272 matches
-
văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am avut un mare succes. Voiam să discut în grup despre Jake, dar n-am avut ocazia. Toată treaba asta cu Finn și Daisy ne-a luat foarte mult timp și ne-a istovit, încât la sfârșit eram atât de sleită că mi s-a părut mai mult decât indicat să-mi amân „intervenția“ până săptămâna viitoare. Sigur că nu aveam să-i pomenesc numele, dar voiam să vorbesc despre ce simțeam pentru el înainte să ne ducem la Whitstable weekendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și cum mai facem o tură. E deja întuneric, când ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
presărate cu pistrui, brațul delicat al lui Carol. Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci cu el. Carol se strădui să nu ridice din umeri. Nu voia să le dea acelor degete ocazia să se strângă în jurul mâinii ei. Spuse: Știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu spatele de podea. Ghemuit și cu respirația tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc încet începând de la degetele picioarelor. În cele din urmă, m-am târât până la cealaltă ușă ca un crocodil sleit și am răcnit îndelung la lună prin gaura de aerisire de la closet. Chiar că a fost tare, mi-am spus eu, în timp ce mâncam un măr în bucătărie și mă împleticeam pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o singură replică din secvența post-coitală dintre Butch și Spunk. Unica replică era a lui Butch și se compunea dintr-un singur cuvânt. Cuvântul era „uaau“. Lorne părea mulțumit, ba de-a dreptul fericit de rezultatul negocierilor. În timp ce coboram scările sleit de puteri, Thursday s-a ridicat de la biroul ei și s-a apropiat gravă de mine. Purta un șort de tenis ca un corset și o bluză cu franjuri încheiată peste sânii săltăreți. Domnule, vreau ca să vă mulțumesc pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
punct de vedere. Nu voiam ca Spunk să pară prea drăgălaș sau sănătos pe ecran. Mai dă-i băiatului încă o lună ca asta, plus un pic de fard negru sub ochi, și va arăta exact atât de stors și sleit cât îmi doream. — Adică, vreau să spun că a avut întotdeauna bani câți a vrut, corect? spuse el. Și știe ce să facă cu ei. Bani, m-a învățat că banul e ceva de care te folosești, doar știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alergând de jur-împrejurul capului meu, încercând să-i descopăr deschiderea, pasajul de trecere spre exterior. Așa că am mers și am tot mers... Pe la mijlocul dimineții, în timp ce ziua își vedea liniștită de mersul ei, scurgându-se încet pe sub ferestrele mele, m-am simțit sleit, încât mi-am spus că aș putea să mă culc, indiferent ce s-o întâmpla. După toate emoțiile prin care am trecut, mi-am turnat ceva de băut. Eram atât de epuizat, încât aș fi putut să iau un tranchilizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
substanță. Dar, fiindcă substratul 33 {EminescuOpXV 34} stratul convertirii rămâne pururea ca masa și se poate constata că reprezintă o sumă constantă, nu e îndoială că toate prefacerile sunt numai accidenții și că toate accidențiile reprezintă asemenea un număr care, sleit odată în seria fenomenologică a transfor//mismului, se reîntoarce ca cercul în sine și reîncepe a se preface de unde începuse, din capul locului. Așa: S/t [plus] S/t [plus] S/t etc. etc. în infinitul timpului rotațiune S/a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit de durere și de spaimă. Și acolo, în casa aceea albă, între zidurile acelea pârjolite de soare, cu obrazul încordat, cu memoria sleită, am încercat, am încercat să mă rog idolului, nu-mi mai rămânea decât el, și chiar chipul lui hâd era mai puțin hâd decât restul. Atunci mi-au legat gleznele cu o frânghie, nu mai lungă decât lungimea pasului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în ușurința sa. Posibil de a fi tras, de către critica rigidă și acefală, din vremea sa, prin țărâna amară a batjocurii... Puțini vor înțelege că darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutație... finală în lumea sleită a creatorilor de Artă... Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artă așa cum respiră. Nu știu exact... în ce direcție se vor... cristaliza manifestările lui, dar el va face artă chiar și prin simpla lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce care nu iartă pe nimeni..." Odată formulată ipoteza, perora la nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
replici vă vor fi suficiente pentru a vă edifica. Nu știu dacă la mijloc e scleroza sau așa a fost toată viața, în orice caz impresia pe care o lasă mi se pare neîndoielnică: Are nevoie de guvernantă. Cristescu zâmbi sleit și celălalt completă lăsîndu-se pe spate: ― De aceea am și pus-o să răspundă la telefon. E complet "nevinovată", înțelegeți ce vreau să spun. Pe vremuri, în cazuri din astea neamurile te puneau sub interdicție. " Da, își zise maiorul, îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa. Se simțea epuizat, avea o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă întreb dacă merită. Îmi vine să-mi iau lumea în cap! Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întotdeauna ca o fundătură spirituală. Nu mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ochii. Probabil că sus, în munte, a nins, căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare, sleită și ea : la ce bun toate astea ? Sau ceva de genul acesta, căci nu reușeam să formulez ca lumea ce mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a ieșit însă soarele, așa că m-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare, sleită și ea : la ce bun toate astea ? Sau ceva de genul acesta, căci nu reușeam să formulez ca lumea ce mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a ieșit însă soarele, așa că m-am hotărît să-mi plimb neliniștile prin pădure
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]