București, 14-5 decembrie 2012), Editura Universității din București, 2013, p. 275-2812. Grant, Robert M., 2001, Early
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind o alternativă modalității moderne de a gândi istoria. Dacă intenția este aceea de a considera postmodernismul mai mult decât "o lozincă" sau "un termen onorific", atunci acesta trebuie analizat din perspectivă diacronică, dar și sincronică, pentru a-i putea oferi, după cum sublinia Ihab Hassan 8, atât o definiție teoretică, cât și una istorică. Impunând o veritabilă conștiință a pluralității, practic postmodernismul a redeschis și redimensionat problema periodizării, a modalității în care mai pot fi construite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în perceperea și caracterizarea propriei perioade. Tocmai de aceea se subliniază, ca un factor pozitiv de această dată, importanța funcționării diacronice (care ar include distingerea, trierea între genuri, stiluri, opere care sunt apropiate din punct de vedere temporal), dar și sincronice (care ar presupune apropierea în vederea stabilirii unei legături între genuri, stiluri, opere care sunt îndepărtate din perspectivă temporală, dar care se dovedesc a avea, în urma interpretării, caracteristici comune) a acestui tip de termeni. Astfel, în lumina ultimului mod de relaționare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest construct trebuie să fie mereu reinițializat de către fiecare utilizator al postmodernismului. Caracterul "dual" al postmodernismului categorie istorică și concept ideal, sistematic îi subliniază încă o dată caracterul de construcție provizorie, nefixată și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta este o sincopă dureroasă peste care se va trece. Ce-i drept, mai gravă pentru viitorul nostru decât alte primejdii de la noul început de secol și de mileniu. Cele mai recente cercetări din anii postbelici, cu metodele comparatiste și sincronice validate de structuralism, cu etologia umană și animală, psihologia abisală postfreudiană, științele religiilor, au îmbogățit însăși definiția mitului ca "discurs despre zei". Mitul este mai mult decât o povestire fantastică, o construcție a spiritului, o primă elaborare a unei experiențe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îmbogățit însăși definiția mitului ca "discurs despre zei". Mitul este mai mult decât o povestire fantastică, o construcție a spiritului, o primă elaborare a unei experiențe reale. Pentru că are mulți termeni echivoci, cu două sensuri, producând din acest motiv redundanțe sincronice, în mit se folosesc constant sacrul, divinul, magicul, de fiecare dată redate figurativ, și nu prin descrieri istorico-arheologice. "Analiza chimică n-a decelat niciodată vreo schimbare de natură în pâinea și vinul sfințite, nu mai mult decât a reținut astronomia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
editurii, pînă la jocul ambiguu al prefețelor)" (1975, p. 45). Astfel, există destule cuvinte pentru a descrie această realitate complexă și nestatornică. Lui G. Genette îi datorăm punerea la punct (provizorie?) a unui tablou general al paratextului: studiul său este sincronic, nu diacronic, fiind vorba despre o "încercare de tablou general" (1987, p. 18) și nu de o istorie a paratextului. Înainte de toate, G. Genette se oprește asupra definirii acestor obiecte paratextuale. Pe de o parte, le analizează descompunîndu-le în părți
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
făcând să sporească acumulările ce duc la maturizarea și dezvoltarea inteligenței lui școlare. La elevul de clasa a treia, se poate observa creșterea competenței cognitive pentru sarcini matematice cu structuri din ce în ce mai complexe, în care operațiile interferează, se combină sau intervin sincronic. Un alt moment esențial al învățării matematicii la clasa a treia îl constituie familiarizarea elevilor cu ordinele și clasele numerelor. Elevii află că „scrierea, numirea și citirea corectă a numărului, comportă o mișcare în dublu sens și anume : descrescător, de la
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
aflat în confruntarea cu noile presiuni ale cunoașterii, ale multimedia (Grementieri, 1998), ale instruirii în medii virtuale, ale instruirii la distanță, produse ale unui nou context spațial, dar mai ales temporal de instruire; sunt de semnalat cele două planuri operaționale : sincronic (prin satelit, cablu, fibre optice); asincronic (prin produse multimedia reutilizabile sub formă de text, software didactic). f) La nivelul proiectelor destinate formării inițiale și continue a formatorilor evidențiem: prezența strategiilor de construcție, validare și utilizare a mijloacelor suport pentru învățare
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
sunt nonverbale (semnale transmise de corp)"81. Potrivit altor specialiști, a acorda credibilitate unor astfel de valori este cel puțin neadecvat 82. Tendința firescă este ca, în majoritatea situațiilor, omul cu dezvoltare psiho-motorie și intelectuală normală să combine armonios și sincronic limbajul vorbit cu mimica, gestica și paralimbajul, constituind mesaje adecvate înțelegerii de către semenii cu care interacționează. Pentru că procesul de comunicare să fie caracterizat de atributul integralității și de cel al integrității este necesar ca interfață acestui proces să fie constituită
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
două generații succesive este considerată de 30 de ani. Vom putea astfel analiza generația masculină din perspectiva succesiunii tați-fii și generația feminină din perspectiva mame-fiice, importante pentru determinarea înlocuirii generațiilor [22, p. 54]. Se pot efectua analize transversale (de moment, sincronice) ale unor evenimente demografice pe parcursul unei perioade de timp în structură cum ar fi masa de născuți vii repartizată pe anii de vârstă ai femeilor din populația de vârstă fertilă (15-49) de ani, analiza masei de căsătorii repartizate pe ani
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
SUS ȘI ÎNALTUL DE JOS A. Moartea cu o mie de fețe Se știe că miturile, legendele (textele folclorice, în general) cunosc mari mutații de formă și de sens de la o epocă la alta; de aceea, lectura literală și strict sincronică duce la înțelesuri prea adesea înșelătoare. Cazul păstorului mioritic acuzat că n-a pus mîna pe ciomag, în cunoscuta împrejurare critică, mi se pare că trebuie regîndit cu răspundere și competență. Intențiile de politizare, cum se observă adesea, comentariile superficiale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și un tabel de valori ale λ (Rouquette și Rateau, op. cit.). Economia de timp și ușurința de aplicare caracterizează această reorientare. "Este deci posibil să utilizăm indicele λ ca simplu instrument diagnostic descriptiv, dar și să îl exploatăm în studiile sincronice sau diacronice". Ibid., p. 99 O lucrare pe marginea RS a igienei la liceeni ilustrează aceste reguli metodologice (ibid., pp. 99-101). Patru elemente sînt proeminente în discursul asupra acestui obiect: "prevenirea bolilor", "stare de bine", "respectul celorlalți", "mirosuri neplăcute". Pentru
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se repetă la scale din ce în ce mai largi, structurile societale se autoregenerează și îmbracă forme deja cunoscute, însă la niveluri superioare. Evoluția societală nu înseamnă altceva decât restructurarea modelelor formale deja dobândite. Cercetarea diacronică se poate reduce, după acest model, la cercetarea sincronică bazată pe morfogeneză. În ceea ce privește teoria catastrofelor, chiar dacă Thom este matematician și folosește aparatul conceptual al științei matematice (inclusiv pentru aplicarea teoriei sale în topologie), cred că teoria propusă de el are aplicabilitate în multe alte domenii ale științei. În particular
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teorii la procesele geopolitice contemporane: noua ordine mondială se creează și re-creează continuu prin astfel de procese cooperante imprevizibile, aparent spontane. Să mai adăugăm că există o asemănare între structuralismul sociologic și metodologia specifică paradigmei morfogenetice. Dacă structuralismul, din cauza perspectivelor sincronice pe care le abordează, este în primul rând o metodă, la fel teoriile paradigmei morfogenetice se suprapun cu metoda lor de cercetare. Formalismul este însăși metoda. În particular, formalismul este metoda de cercetare a societății postindustriale, iar această metodă constă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
poate fi calificată cu alt adverb decît "în mare". Majoritatea scenelor abundă în retroversii, anticipări, fragmente non-narative cum ar fi observațiile generale, sau secțiuni atemporale cum ar fi descrierile. Este de înțeles aceasta, o dată ce observăm că o scenă cu adevărat sincronică, în care durata fabulei coincide pe deplin cu cea a prezentării în povestire, ar fi ilizibilă. Momentele moarte dintr-o conversație, remarcile fără sens sau neterminate, sînt de obicei omise. În secolul al XVIII-lea, Tristram Shandy de Sterne a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
principalii itemi ai cercetării sociologice, constituindu-se astfel ca un prețios "limbaj-obiect" pentru "metalimbajul" conturat de propriul nostru studiu introductiv; • urmărirea subiectului supus cercetării dintr-o dublă perspectivă: pe "verticala diacronică" a constituirii sale, pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sine semnificația profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o observație se impune: într-o perspectivă diacronică, spiritul satiric apare ca derivat etic al celui polemic, așadar situat în descendența acestuia și în ascendența celui pamfletar. Pe palierul sincronic vorbim de moduri operante în diferite tipuri textuale. Astfel, cele două forme sunt similare ca statut literar, în timp ce polemica aflată în raport de consangvinitate cu ele, dar dobândind în timp și o autonomie formală, prin dominanta argumentativă a discursului, nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin intermediul Neamului românesc, să-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic antiiorghist", încercând să privim și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]