2,599 matches
-
Totuși, dacă o anume coerență se vede cu ochiul liber, proba definitivă a acesteia se poate regăsi în oricare, jucăușă, încercare de colaj pe care cititorul ar încerca-o. Un jazz pe voci. Traian T. Coșovei: "Sosesc pe rând paznicii singuratici ai farului - /grădina din spatele stației de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Și atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu nouă dorințe și idei nouă; poate că sunt de puțîni cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit! Atunci apuc harfa, plăcerile și durerile cele
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
făcînd din stimabil și onorabil vorbe-n vînt. E partea rea a colectivității care, printr-o evoluție de care literatura nu e singura vinovată - oamenii sînt cu atît mai dependenți de grup cu cît sînt mai civilizați - ia locul cavalerului singuratic. Partea ei bună, care nu rezistă, însă, la nesfîrșit, e capacitatea de a reacționa. De aceea articolele lui Caragiale, nu poartă, de multe ori, o semnătură. Ele nu sînt gîndite ca o operă, nici măcar ca un apendice la ea. Exersarea
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
Interiorul apare clar delimitat, căptușit cu plută ca la Proust, blindat afectiv: "să fii copleșit de apele muzicii/ să asculți Vivaldi și Mario Lanza/ să plouă mult și liniștit/ și tu să citești din Proust și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
în 1950 și ancheta de la Securitate din 1958, un rechizitoriu al ideilor sale cuprinse într-un jurnal dintr-un caiet pierdut. Chiril Merișor nu era un renegat și nici un disident, era un comunist fidel, dar un singular (nu și un singuratic) care credea că-și poate permite să gândească totul pe cont propriu, din moment ce alegerea sa, ca om al stângii, nu suferea nici o modificare, în principiu, deși motivația putea fi alta: Ce a fost valabil ieri, e posibil să nu mai
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
din setea lui de putere, ci din frică. Ion Iliescu știe mai bine decât noi toți ce-a făcut în decembrie 1989, iunie 1990, septembrie 1991. Și mai știe care este echivalentul în ani de închisoare al faptelor sale. Lup singuratic - chiar dacă mereu s-au aflat în jurul lui destui membri ai haitei -, el a descoperit de multă vreme că nu se poate baza decât pe propriile forțe. În clipele grele, l-au trădat chiar și cei mai vocali dintre susținători și
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
prin fard conturul ochilor, decolteurile generoase și provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul lor de odihnă. Cînd Abuela Irene o pregătește de culcare pe
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
cu greu la un dandy. Dietetica lui Robinson spune două lucruri despre autor. În primul rînd, că literatura pe care o scrie trebuie savurată, gustată, simțită, iar nu asimilată prin filtru intelectual. În al doilea, că el, autorul, este un singuratic capabil de reconstrucție, de re-identificare, de reamenajare a lumii, ca un designer care vine și-și reamenajează mereu propria casă. Amîndouă sunt "mesaje" nietzscheene; autorul le preia, le adaptează o scriitură, le retransmite, ceea ce e foarte bine. Dar un Robinson
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
Str. Podișului, Nr. 1 Din cele două sate Galata, existente la începutul sec. al XIX-lea și anume: Galata lui Beldiman și Galata Miroslavei, cea din urmă devine comună în 1871 și ca sediu al primăriei ̀ și alege casa singuratică din colțul șoselei Iași-Voinești. Prin această casă s-au perindat jandarmeria, dispensarul și chiar o crâșmă a comunei Galata. Școala Primară „Col. C. Langa”, Comuna Miroslava Între anii 1903-1904, locotenent colonelul Constantin Langa zidea pe moșia sa, Miroslava, o școală
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
alături de care organizează o serie de evenimente și spectacole cu scop caritabil, reunite în campania „Investind în educație, investim în viitor“, 2007. A câștigat, de asemenea, și câteva premii literare. versuri În orice caz, există un singur tunel, întunecos și singuratic: al meu. Ernesto Sábato, Tunelul Transport neobișnuit prin lumină plutește un satelit ce învârte niște puncte. Strălucesc fix și apoi cad fierbinți. Când se-mping între ele, alte mulțimi ies la suprafață. ca și cum am freca două felii de pâine și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de sens, semnificative și transformatoare" (p. 25). Unii păstrează amintirea nostalgică a zâmbetului său ironic, alții își amintesc de un ins care îi întreba dacă pot să-i împrumute tutun pentru pipă. Pentru Dennis Doeing era un om misterios, un singuratic: Era acolo, dar era deopotrivă în altă parte". "Unde?" se întreabă Sorin Alexandrescu. Și ne întrebăm și noi!
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
susținea pe piloni îngropați în nisip. Era o construcție mică din lemn, veche și acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
pericolul pe care îl reprezenta de a-i corupe sexual și ideologic pe adolescenți. Într-un mod destul de ciudat, i se face favoarea de a i se da un post de recepționer la Hotelul "Tranzit" din Capitală. Extravagant și infatuat, singuratic și dezabuzat, Tolea devine un fel de Grobei, cu pretenții de poliglot și specialist în istoria antică și modernă. Epatarea vestimentară și verbală ține de un comportament deviant, ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
spațiul francez, central european și nord american, Ioan Nemțoi a reușit, într-un timp foarte scurt, să articuleze o nouă realitate artistică, etică și spirituală folosind datele intrinseci ale materialului și forța inepuizabilă a focului. Din poziția metafizică de creator singuratic, suspendat într-o lume care părea finalizată și definitiv înscrisă în circuitul sever al unei ordini de nezdruncinat, el a readus totul la starea amorfă a începuturilor geologice, a redescoperit energia vitală a combustiei, a identificat aerul și lumina și
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță în puterea binelui pe care-l face poezia sufletelor singuratice, terapia prin scris, revenirea la viață, un fel de întoarcere acasă, un fel de confruntare cu sinele sensibil, palpitant. (Cristina-Monica Moldoveanu, București) * Sunteți atât de tânăra, 15 ani, și această realitate mă îndreptățește să fiu cu grijă în a va
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
ca și cînd ar fi vrut să scape rapid de o corvoadă ce i-a fost impusă printr-un act de voință străin. Vizibil jenat în grupuri mari și excesiv de precaut în prezența celor necunoscuți, el lăsa permanent impresia unui singuratic ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
pedagogi: Andrew Imbrie (de la Universitatea California din Berkeley), David Lewin (de la Universitatea de Stat din New York) și Robert Silverman (de la Universitatea Columbia din Vancouver). în sfârșit, dacă nu aș fi fost toate acestea, poate că aș fi devenit un medic singuratic, pentru că înainte de muzică am studiat medicina la Wisconsin University. - Care este publicul virtual al muzicii dumitale? - Când mă gândesc la lumea reală știu că muzica mea este destinată unui grup foarte restrâns de melomani; o elită care este curioasă să
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
spațiul francez, Central european și Nord american, Ioan Nemțoi a reușit, într-un timp foarte scurt, să articuleze o nouă realitate artistică, etică și spirituală folosind datele intrinseci ale materialului și forța inepuizabilă a focului. Din poziția metafizică de creator singuratic, suspendat într-o lume care părea finalizată și definitiv înscrisă în circuitul sever al unei ordini de nezdruncinat, el a readus totul la starea amorfă a începuturilor geologice, a redescoperit energia vitală a combustiei, a identificat aerul și lumina și
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar, cum să-i prevăd răspunsurile. Întrebările mele sunt, de mai multe ori, simple pretexte pentru ca acest gânditor privat și independent, "lup singuratic", cum se definea, să se exprime în toată anvergura ideației sale. Lipsesc din această carte picanteriile biografice, dezvăluirile de un senzaționalism ieftin, intimitatea văzută pe gaura cheii. Nu m-a interesat niciodată o asemenea perspectivă joasă, viața unui scriitor văzută
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]