KorAP: Find »[drukola/base=slavic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 12 >

286 matches

Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613

anului 1917, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Hitchins, Keith, The Nationality Problem in Austria-Hungary. The reports of Alexander Vaida to archduke Frank Ferdinand's chancellery, Leiden, E.J. Brill, 1974; "The Russian Revolution and the Rumanian Socialist Movement. 1917-1918", în Slavic Review, vol. XXVII, iunie 1968. Istoria Transilvaniei, Budapesta, Akademiai Kiado, 1992. Kiritzesco, Constantin, La Roumanie dans la Première Guerre mondiale, Paris, 1927. Netea, Vasile, Unirea Transilvaniei cu România, București, Editura Meridiane, 1968. Pascu, Ștefan, Făurirea Statului național unitar român, 1918

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
1944; Les Derniers Jours de l'Europe, Paris, Egloff, 1946. Goldschmidt, Roșie, contesă Grafenberg, Athene Palace, Londra, 1943. Haupt, Georges; Marie, Jean-Jacques, Les Bolcheviks par eux-mêmes, Paris, 1969. Hitchins, Keith, "The Russian Revolution and the Rumanian Socialist Movement, 1917-1918", în Slavic Review, vol. XXVII, nr. 2, iunie 1968. Istoria mișcării legionare scrisă de un legionar, București, Editura Roza Vînturilor, 1993. Lambrino, Zizi, Mon mari, le roi Carol, Paris, Calmann-Lévy, 1950. Manoilescu, A. Mihai, Le Parti unique, Paris, 1936. Manoliu, Florin, La

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
towards România, 1938-1947, Berkeley, Los Angeles, University of California Press, 1977. Scurtu, loan, Viața politică din România, 1918-1944, București, Editura Albatros, 1982. Shapiro, Paul, "Prelude to dictorship in Romania. The national-christian party in power dec. 37-febr.38", în Canadian American Slavic Studies, VIII, l, 1974. Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941, București, Editura Humanitas, 1993. CAPITOLUL IV: România în război Ancel, Jean, "The lassy syndrome", în Romanian Jewish Studies, Ierusalim, 1987. Antonescu, Ion, Mărturii și documente, coord. de losif Const.

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
Constantin C. Giurescu, Stephen Fischer-Galați (ed.), New York, Columbia University Press, 1982. Giurescu, Dinu C., "Challenges of a Generation", în Analele Universității București, 1990; Imagini din România, București, Editura Meridiane, nedatat. Ionescu, Ghiță, "Communist Rumania and nonalignment (april 1964-march 1965)", în Slavic Review, vol. XXIV, nr. 2, iunie 1965. Judt, Tony, Un passé imparfait. Les intellectuels en France, 1944-1956, Paris, Fayard. 1992. Kissinger, Henry, À Ia Maison-Blanche, 1968-1973, Paris, Fayard, 1978. Lovinescu, Monica, Unde scurte. Jurnal indirect, Madrid, Limite, 1979. Montias, John

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819

G. IBRĂILEANU, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1974, pag. 191. 33. G. CĂLINESCU, în "Contemporanul" din 12 iunie 1964; idem, în Istoria literaturii române, vol. III, București, 1973, pag. 241. 34. TUDOR V. ȘTEFANELLI, în volumul citat, pag. 45-46. 35. IOAN SLAVICI, Amintiri, Cultura Națională, 1924, pag. 127. 36. I. E. TOROUȚIU, op. cit., vol. IV, pag. 307, nota 217. 37. M. EMINESCU, Opere, IV ed. Perpessicius, pag. X-XII. GH. BULGĂR, Momentul Eminescu în evoluția limbii literare, Ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1971, pag

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
Apel din Iași), nr. 2785. 29. Arhiva Protoieriei județului Botoșani, dosarul 291/1862-1866 "Mutarea preoților", filele 76, 78 și 79. 30. I. D. MARIN, Ipoteștiul copilăriei Iui Eminescu, în ziarul "Românul", anul I, nr. 19, Botoșani, 15 iunie 1939. 31. IOAN SLAVICI, Pagini alese, București, Editura tineretului, 1959. 32. IDEM, Amintiri, București, 1924, pag. 91. 33. G. BOGDAN-DUICĂ, Primul amor al lui Eminescu, "Înfrățirea" nr. 726 din anul 1923; IDEM, Iubita din Ipotești, "Buletinul "Mihai Eminescu"" nr. 3 și 4 din 1930

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
127. IDEM, ibidem. vol. VI, pag. 298; IDEM, Literatura populară, ediție comentată de D. MURĂRAȘU, Scrisul românesc, Craiova, pag. 296. 128. M. EMINESCU, Literatura populară, ediția D. MURĂRAȘU, pag. 315 și 569. 129. I. CREȚU, op. cit., pag. 69. 130. IOAN SLAVICI, op. cit, pag. 20. 131 AUGUSTIN Z, N. POP, Contribuții documentare, pag. 206 și 287. 132. I. E. TOROUȚIU și GH. CARDAȘ, Studii și doc. literare, I, pag. 313. 133. Actul de căsătorie, la AUGUSTIN Z. N. POP, Contrib. doc., p.

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
PERPESSICIUS, pag. 417. 239. I. CREȚU, op. cit., pag. 348; G. MUNTEANU, Hyperion, I, pag. 301. 240. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 71. 241. Fotocopia, în volumul Doctorului ION NICA, Eminescu Structura somato-psihică, la sfîrșitul volumului citat. 242. ION SLAVICI, în Omagiul lui Mihai Eminescu (1909), Socec., pag. 19-20. 243. I. E. TOROUȚIU, op. cit., vol. IV, pag. 272. 244. A doua zi, la 18 iunie 1883, i-a apărut în "Timpul", articolul său " În fața lui Ștefan cel Mare". Vezi M. EMINESCU

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
zi, la 18 iunie 1883, i-a apărut în "Timpul", articolul său " În fața lui Ștefan cel Mare". Vezi M. EMINESCU, Opera politică, vol. II, ediția I. CREȚU, Edit. "Cugetarea", 1941, pag. 541. 245. GEORGE MUNTEANU, op. cit., pag. 304-305. 246. I. SLAVICI, Amintiri, edit. Cultura națională, București, 1924, pag. 26. 247. N. ZAHARIA, op. cit., pag. 335. 248. IDEM, ibidem, pag. 191. 249. GEORGE MUNTEANU, op. cit., pag. 306. 250. Volumul Profil eminescian, Deva, 1973, pag. 151. 251. GEORGE MUNTEANU, op. cit. pag. 307. 252

[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465

5.2.2. Pentru o educație ancorată în realitățile românești Teoreticienii transilvăneni ai educației de la începutul acestui secol fac din ideile pedagogice, ca și predecesorii lor, argumente puternice în sprijinul dreptului la școală în limba maternă. Prin educație, aprecia IOAN SLAVICI (1848-1925) (18), ființa umană asimilează valori specifice națiunii căreia îi aparține (limbă, obiceiuri, atitudini, port etc.). Tot prin educație, națiunile își dezvoltă însușirile specifice. Fiind adecvată poporului, avînd deci un caracter național, educația nu se poate realiza cu valori de

by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Iași, nr. 5, 1916. 38. STANCIU STOIAN și VASILE ILIESCU, Contribuții la istoricul cercetării pedagogice și al școlilor experimentale din România, E.D.P., București, 1967. 39. Cf. NICOLAE ȚANE, Ion Slavici educator, în revista "Cetatea Albă", nr. 3-4, 1936. 40. ION SLAVICI, Educația morală, 1909. 6. Reorganizarea învățămîntului în perioada interbelică 1. B.I.E., L'organisation de l'instruction publique dans 53 pays, Genève, 1933. 2. G. G. ANTONESCU și I. I. GABREA, Organizarea învățământului în 28 de țări, Editura Institutului pedagogic român

by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
268, 295 SCIACCA, S., 287 SEGUIN, ED., 51, 274 SELIVANOV, A., 272 SERVAN-SCHREIBER, J. J., 268 SÈVE, L., 289 SIMMEL, G., 100 SIMON, TH., 25, 28, 84, 272 SKIDELSKY, R., 272, 278 SKINNER, S. B., 202, 215-217, 248, 250, 289 SLAVICI, I., 71, 74, 80, 277, 278, 294 SNYDERS, G., 233, 241, 290 SOCRATE,192 SPENCER, H., 14, 19, 29, 48, 86, 127, 129, 193, 261 SPENGLER, O., 100 SPRANGER, ED., 36, 100-104, 133, 135, 137, 138, 280 STAHL, H., 283

by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921

omul vrâstnic și greoi.” înșiruirea condițiilor grele pe care le suportă zilnic dascălul bolnav și vârstnic, privite nu ca o lamentare, ci ca o motivare pentru eventualele acuze superficiale de întârziere la desfășurarea activităților potrivit unui orar. 26 Către ION SLAVICI p. 206, r. 8 10 : „nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzând nenorocirea ce ne amenință în viitorul țărei și al copiilor ei!”manifestarea sensibilă a patriotismului și a preocupării pentru viitorul țării și al cetățenilor; r

Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

Writing: Metaphor, Metonymy, and the Typology of Literature. Ithaca: Cornell University Press. Lorck, Jean Etienne. 1921. Die erlebte Rede: Eine sprachliche Untersuchung. Heidelberg: Carl Winter. Lotman, Jurij. 1977. The Structure of the Artistic Text. Trad. Gail Lenhoff, Ronald Vroon. "Michigan Slavic Contributions" 7. Ann Arbor: University of Michigan. [Lotman. 1970. Lecții de poetică structurală. Trad. Radu Nicolau. București: Univers.] Lubbock, Percy. 1965. The Craft of Fiction. London: Jonathan Cape. Lyons, John. 1977. Semantics. 2 vol. Cambridge: Cambridge University Press. [Lyons. 1995

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

caracter critic, O. Tafrali (1935) admite că "năvălirea și așezarea Slavilor în Dacia și în Peninsula Balcanică avură drept urmare transformări adânci", cea mai însemnată fiind "contopirea completă a Slavilor cu Daco- Romanii în Dacia" (Tafrali, 1935, p. 78). Pe măsură ce factorul slavic este instalat din ce în ce mai ferm în genetica românității, discursul didactic elaborează teorii tot mai sofisticate menite să clarifice secvențialitatea și ponderea elementelor contopite în creuzetul etnic din care a rezultat poporul român. Formula care va deveni clasică a teoriei melting pot

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim la C.C. Giurescu (1942), care, rezonând cu consensul epocii, admite că "suntem un popor romanic de coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10). Influența slavică a penetrat multidirecțional, pecetluind formarea neamului românesc: "Slavii ne-au influențat sub raportul rasei, al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raportul cultural și bisericesc. Niciun alt popor năvălitor nu a avut o înrâurire așa de puternică asupra

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
stabilește apoi ponderea fiecăruia: Dacă ar fi să seriem elementele etnice componente ale poporului român, după importanța lor, am avea deci: întâi, elementul autohton, dacic, apoi în al doilea rând, elementul roman, iar în al treilea rând, la urmă, cel slavic" (p. 76). După lungi și ezitante legănări, balanța ajunge, în sfârșit, să încline în favoarea autohtonului, formula etnică românească găsindu-și punctul de greutate în componenta dacică. Două concluzii se impun în ceea ce privește chestiunea originii în perioada României Mari: i) afirmarea tot

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a fost mare", și în fine, că " Influența slavă se vădește în

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
după ce s-a pecetea slavă a fost ștanțată asupra fondului daco-romanic: "putem vorbi de formarea poporului român abia după ce s'a făcut amestecul cu slavii" (Istoria și geografia R.P.R., 1950, p. 22). Iar limba română este o limbă romanică îmbogățită slavic (Roller, 1952, pp. 74-75). Prin aceasta debutează slavofilia ca unul dintre laimotivele majore ale istoriei românilor, revăzute din unghiul sovietic. Înrâurirea slavă se vădește mai cu seamă în organizarea politică și statală a românilor, domenii în care modelul slavonic a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Cât despre slavi, unii dintre ei "au rămas în Dacia și s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
manualul lui Roller, dacii și romanii erau repartizați în rolurile de exploatați și exploatatori ai perenei drame istorice a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p.

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul că influențele slave, care se manifestă începînd cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul că influențele slave, care se manifestă începînd cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba protoromânească este extrem de important. El dovedește că poporul român se formase înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
important. El dovedește că poporul român se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]