452 matches
-
adverbe al căror plan semantic rezultă din raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
probabil, tot etc.; b. adverbe compuse; constituite din doi sau mai mulți termeni, care-și păstrează natura semantică, dar participă la o nouă unitate, cu o altă identitate semantică; termenii intrați în sintagmă sunt numai adverbe sau adverbe în relație sintagmatică cu termeni din alte clase lexico-gramaticale: mâine-seară, azi dimineață, altădată, oarecum, numaidecât etc. c. expresii adverbiale; constituite din două adverbe înscrise într-o relație sintagmatică prin intermediul unor prepoziții, reprezentând în ansamblu o unitate semantică, dar fără a fi caracterizate printr-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o altă identitate semantică; termenii intrați în sintagmă sunt numai adverbe sau adverbe în relație sintagmatică cu termeni din alte clase lexico-gramaticale: mâine-seară, azi dimineață, altădată, oarecum, numaidecât etc. c. expresii adverbiale; constituite din două adverbe înscrise într-o relație sintagmatică prin intermediul unor prepoziții, reprezentând în ansamblu o unitate semantică, dar fără a fi caracterizate printr-o unitate gramaticală: de azi înainte, de acum încolo etc. d. locuțiuni adverbiale; grupuri constituite din doi sau mai mulți termeni (dintre care, cel mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p. 108) SINTAXA ADVERBULUITC "SINTAXA ADVERBULUI" În desfășurarea sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai târziu, numai o clipă,/uitată pe urmă și ea,/âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv, verb: în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile prepoziționale rezultă din adverbe (locuțiuni adverbiale) care și-au schimbat propria categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau particulă deictică: -(u)l, -a: înăuntru ® înăuntrul în jur ® în jurul în față ® în fața Forma de masculin sau de feminin a articolului depinde de genul substantivului din structura locuțiunii (în locul, cu excepția, în fața, în jurul) sau de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zgâriet el v-a dat gheară.” (M. Eminescu) Detc " De" 1. prepoziție: „Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.” (L. Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) 2. element de relație sintagmatică, între termeni care realizează prin alte mijloace relația sintactică de dependență dintre ei; sintagma se caracterizează totodată și prin schimbarea pozițiilor regent și subordonat în planul expresiei. Există două tipuri de situații cu această întrebuințare: • sintagme în care termenul dependent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură dezvoltarea relației sintagmatice, care nu devine relație sintactică, între termenul modalizant și termenul modalizat: Trebuie să se fi îmbolnăvit. Stă să ningă. Era să nu te cunosc. Mai să nu te cunosc. Cât pe ce să nu te recunosc. Mai că aș merge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inferioare în organizarea sistemului limbii, lexical și morfematic: • împletirea nivelului fonematic cu elemente prozodice: intonație, accent, pauză etc: Răsare soarele. Formidabil! Vorbă multă, sărăcia omului. Ai carte, ai parte. • dezvoltarea unor categorii gramaticale specifice, imanente înscrierii semnelor lingvistice în plan sintagmatic (diateza verbală, cazul, numărul și persoana etc.), • desfășurarea predicației, funcție lingvistică esențială, imanentă procesului însuși de comunicare, • dezvoltarea diferitelor funcții sintactice, prin intrarea unităților lexicale în relații sintactice, • desfășurarea raportului eu-lume-limbă; • dinamica raportului dintre planul expresiei și planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelului lexical din sistemul limbii în nivelul sintactic prin intermediul relațiilor sintactice. Unitățile lexicale își actualizează propriul conținut semantic, virtual în planul paradigmatic al limbii, și, prin aceasta, participă la stratul de bază al conținutului semantic global al enunțului, în plan sintagmatic, intrând în relații unele cu altele și totodată cu enunțul ca întreg. Trecerea cuvântului din condiția de unitate lexicală în condiția de termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între reflectarea lingvistică a unor raporturi din realitatea extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice) intrate în enunț și dezvoltarea relațiilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
disponibilități) combinatorii (numite și valențe 3), care condiționează dezvoltarea relațiilor sintactice; ele reclamă sau numai admit anumite relații sintactice, prin care să se împlinească câmpurile semantico-sintactice din care se constituie planul semantic global al enunțului. Câmpul semantico-sintactic reprezintă o structură sintagmatică, în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în enunț componente semantice concrete, „cerute” de regent sau adăugate în mod aleator. Astfel, câmpul semantico-sintactic al verbului a vedea este descris de dezvoltarea funcțiilor de subiect: el (etc.) și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care își au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
3. coordonare, 4. apoziție, 5. incidență. Specificul lingvistic al fiecărui tip de relație sintactică este dat de natura condiționărilor 6, de expresie și semantice, implicate în selectarea semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și în combinarea lor în plan sintagmatic. Relația de interdependență 7 se stabilește între termeni a căror asociere sintagmatică atinge gradul maxim de solidaritate; fiecare din cei doi termeni îl presupune și îl cere, funcțional, semantic și structural, pe celălalt; fiecare din ei impune celuilalt o anumită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație sintactică este dat de natura condiționărilor 6, de expresie și semantice, implicate în selectarea semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și în combinarea lor în plan sintagmatic. Relația de interdependență 7 se stabilește între termeni a căror asociere sintagmatică atinge gradul maxim de solidaritate; fiecare din cei doi termeni îl presupune și îl cere, funcțional, semantic și structural, pe celălalt; fiecare din ei impune celuilalt o anumită organizare, morfematică, prozodică și/sau sintactică. Într-o sintagmă precum „Fetița a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea că prezența numelui (pronumelui etc.)-subiect este implicită, la modul abstract, în chiar structura verbului conjugat (deci, devenit predicat), în sensul categorial și în dezinența de persoană. Relația de dependență se desfășoară între termeni cu poziții diferite în interiorul asocierii sintagmatice: unul din termeni se impune ca regent, reclamând din motive semantice, de asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant, un alt termen, căruia îi impune diverse restricții, o anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modul specific de interpretare lingvistică a lumii extraverbale, relațiile sintactice iau naștere din momentul în care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei sintagme (în înțeles sintactic), determinând împletirea sensurilor lexicale cu sensuri gramaticale și desfășurarea dinamicii general-particular, esențială comunicării lingvistice. Sintagma, fără a fi o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și prin) care nivelul lexical al limbii se include nivelului sintactic, pe care, de altfel, îl construiește, prin dezvoltarea unei relații sintactice: cartea ¬ elevului cad frunzele Cum relația sintactică (relație de tip heterosintagmatic, în termenii lui Hjelmslev, spre deosebire de relațiile homo sintagmatice, proprii nivelului morfologic) este condiția existenței unei sintagme cu structură proprie nivelului sintactic al limbii, ea poate fi constituită și din termeni cu dezvoltări diferite (sau situate pe nivele diferite de dezvoltare sintactică: termen sintactic-unitate lexicală, termen sintactic-unitate sintactică (propoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic, a unităților lexicale (sintactice). Ea introduce o nouă componentă, sensul sintactic, în planul semantic complex al cuvântului (sau grupului de cuvinte), dar numai în interiorul raportului cuvânt-enunț. Când termenul-funcție este o unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al frazei, un alt strat semantic, corespunzător funcției sintactice realizate propozițional: Vreau să plec la Veneția. Expresie lingvistică a interpretării și a reacției la realitatea extralingvistică, pe care se întemeiază „obiectul” comunicării sau atitudinea locutorului față de interlocutor, enunțul este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a pus pe învățat./ Dă să fugă. - sintagme în care determinantul condiționează semantic dezvoltarea funcției sintactice a întregii sintagme sau planul semantic al relației sintactice: „Pisica cu clopoței nu prinde șoareci.” - sintagme în interiorul cărora termenii componenți sunt puși în relație sintagmatică, nu și sintactică, prin prepozițiile între, dintre, de la... până la etc.: „Între răsăritul de soare și apusul de soare Sunt numai tină și rană.” (L. Blaga, 80) În interiorul acestor sintagme nu se pot identifica alte funcții sintactice. - sintagme prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de frig și spărieți!” (I. Creangă) • flexiune; verbul-predicat se situează la conjunctiv: „Să mai pui altădată temei pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) • topică; termenii care concentrează cea mai mare parte din energia intonațională se situează pe primul loc în organizarea sintagmatică a enunțului sau în orice caz pe primul loc în structura sintagmei din care fac parte: „- Bădie, tare-mi ești drag! zise ea...” (C. Hogaș), „...N-ai ce mânca la casa mea? (...). Acuș te descalț!” (I. Creangă) Când enunțurile analitice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al actului lingvistic). Verbul devine predicat prin trecerea sa din starea pasivă a planului paradigmatic al limbii, unde ocupă o poziție lexicală (care-i asigură o identitate specifică, lexicală, la nivelul morfemului-rădăcină sau al temei) în cea activă a planului sintagmatic. Aici, prin solidarizarea morfemului-rădăcină (sau al temei) cu morfeme categoriale specifice (de timp, persoană etc.), verbul primește și o poziție (și identitate) gramaticală. În această trecere, verbul-predicat determină cel mai adesea dezvoltarea unui subiect; dezinența de persoană și număr se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exigențe ale organizării stilistice a enunțului lingvistic determină limitarea la o singură exprimare lexical-sintactică a unei aceleiași realități extralingvistice. În consecință, dacă identitatea lui concret-lexicală este cunoscută dintr-un enunț imediat anterior sau dintr-o parte a enunțului în desfășurare sintagmatică, unde a putut (sau va putea) ocupa diferite poziții sintactice, subiectul nu mai primește expresie sintactică; el rămâne subînțeles sau deductibil: „Poate e vreo pasere în odaia cealaltă, vorbi dl. Nazarie. Dar era sigur șdl. Nazarieț că fusese o pasere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întindeai, determinat în același timp de complementul direct o gură. Funcționarea indirectă, ca marcă distinctivă, a articulării hotărâte a substantivului este asigurată de conținutul semantic al termenilor implicați direct în relația de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul sintagmatic al relației de dependență atributivă (prin acordarea în gen și număr cu termenul-regent) și marchează identitatea de atribut a termenului pe care-l însoțește: Valurile de lumină ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Petricicăi, întindeau peste adâncul văzduhului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]