274 matches
-
pe un ton apoftegmatic: "Trebuiește întinerită mintea scăzută și ramolită a epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și purtați energic, în numele artei care-i ignoră, pe brazdele mari ale lumii". Forma atipică a condiționalului, precum și semnificația parcursului sisific trimit, de asemenea, la retorica predicii: Până ce nu-și vor beli fruntea de pământ și piatră, până ce nu-și vor îngropa picioarele în țărână, ei nu vor putea înțelege, din cafenea și berărie, unde se confundă cu chelnării adormiți pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării angoasei. Pe de altă parte, tocmai actul sinuciderii, absurd la Anghelache din lipsa unei motivații concrete, dar echivalat, în viziunea lui Camus, cu eșecul confruntării cu destinul și considerat, în consecință, inferior conduitei sisifice de continuare a farsei, mărește considerabil distanța dintre personajul caragialian și antipersonajul ionescian, văzut în esență drept un "clown supralucid care ia în derâdere propria tragedie"52. 5.7. În lipsa comicului Prin cazul lui Anghelache pășim deja în domeniul absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost Înscrise undeva și că nimic nu mă poate clinti din traiectoria ce mi-a fost trasată Încă de la proiecția inițială a marilor sisteme ale materiei și antimateriei. Numai așa cred că aș găsi un sens În efortul meu sisific de a fi; altfel, existența nu are destule rațiuni de a fi consumată. Mă refer la existența sterilă, acea formă de manifestare a geniului rasei, ce ne obligă la un compromis permanent, numai spre a perpetua specia. Simt o inhibiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În soare și aleargă după dame, se bucură adică de vârsta lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
povestește. Un jurnal este autentic numai dacă se scrie simultan cu actio; orice discurs trebuie suprimat Înainte de a recurge la un model. Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între cioburile discursului rupt, Încerc să recuperez sisific intervalele realului. (miercuri) Jurnalul lui A. 17 aprilie 1963 (miercuri) Scârbă de viață! Fii cât mai plină! Dacă nu vei fi, te voi face eu, să știi! Martin! Altul! Alții vor veni! Oare? 18 aprilie 1963 (joi) De ce mă chinuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum În lectură? A Întoarce acest cuvânt, a-l retrăi, a-l face viu, a-l reactualiza, iată ce se poate Încerca. În rest, proza (orice fel de proză) e atât de falsă, Încât ea nu poate decât să mimeze sisific viața, s-o propună, fără a o prinde În ceea ce aceasta are mai viu, mai autentic; totul se joacă În puterea de actualizare a cuvântului, a discursului Întâmplat, derulat, Înregistrat și refăcut din fragmente, din firimiturile aducerii aminte. Scriu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acțiunea de cunoaștere, acțiune pe care o actualizez continuu, pentru a nu Întrerupe fluxul unui discurs conștientizat despre ființă, despre ființa mea. Socrate era mai modern decât ne imaginăm noi, el găsind deja de la Început acele răspunsuri liminare la problemele sisifice ale eului. (miercuri) Aura, Îți dai cuvântul de onoare că nu spui nimănui nimic? Azi i-am telefonat lui Mircea, a fost plecat, s-a Întors din provincie. Mi-a dat adresa, m-a rugat mult să-i scriu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e precum o calitate care te constrînge s-o pui în lumină, e precum un organ care te somează să-l folosești. Atîta doar că organul în cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
eșecul lui Sisif: Vrem cer albastru, cer senin / Când munții freamătă sau tac, / În pacea țării e-un destin / Pe-acest pământ cu nume dac". Dar trădarea lui Bacilis (sugestiv nume!) duce la prăbușirea lui Decebal și a țării, recăderea sisifică, oglindă a destinului Basarabiei. Meritul lui Victor Teleucă, pe terenul lirosofiei (cum i-a numit "formula" Mihai Cimpoi), ceea ce deja implică o structură interdisciplinară, semn al modernității, e că nu s-a închis în nici un canon poetic (nici chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a colecționat medalii ani și ani, le-a ordonat pe criterii științifice, a studiat în arhive, în colecții muzeale și particulare, dacă este omenește posibil tot ce există - ceea ce-l onorează pentru excursul intelectual al domniei sale. Apoi, în tihna oarecum sisifică a evaluării, pune lucrurile cap la cap, le compară, observă inadvertențe și alte neclarități. La jubileul celor 150 de ani ai Universității „Al. I. Cuza” din Iași, profesorul Andone Cumpătescu a realizat o astfel de evocare a personalităților care i-
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
unui băiețel autist de 9 ani, care a spus "nu" lipsei de oportunități terapeutice cu care s-a confruntat de când cel mic a primit diagnosticul care a schimbat viața întregii familii. Cristina a fost de acord să ne dezvăluie încercările sisifice prin care trec părinții acestor copii minunați, începând cu durerea izolării și sfârșind cu absența ajutorului instituțional pe care trebuie să ți-l oferi singur. Care este cel mai greu lucru pentru o mamă a unui copil cu autism? Cristina
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu lângă Einstein. Cartea este un discurs continuu neezitant întemeiat pe o permanentă hărțuire bibliografică; simțim o continuă vibrație ideatică, un sisific efort exegetic, pentru a-l prinde pe Eminescu în cele mai exacte coordonate. Filosofia, sociologia, fizica, matematică, istoria, filosofia culturii, etnologia, stilistica sunt convocate de autor pentru a sublinia modernitatea lui Eminescu. Eminescu ne asigură Theodor Codreanu, cu un noian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui N. Manolescu de a îmbogăți conceptul de istorie a literaturii, creând și noțiunea de istorie "critică" a literaturii, prin încercarea de a demola centralitatea canonică a literaturii române (pentru o altă ierarhie canonică) seamănă mai degrabă cu canonul sisific, în care acel rege al Corintului fusese osândit să urce mereu, la infinit, un bolovan uriaș care, ajuns pe pisc, se rostogolea din nou la poalele povârnișului. Eseul lui Th. Codreanu Istoria "canonică" a literaturii române, prin curajul abordării unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am făcut parte din trupele garnizoanei care i-a temperat pe legionari, apoi o muncă tenace, epuizantă, cu program dimineața și după amiaza pentru instrucție după model german. Numai tinerețea a fost cea care m-a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
e îngăduit să te bucuri, pentru că nimeni nu știe care va fi soarta lui și, cu atât mai puțin, dacă va fi în stare să se confrunte cu propriu-i destin. Moartea, însă, pune în cele din urmă capăt încercărilor sisifice ale existenței și-l conduce pe ins înapoi, la starea originară, redându-l increatului. Dorința supremă este aceea a recuperării nimicului. Sufletul fiind nemuritor se reîncarnează în alte forme. În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
într-o infinitate de percepții locale și cu o capacitate de a vibra la „timbrul unic” și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar.”5 Întro mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - „spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător.”6 În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
noi". Ca un blestem de dragoste etern, nimeni nu e fericit pe de-a-ntregul. "Și-o corabie-și cioplise,/ Și-n amurgul greu, de stânci/ A plecat pe mări s-o uite/ Clătinat de ape-adânci". Însuși actul cioplirii unei corăbii, sisific, robinsonian, mi se pare o ispășire, o binecuvântată mântuire prin care el, unicul, poate exponentul unui întreg popor, încearcă mila cerească, cer adânc de ape, peste care se lasă amurgul atât de greu ca stâncile pământului; o superbă inversare de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de dragoste etern, nimeni nu e fericit pe de-a-ntregul. Și poetul continuă: " Și-o corabie-și cioplise,/ Și-n amurgul greu, de stânci/ A plecat pe mări s-o uite/ Clătinat de ape-adânci". Însuși actul cioplirii unei corăbii, biblic, sisific, robinsonian, gulliverian, mi se pare o ispășire, o binecuvântată mântuire prin care el, unicul, poate exponentul unui întreg popor, încearcă mila cerească, cerul adânc de ape, peste care se lasă amurgul atât de greu ca stâncile pământului; aceeași superbă inversare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
seamă, în primul rând, de amploarea demersului lui Eugen Dimitriu - muzeograf și conservator prin vocație, nu numai prin profesie - pentru a aduna tot ceea ce se (mai) putea salva din zestrea culturală fălticeneană, risipită, fatalmente, în patru zări. O muncă aproape sisifică, cerând diplomație, tact, răbdare, pe care epistolierul le dovedește cu prisosință, respectând codul simplu al promptitudinii și onestității intelectuale. Citindu-i scrisorile, îl vedem preocupat din pasiune pentru misia și pentru crezul lui - de cea mai măruntă fărâmă de trecut
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
caracteristică a romanului, criticul vede nereguli superioare prin care Holban e mai degrabă ionescian avant la lettre decât stendhalian. Valoarea acestei literaturi constă în tragicul inutil și chinul demonic și zadarnic al analizei la care se rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
avut întotdeauna. De-mi citesc jurnalul de zi al câtorva clipe din viața mea văd că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă mai interesează.” Efectele acestei sisifice și distrugătoare autoanalize vizează alienarea, înstrăinarea, “greața” față de Ceilalți și de sine însuși: “Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și o trudă inutilă. Vreau să pricep pe alții! Mă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o combinație care va face din el un titlu disputat și o apariție editorială cu succes la public. Cum Dan Lungu este deja unul dintre cei mai traduși autori din estul Europei, deja mă apucă veselia, gândindu-mă la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vreme, „cu forță, cu grație, cu artă”, vorba prietenei mele. Numai că în fața capodoperei nu pot să rămân mut: îmi exprim admirația în felul meu, uneori scriind, chiar dacă expresia mea are atât de puțină forță, grație, artă. Blestemul existenței noastre (sisifice!) este să o luăm mereu de la capăt. Pentru că reușitele sunt atât de rare, ne străduim mereu să învățăm, fiecare în felul lui, „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Eminescu). 6 martie, 2014 III PRO AMICITIA
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]