285 matches
-
înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
literatura română de azi ar fi din platina, Orbitor ar fi din carne și sânge și suflet." Iată-l pe Șerban Foarță în viziunea Marinei Constantinescu: "O carte a unui poet mare și foarte special, un exercițiu de regasire a sinelui pe un altfel de drum, cu un altfel de ludic, cu o altfel de voluptate lingvistică, cu o cercetare foarte amănunțită a caii către divinitate și-n același timp către sine. Mi se pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur îi zornăie în auz cu clichet de vis întors asuprăși adormit cu fața în jos sub preaplinul de răni nemărturisite, capturați în timpul sinelui, în apusul ce se clatină ca un talger de balanță sub greutatea fântânilor: scot clocot și scâncet. Dincolo de pielea cu bube nu mai există nimic doar o fanfară îmbuibată cu hălci din creierul care se uită la voi cum gândiți
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii), demonii din Tehom, Leviatanul, amplifică reacția adversă din mediul de receptare ortodox. Tot astfel, domnitorii români realizau o resurecție politică urmată de o renaștere spirituală, atât a sinelui, cât și a neamului lor. Ctitorii „de la temelie” ai mănăstirii mitropolitane de la Curtea de Argeș aveau, cu smerenie, știința că Scara Raiului ce nu se poate urca decît luptând cu Răul. Bestiarul folcloric românesc, „Fiziologul latin”, canoanele biblice și pasiunea medievală pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de toate transcenderea de sine. Cum realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
crea viață sau creații care să imite viața constituie parte a dorinței ființei umane de a se înțelege pe sine. Oamenii de știință sunt magicienii viitorului, care ar putea pune în practică viziunea creării mai curând decât ne imaginăm, a sinelui artificial. Scriitorii de science-fiction oglindesc această dorință. De la Six Million Dollar Man de la televiziune la C-3PO din Star Wars și până la comandantul Data din Star Trek, industria de divertisment oferă multe imagini futuriste ale roboților. Aceste descrieri fanteziste prevestesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și ca exemplu de „memorie involuntară” alți cercetători au descoperit că rememorarea deliberată este un mijloc important de unificare a sinelui. În această secvență sunt reluate procese cum ar fi reunirea membrilor sau a figurilor aparținând istoriei vieții cuiva sau sinelui anterior și reapar persoanele semnificative care fac parte din această istorie (Myerhoff, 1992). Când retrospectiva vieții este făcută cu intenție, și nu este o alternare pasivă, fragmentată de imagini din trecut, diferența e uriașă și rezultatul poate aduce schimbări în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
clar sistemul de dihotomii pe care încerc să-l explicitez, figura matematică a axelor orizontale și verticale. Astfel, evoluția individului din societatea de tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de tip pragmatic s-ar înscrie pe axa orizontală: un traiect linear, țintind acumularea de bogăție materială, menită, la rându-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fântânii, dar neștiind că despre el e vorba, traversează experiența paradoxală și sinucigașă a încercării de a se regăsi în celălalt. Astfel, în toate oglinzile Antichității, aceste jocuri ale aceluiași și ale celuilalt deschid drumul spre o înțelegere a imaginii sinelui ca reflectare, dar o reflectare în centrul căreia se află Celălalt, străinul de esență divină, întruchipare a unei alterități a cărei expresie extremă o constituie Gorgo. Oglinzile lui Genet sunt, într-un anume fel, urmașele oglinzilor antice. Ele servesc drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de toate transcenderea de sine. Cum realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a sângelui căzut pe gânduri. Veniți la iarmaroc, veniți la circ, veniți la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie elevată va salva omenirea actuală. Poezia este marele posibil uman. Este o tensiune a sensibilității și intelectului care depășește lumea și eul empiric intramundan și dă aripi eliberatoare sinelui transmundan, homo sui transcendentalis nietzschean, abolind timpul consumptiv, apteric, pentru a deschide porțile eliberării metafizice în mers pasionat fără încetare, asemenea lebedelor în zbor extatic din viziunea lui Tagore. Poezie și imposibil Tu m'attendais depuis l'éternité, Et maintenant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
când discută semnificația mistică a nașterii/întrupării, Nae Ionescu o face de pe cu totul alte baze decât Underhill. Aceasta pleacă de la experiența misticilor medievali (precum Meister Eckhart) și se folosește de limbajul psihologizant al teozofiei contemporane: „nașterea în conștiință a sinelui mai profund, spiritual al omului“ este „regenerarea“ sau „re nașterea“. Profesorul bucureștean pornește de la ideea preexistenței oamenilor în intenționalitatea divină. Nașterea omului e și ea o întrupare, o trecere în trup. Omul ajunge astfel în domeniul materiei și al durerii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri, dar îți vei vedea imaginea deformată, ultragiată a sinelui în ochii lui și din acel moment vei fugi de tine însuți, nu-ți vei mai regăsi vreodată adevăratul eu. Căci pierderea și căutarea de sine este cel mai periculos lucru ce ți se poate întâmpla, te poate duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rupe legătura care leagă viața de ea însăși, cu alte cuvinte de a scăpa de suferința sa, o dublează pe aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și cum mai putem, În urma ei, să mai credem În detașarea totală?“ Cu alte cuvinte, găsește interacțiunea dintre dezvoltarea propriei conștiințe și lumea pe care o populează atât de bogată și de satisfăcătoare, Încât nu poate accepta ideea că sentimentul sinelui astfel produs este o simplă glumă a Naturii, demascată cu cruzime În clipa morții. Ține să sublinieze că nu este „o credință“ (cuvânt pe care l-a evitat cu grijă), ci „o dorință“. În fapt, Întregul eseu este marcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Am avut și eu o experiență. Mi-amintesc de Nasti. Dar nu am atins Nirvana, căci nu m-am uitat pe mine într-o "extraordinară senzație de vid", ci m-am bucurat de tot cu o simțire extraordinară, totală a sinelui. Adevărul e dincolo de noi, e în afara noastră, e doar unul. Ce păcat însă că îl percepem toți în felul nostru, și nici unul din noi nu-l știe așa cum e el! Mă întreb ce adevăr a găsit acest om din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu bună știință, iar ea caută să i le amintească. Metodele „profilactice” pe care le oferă Ștefania Oproescu sunt eficiente, cu atât mai mult cu cât sunt la îndemână, însă poeta nu caută să le impună neapărat, ci le aplică sinelui, „pacientul” despre care știe că dorește cu adevărat lecuirea. Este vorba de așchia unui gând, cu care să înfrunți insomnia, o carte citită în miez de noapte, un măr / sau o cană cu lapte. Și pentru contraofensiva la orice amintire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este a sinelui, în poezie: toți mor cum mor și eu / nu tocmai prin acest poem / nu tocmai dar și prin el, din moment ce prin creație mă scriu, iar literele devin idei adesea sinucigașe, fiindcă tristețea îmbracă haine felurite. O imagine care focalizează, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este o biopolitică a spațiului social, împărțind populația în diferite categorii ce pot fi citite (rasiale, de clasă, gen și/sau vârstă). Disciplina acestei tehnici este aplicată atât corpului (căci a purta haine implică adoptarea unor atitudini precise), cât și sinelui (căci manipularea semnificațiilor sinelui creează și actualizează constant sinele) (A. Bălășescu, 2007/2008, 36). 1.7. Precizări terminologice În sfera teoriilor despre modă se regăsesc o serie de termeni care fac trimitere la moda vestimentară. Din bibliografia parcursă am inventariat
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
despre interesul vestimentar, Marcia O'Reilly Perry și colaboratorii (1983) au pus accentul pe relația dintre actualizarea sinelui (self-actualization) și atitudinea subiecților față de ținutele pe care le adoptă, verificând printr-o cercetare sociologică următoarele ipoteze: s-ar putea ca actualizarea sinelui să coreleze negativ cu interesul vestimentar, cu vârsta și ocupațiile de tipul "gulerelor albastre", în schimb să existe o corelație pozitivă între atenția acordată hainelor, nivelul educațional, venitul lunar și ocupațiile de tipul "gulerelor albe". Având ca subiecți un lot
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
G.H. Mead ar?ta, �n anii dou?zeci, c? efectele mediului social asupra comportamentelor individuale trec prin interpretarea de c?tre actori a simbolurilor n?scute �n interac?iuni ?i traduse �n roluri (C.H. Cooley) a c?ror interiorizare permite �sinelui� (Self) s? se construiasc? ?i s? st?p�neasc? procesele interac?iunii. Succesorul s?u la Universitatea din Chicago, Herbert Blumer, formulase �n 1937 paradigmă �interac?ionismului simbolic�: realitatea social? este o sum? de ac?iuni individuale �ntreprinse de c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]