KorAP: Find »[drukola/base=sinod & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...208 >

5,177 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

LXX. Am dat aceste amănunte oarecum fastidioase întrucât n-am găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna dintre edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc în TM și în LXX nu două versiuni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
ferme ale credinței” la începutul secolului al III-lea pare cel puțin îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza deformantă a lui Jonas, care ține să facă din Origen un gânditor gnostic al cărui sistem „adevărat” s-ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas, apoi personalitatea lui Varlaam (în ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule), mișcarea isihastă, tomos-ul de la Muntele Athos, sinoadele legate de controversa isihastă, disputa cu Akindin și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
dogmatică ortodoxă se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, în secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit în această doctrină o armă de temut împotriva protestantismului. Stăniloae menține în cartea sa ordinea convențională a tainelor, încercând însă să găsească suport teoretic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441

își avea semnificația și economia sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit pe de-a

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
culori opuse: fie un model, pentru cei care susțin incinerarea, fie un contra-model pentru cei care o resping. Recentele scandaluri declanșate la Cluj Napoca, precum și la Oșorhei (Oradea) privind tentativele de a deschide primele crematorii în Transilvania, precum și reconfirmarea deciziilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1928 și 1933 la 5 iulie 2012 privind interzicerea oricărui serviciul religios, pentru creștinii ortodocși ce optează pentru incinerare, mai cuprinde o semnificație adițională față de textele cremaționiste ale lui Calinic I. Popp Șerboianu. Este vorba

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
iar în orient la anul 323. De aici înainte, începe o perioadă cu adevărat de aur pentru creștinism. Corifeii creștinismului, din toate părțile, puteau acum să se-ntrunească, liberi și nestânjeniți de nimeni, în adunări generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
acum să se-ntrunească, liberi și nestânjeniți de nimeni, în adunări generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul Credinței (Crezul) nostru de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de viață creștină și ele decurg și-și au temeiul în spiritul dogmelor. S-au ținut șapte sinoade ecumenice, cel din urmă fiind în anul 787. Biserica ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
viață creștină și ele decurg și-și au temeiul în spiritul dogmelor. S-au ținut șapte sinoade ecumenice, cel din urmă fiind în anul 787. Biserica ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt al executării întocmai, a sfintelor dogme, canoane și tradiții, a interzis oficiile (însă nemotivat) religioase la incinerați. Ei bine! De ce atunci prigonește numai pe preoții cari oficiază la crematoriu și este indulgent cu preoții din

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
apărătoarea turmelor. Se făceau focuri de paie, peste care săreau de trei ori oamenii, ca să se curățească și chiar și turmele treceau peste aceste focuri, de trei ori. Însuși Teodoret ne spune că a văzut obiceiul acesta păgânesc, pe care Sinodul al VI-lea, l-a oprit, prin Canonul 65 (Pidalionul de la Neamț, 1844, pag. 188). La noi Românii, poporul de la țară, până-n ziua de astăzi păstrează obiceiul focurilor de odinioară de sfântul Ilie și a treia zi (sf. Foca), cum

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și necesitate fac negru din alb și alb din negru. Vreți o dovadă din zilele noastre? Iat-o: Sinodul bisericii noastre, ortodoxă română, a schimbat stilul vechi pe stilul nou. Nimic de zis, din punctul de vedere științific și al unor cerințe sociale, dar foarte multe de zis, asupra grabei cu care s-a făurit hotărârea sinodală și mai

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
care nu pricepe unde sunt sfinții din cele 13 zile și cine i-a înghițit dintr-o dată. Și preoții noștri, care știu perfect de bine, că ortodoxia românească a trăit 1925 de ani pe stilul acesta "vechi", fiind recunoscut de sinoadele ecumenice, prin canoanele date deodată s-a trezit din "erezie", iar credincioșii (ca și cei mai mulți preoți, de altfel) care însă nu pricep ce este aceia "stil nou" sunt taxați de "conspiratori împotriva siguranței statului nostru românesc", de "vrăjmași" ai ortodoxiei

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
sunt mărginite în timp și spațiu. Aici însă stă fundamentalul rău al bisericii ortodoxe, că ea și-a încheiat legiferările cu caracter de universalitate și normativ pentru toți credincioșii, cu sfârșitul celui de al șaptelea sobor ecumenic, lăsând poartă deschisă sinoadelor locale și arbitrajului naționalist din fiecare țară ortodoxă. Romano-catolicii, în urma separării lor de biserica ortodoxă la anul 1054, au înțeles din timp, acest neajuns care ar fi putut duce la sfărmarea unității spirituale bisericești și au hotărât ca Papa, cu

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
din timp, acest neajuns care ar fi putut duce la sfărmarea unității spirituale bisericești și au hotărât ca Papa, cu autoritatea lui de șef suprem al bisericii catolice și cu investirea lui de infailibil "ex cathedra", poate convoca oricând aceste sinoade ecumenice (universale), pentru rezolvarea chestiunilor de dogmă și canoane, primind în același timp și hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
universale), pentru rezolvarea chestiunilor de dogmă și canoane, primind în același timp și hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței", ori să introducă alele

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
în același timp și hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței", ori să introducă alele noi cum a fost "infailibilitatea Papei" "Conceptiv immaculata" etc.

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței", ori să introducă alele noi cum a fost "infailibilitatea Papei" "Conceptiv immaculata" etc. Atât greșeala ortodocșilor anchilozați în conservatorism, cât și a romano-catolicilor în liberalism, a dus fatalmente la destrămarea credincioșilor, care

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
să reliefez faptul regretabil, că toată ierarhia noastră schingiuiește canoanele, servindu-se de ele numai când voiesc să atace pe cineva și dându-le la o parte, când interesele lor personale sunt în joc. Cu privire la incinerare, deoarece canoanele celor șapte sinoade ecumenice nu vorbesc absolut nimic (catolicii având un canon expres, au cel puțin o scuză), clericii noștri nu invocă altceva decât "tradiția", spunând: "Iată, Mântuitorul a fost înhumat și nicidecum incinerat". Aici stă reaua credință a lor și mistificarea adevărului

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pp. 484-491. Necula, Nicolae D., Tradiție și înnoire în Slujirea Liturgică, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996. Păcurariu, Mircea, Dicționarul

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pp. 484-491. 160 Ibidem, pp. 486 161 Ibidem, pp. 486-488. 162Apud. Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XIV

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
ea. Dar, de...! Cine știe, care e mai mare și mai tare dintre ei ? Ș-așa... nu strică să te pui bine cu ei și să-i împaci pe amândoi, că nu știi de care ai parte pe lume-aialaltă!... ?! 220 Sinod e cuvânt grecesc, înseamnă adunare. El se compune din arhierei (episcop fără eparhie), episcop plini; mitropoliți și patriarhi 221 Ecumenic e cuvânt grecesc și înseamnă universal, general. 222 Sobor, cuvânt slav, cu aceiași însemnare ca și sinodul. Sinoadele ecumenice sunt

Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]