5,222 matches
-
Rodica Zafiu De obicei, calcurile sintactice trec neobservate, mai ales în comunicarea orală: vorbitorii însisi nu sunt constienți de faptul că imită un model străin. Pentru cei atenți la normele limbii standard, calcurile (care introduc construcții nereperate până atunci și adesea ambigue) pot fi însă mai
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
există aspectul verbal.) Pe cine ar putea interesa? îmi spunea Profesorul. Am înregistrat cu plăcere surpriza lui cînd Roman Jakobson însuși a lăudat comunicarea mea în plen și a dat-o drept exemplu pentru modul în care interpretam un fapt sintactic în cheie narativă. „Ați văzut?" i-am spus. Răspuns: „Nu știam că tehnica lingvistică poate interesa estetica narației..." Tudor Vianu, frecventînd lumea ideilor, nu se mai preocupa și de tehnica lingvistică a expresiei lor. Dar evenimentul principal (pentru mine) s-
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
nou sub unghiul experienței omenești, de unde și senzația de teren bătătorit, neted pînă la ariditate, pe care o lasă un volum scris în manieră aforistică. E ca și cum, atingînd treapta sterilității, stilul lapidar se reproduce din inerție, prin aplicarea unei tehnici sintactice care cade în gol, în lipsa unui sens nou. Forma e tăioasă și scurtă, dar conținutul e monoton și previzibil. În plus, virtuțile morale ale genului s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
lui Goethe": „Am avut tot timpul sentimentul straniu că Cioran era în germană mult mai aproape de limba română decât, poate, și-ar fi dorit el însuși. Traducerea nivelează, prin forța lucrurilor, o serie de devieri de la canoanele gramaticale, lexicale sau sintactice ale limbii germene, prezente în textele originale (s.m.)" (p. 13). George Guțu confirmă, deci, cu jumătate de gură, că declarațiile lui Cioran despre neajunsurile exprimării sale în germană nu erau doar o cochetărie... Filosoful gândea bine nemțește, dar scria cu
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
De la începuturi până la Rousseau, trad. și indice de Eugen Munteanu și Mădălina Ungureanu, Editura Humanitas, București, 2011, 520 p. Sunt oameni cu ușurință verbală care resimt scrisul ca pe un supliciu de conțopist. A buchisi cuvinte pentru a le întinde sintactic de-a lungul paragrafelor li se pare o caznă stearpă, a cărei corvoadă preferă s-o lase în seama scribilor. Din această categorie făcea parte Eugen Coșeriu: o natură eminamente orală căreia redactarea unui text i se părea o pritocire
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
alta. Ideea că partea inefabilă a unei limbi e insignifiantă și lesne de înlăturat nu o poate avea decît un logician sau un adept al filosofiei analitice. Logosul e cunabula verborum (leagănul cuvintelor), vorba lui Augustin, și nu o unealtă sintactică cu care construim silogisme. Francezii spun la sertar tiroir (cutia de care tragi, de la tirer = a trage), iar nemții spun Schublade (cutia pe care o împingi, de la schieben = a împinge). Diferența denotă un anumit raport pragmatic cu lucrurile, o anume
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
literatura, satisfăcîndu-și astfel o veleitate modestă de la care, estetic vorbind, nu avem multe de așteptat. În realitate, sensibilitatea Dorei Petrilă e una de scriitor și nu de medic, amănunt care se vădește din plin în vîna dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
necontingente care, odată etalată, se impune fără nici o piedică. Interesantă e, tot aici, relația lui Ionuț Chiva cu astfel de clișee culturale. Fiindcă nu le denunță direct. (Asta ar fi denotat o destul de nefericită bosă de umorist.) Ironia lui e sintactică. El lungește propozițiile într-atât, încât atenția cade, automat, pe începuturi și pe finaluri. Alteori, ca în românia - olanda, o seară cu ciprian, dimpotrivă, maliția se manifestă prin figuri ale austerității. Articulat abundent, dar niciodată explicitat pe îndelete, cuvântul marasm
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile și extravaganțele și să impună o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze estetic, tocmai pentru că vrea să spună adevărul cu brutalitatea adevărului. Teribila ta luciditate introspectivă
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
o favorizeze. Dacă ea este, într-adevăr, o criminală sau o dedublată, asta nu vom ști, pentru că narațiunea are grijă să camufleze aspectul transparenței logice. Aerul general este de mystery story, cu granițe fluide între determinismele plauzibilității și realizarea lor sintactică, astfel că unele lucruri trebuie deduse, în vreme ce altele rămân solid instalate în categoria enigmaticului. Oricum, Doina Ruști știe să creeze atmosferă, mișcându-se cu îndemânare „englezească” între precizie a detaliului, umor poetic și un touch de horror. La început ni
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
la aceste variații, mai ales în spațiul virtual, în comentariile cititorilor care s-au întrebat de ce era nevoie de o nouă denumire (de ce nu Stadionul Național?) și de ce aceasta trebuia să fie, ostentativ, în engleză - sau cel puțin cu structura sintactică fidel calchiată după engleză: „Ce-i aia «Național Arena»? În ce limbă este acest nume?” (cotidianul.ro); „e-n limba aia în care se spune «aviara gripa»” (diacritica.wordpress.ro). Criticând snobismul lingvistic al unei inovații inutile, ziaristul Mihnea Măruță
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
exprime în engleză („frate, ce caft a fost aseară pe National Arena!”). Formula parțial românizată Național Arena (în care confuzia între română și engleză pare produsă de scrierea frecventă fără diacritice) ridică două probleme: opțiunea pentru termenul arenă și structura sintactică nefirească. Prima e mai puțin gravă: substantivul arenă se referă la spațiul de întrecere și spectacol al unui amfiteatru antic (termenul latinesc arena „nisip” a dat în română și regionalismul arină), al unui teren de sport sau al unui circ
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
parțială arenă-stadion e discutată, pentru engleză (engl. arena-stadium), în Wikipedia (în care se vorbește de asocierea preferențială a fiecărui termen cu diferite sporturi: fotbalul s-ar juca mai ales pe stadium, baschetul și hocheiul pe arena). Mai supărătoare este construcția sintactică: cu un adjectiv neacordat și antepus, Național Arena e o calchiere mecanică a structurii din engleză, nejustificată în română. Despre acest tipar de compunere „cu sintaxă aparte” scria încă din 1972 Mioara Avram (într-un articol reluat în volumul Probleme
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
spirit. Dar după cum nici o melodie nu spune ceva anume, nici de la Kierkegaard nu trebuie să așteptăm revelații în materie de căsătorie. Numai că, în cazul lui, frumusețea asociațiilor libere trece înaintea temei atinse. Scrisul lui stufos și îmbrobodit, cu suceală sintactică și cu răsturnări retorice, este chiar matca din care ia naștere melodia. În lipsa sucelilor, melodia ar fi ternă și joasă. Apoi, dacă dai la o parte excesul lexical, înlăturînd beteala rotocoalelor verbale, ce-ți rămîne sunt cele trei muchii osoase
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
zgomotului). E un discurs arborescent ce nu se îndură a se întrerupe parcă din teama că, la un moment dat, se va auzi tăcerea. O mască a retoricii peste chipul auctorial, care, aplicîndu-și-o, dorește a-și drapa intimitatea. Această acrobație sintactică, acest gust al "ciudățeniei" ce-o însoțește trădează o jenă de sine a sensibilității de fond, indicată de folosirea ostentativă a noțiunilor uzuale, de prozaismul voit al unor asociații: "în spațiile libere dintre un apel telefonic și convorbirea propriu-zisă e
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
pentru a înțelege despre ce e vorba. Unele din cuvintele acestor eseuri au resorturi de tensiune atât de puternice, încât, practic, fraza se oprește la ele. De obicei, Raicu insistă asupra lor, marchează finișul cu un umor pe care strict sintactic n-avem cum să-l detectăm. Iată de ce scriam la începutul cronicii că ochiul neutru poate vedea în aceste eseuri pe unde scurte anumite incongruențe structurale. De fapt, o repet, chestiunea nu se pune în termeni vizuali. Prea puțin contează
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și seci, precum un cronicar ce este preocupat numai de redarea fidelă a întîmplărilor. Scrie simplu, fără subtilități retorice și fără suceli sintactice, dar, deși nu aparține unui estet, limba lui atrage grație lipsei de șabloane, călugărul arătînd intuiții de pionier atunci cînd, silindu-se să caute echivalențe pentru termenii lui Platon sau Leibniz, se lasă în voia improvizațiilor pe care propria ureche
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
în plata Domnului, fără să-și dea seama că, în lipsa îmbinărilor, textul e o ruină alcătuită din zdrențe și cioburi. Îl citești cum ai asista la plutirea resturilor unei nave scufundate. De aceea, scriitorul nautist este un neglijent de speță sintactică, fiind neputincios în ași suda frazele prin cuvinte de legătură. Paragrafele sînt lăsate stinghere pe pagină, izolate ca sihaștrii în munți, așteptînd ca cititorul să găsească punți peste prăpăstii. Al treilea semn este lipsa de orizont. Spiritul monitoricesc scrie cu
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Rodica Zafiu Inventarul cuvintelor funcționale, în primul rând al celor care stabilesc legături sintactice, se înnoiește permanent. Majoritatea vorbitorilor nu ajung să observe fenomenul, iar gramaticile înregistrează inovațiile destul de greu, de obicei după o etapă în care acestea sunt considerate greșeli, construcții defectuoase, ticuri de limbaj. În prezent, se folosește tot mai des o
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată, ca în vederea obținerii unor polimeri sintactici cât mai lungi și mai ceremonioși. De aceea, fastuos prin preferințe și straniu prin bizareriile stilistice la care ține ca la ochii din cap, criticul aduce cu un scormonitor căutând mereu cizelarea formei, presărându-și propozițiile cu trufe menite gustului
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Pleonasmul este prezentat în genere, în lucrările normative, ca o greșeală de logică; de fapt, e de multe ori (ca și cacofonia) o abatere stilistică. Există pleonasme intolerabile, cât se poate de supărătoare: în această categorie intră mai ales construcțiile sintactice defectuoase (de exemplu: „dintre aceștia, majoritatea dintre ei...". Alte pleonasme sunt acceptabile, pentru că repetarea unei componente semantice apare fie cu scop de insistență, expresiv (am văzut cu ochii mei), fie pentru a preciza sensul unui cuvânt polisemantic, pentru a dezambiguiza
Averse by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6342_a_7667]
-
e de o uscăciune care îndeamnă la sațietate. Din acest motiv, citită azi, la un secol de la ediția princeps, cartea dezamăgește, și asta din mai multe motive. În primul rînd, Husserl nu are talent, scriind placid, monoton și fără nerv sintactic, de unde și înaintarea de melc a frazelor sale. La mijloc e o lentoare cronică, care golește textul de savoarea unor asociații care să surprindă imaginația, incitînd-o la meditație. Tot efortul cititorului se îndreaptă spre parcurgerea unor paragrafe inerte, a căror
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
profundă, e confuză. Neputința lui Husserl de a pune în text o stridență vie de cuvinte alerte dă volumului alura unei ceremonii prolixe, de curgere diluată. Lipsește concentrarea gîndului în fraze precise, în schimb dăm peste un abuz de bucle sintactice a căror lungime dă impresia de edulcorare. Orice discurs filosofic este o ceremonie lexicală, adică un dans de termeni mînuiți după o cadență dictată de temperament, numai că la Husserl dăm peste o procesiune verbală de încetineală ternă. Ai nevoie
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]