265 matches
-
occidentală avea să continue o linie de progres și civilizație, demnă de acest secol; • partea de răsărit, sub hegemonia puterii întunericului, Uniunea Sovietică, susținută de forța armelor, subteran și a propagandei bazată pe minciună, rea-credință, exploatare sângeroasă a unor popoare sleite, obosite, după un război crunt, eliminarea păturii intelectuale, inversarea valorilor, lupta de clasă, inocularea fricii, încurajarea lașităților, a delațiunii, creând astfel o pătură socială nouă care, sub iluzia de a beneficia de o bucată de pâine mai albă, au reușit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lor. Banane, ciocolata extrafină, cafeaua, whisky-ul, cacaua, vinul, carnea sunt greu de procurat în economia reală, nu și de către unul ca Florescu. Descoperă trocul ca modalitate excelentă de a face rost de orice pentru oricine. Într-o economie comunistă, sleită, din care dispăruseră toate bunurile de consum și unde apăruseră infernalele cozi la alimente, există câțiva oameni de afaceri cunoscuți care au clienții lor de vază, mai ales securiști și mahări de partid. Furtul este principala preocupare a celor care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
E în impas. Noaptea, visează că un fluviu de hârtii și de cărți o duce într-o direcție necunoscută, de unde nimeni nu se întoarce. Ziua, obosită să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care îi conține pacea de la Versailles vor deveni virulenți cîțiva ani mai tîrziu, odată cu "marea criză". Capitolul 2 ECHILIBRUL PRECAR AL ANILOR '20 ■ La ora bilanțului, Europa descoperă cu groază consecințele primului război mondial: pierderi umane considerabile care lasă continentul sleit iar populația sa îmbătrînită, ruine care timp de un deceniu vor marca peisajul, o prăbușire financiară care sărăcește zona geografică ce fusese cea mai bogată din lume. Europa a încetat să mai reprezinte centrul de gravitație al planetei. Pe plan
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de pământ Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care îl supunea propriul corp, ce nu mai făcea față scenei. Prestațiile sale erau din ce în ce mai slabe. Pauzele tot mai dese, vocea care nu mai avea claritatea din tinerețe, răgușelile, scăpările notelor tot mai dese din cauza oboselii și chiar trupul său sleit, nu vioi și elegant în fiecare gest, ci apăsat, bolnăvicios, făceau ca lumea să -i ocolească tot mai des spectacolele. Nici femeile nu-i mai cădeau în brațe ca altădată, soco- tindu-l un bătrân libidinos. Aventurile și poveștile romanțioase se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tocmai am părăsit-o. VITALIE CIOBANU: O poștă în Piața Pedro VI, de unde Nae Prelipceanu și Adrian Popescu încearcă să-și trimită faxurile, cu impresii despre Lisabona la redacțiile din țară. Paciența noastră, a mea și a lui Vasile, ușor sleită, este supusă unei grele probe de rezistență în fața tupeului unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Franța-Danemarca la Euro 2000, este debutul Franței, dar pasiunea francezilor pentru fotbal nu are conotații de... destin național, precum în cazul românilor, care, incapabili de fapte pe alte planuri, tind să-și oblojească frustrările istorice cu driblingurile lui Hagi, din ce în ce mai sleite și ele... VITALIE CIOBANU: Mă gândisem într-o primă fază să rămân în oraș, să bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de exemplu, care nu bea alcool deloc -, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să descriu mirajul tentației luptându-se cu principiile din mine, cu durerea insuportabilă din tălpile picioarelor și cu slăbiciunea ce se instalează în toți mușchii. Spun doar că există alternativa unui drum de 10 ore, iar când ajungi la destinație, sleit complet de forțe, îți dai seama că orice este posibil pentru cine crede, chiar să mute și un munte din loc. Cam atât despre o luptă interioară purtată o zi întreagă, dar care prin intensitate ar putea condensa foarte multe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și rău tratați... În vârstă de 28 de ani am intrat în slujbă, iar astăzi părul mi-e cărunt, trupul istovit de boli și puterile sleite, iar tot ce mi-a rămas din această slujbă, la fel ca și fraților mei, mi-a fost luat și vândut până la ultima cămașă, în lipsa mea, spre marea mea necinstire". (op. cit.,p.316). Revenit din cea de a patra și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poate că neîndrăznind să mă privească În ochi. Cine spunea că În țara românească nu se poate compromite nimeni? ÎNTÂIUL NUMĂR DIN IDEEA EUROPEANĂ A IEȘIT LA 22 iunie 1919. Era În zilele tulburi de după război, când țările de cultură, sleite, suspinau după noi idealuri, iar țara [românească] pus tiită, cu toate că acum Întreagă, nu știa unde să pună mai Întâi mâna. Pacea adunase laolaltă câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
femeile prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt amabil, cu o privire și un surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese, cei mai mulți s-au dus la Dunăre să înoate, dar ei doi au apucat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ar putea ajuta să ne omorîm foamea pentru cîteva zile și poate chiar să ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar pe la șase seara am Început o coborîre periculoasă pe un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul cîte unul. De obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
erupției unui vulcan intrat brusc în acțiune, gelozia își înălță strigătul de lavă până la ceruri, lăsându-l apoi să se prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să fi închis ochii toată noaptea, odată cu zorile am început să număr clipele până când aș fi putut pleca... Mânat de un vânt de nebunie, fără să mai aștept ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și cum mai facem o tură. E deja întuneric, când ajungem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și în stație au început să se adune iar mulți călători. L-a ajutat un tânăr binevoitor (mai sunt și din aceștia, gândi el) să se urce în tramvaiul de întoarcere iar un adolescent i-a oferit locul. Cu puterile sleite și cu golul în suflet că nu și-a dus până la capăt îndelungata sa dorință, a început să deșire încă un fir din ghemul amintirilor... Când familia îi era întreagă, când cei doi copii erau sub aripile grijulii și ocrotitoare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin murea de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
filmului său este de comedie. O comedie dărâmătoare, enormă, invers proporțională cu îngustimea punctului de vedere... Spre deosebire de filmul lui Mitulescu, al cărui dramatism se declanșează abia spre final, cel al lui Porumboiu crește nonstop, utilizând cine ar fi crezut ? convențiile sleite ale unui talk show. Este aproape incredibil ce poate face tânărul regizor într-un cadru fix, cu trei actori puțin cunoscuți și câteva voci din off ! A fost sau n-a fost ? este pur și simplu cel mai hilar film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eladei... Tu ai plâns, Maria... Am... am dormit prost. Pe mine nu mă duci. S-au... s-au arătat iar? întrebă el cu teamă. Iar, unchiule! mărturisește ea istovită. Iar! Doamne!... Iar?... În ultimul timp, tot mai des, îngână ea, sleită, agitându-se de colo-colo. Am sărit din somn țipând. Ce coșmar! Eram lac de sudoare... Singură, în întuneric, cu candela și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo, la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o podidesc lacrimile și îngână printre hohote de plâns: Și ... și n-aveam decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]