273 matches
-
și să aibă și suflet. Pe de altă parte, când găsea câte o femeie care merita, pe gustul lui, se Întâmpla ca aceasta să nu Îl placă pentru că, În afara faptului că era sașiu, nu avea gusturi la Îmbrăcăminte, era cam slinos, nu umbla Îngrijit și, bineînțeles, era zgârcit. Acasă, la fel: casa neîngrijită, lucrurile vraiște, păcat de lucrurile de valoare pe care le avea În casă: mobilă stil, tablouri ale unor pictori consacrați, covoare manuale etc. Una, mai Îndrăzneață, trecută de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și ciripesc asurzitor. Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și o scoate seara de după gât. Un ștreang de cravată! Mazilu și-a luat inima în dinți și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spună, credea el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, rahat, Iisuse, de ce nu l-ai ales pe altul? De ce nu l-ai ales pe atoli care ar fi avut mai mult de pierdut? M-am întors la ogeacul meu prin ploaia subțire. Și cerul. Iisuse! în penumbrele aburului slinos, cu ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ajung, e la bar, încălțat cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash este singura lumină din încăpere. Și Nash își ridică privirea, roșu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-așa, zise Ticu, Iorgu al nostru s-a hotărât să ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să fac un duș, sau tradiția cere să rămîn slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i așa, frățioare? zise Loïc. Fratele lui mai vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu voie, începu să țipe, ia mai verifică înc-o dată dacă nu ne-a scăpat nimic, îi făcu un semn discret cu ochiul Părințelului. Ia spune, fetițo, ce ai pe suflet, zice Angeline trăgîndu-și și ea un scaun la masa slinoasă plină de firimituri rămase de la colegele care mîncaseră înainte lor, sau acum nu-ți mai vine, ți-a trecut mai repede decît ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici că există, reia Gulie, ca să vă puteți face o idee cam cum stăteau lucrurile în cazul lui Petrică, fustangiul. Sîc, sîc, să le plîngi de milă nu alta, zice Roja, privind la becul care abia mai pîlpîie, la mesele slinoase, acum că sîntem doar noi, parcă nu mă mai bîntuie gîndul că ar fi existat un trădător care a dat totul peste cap. Să știți că bătrînul Valter l-a pricopsit cu urîtania aia, că era din familie bună, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva decât cifre pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașină o listă cu bunuri furate și dacă nu-mi spuneți unde îl găsesc, vă întorc casa cu fundu-n sus până dau de ceva dubios. Și atunci o să vă arestez pe dumneavoastră pentru tăinuire de marfă furată. Alegerea vă aparține. Slinoasa își dădu cu pumnii în picioare. Lee îl trânti pe Hacksaw în patru labe și spuse: — Pe unii oameni nu-i poți lua cu frumosul. Doamnă Albanese, știți ce-i ruleta rusească? Femeia se bosumflă: Nu sunt proastă, iar Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lesbiene!“ Ai prins ideea? — Cât se poate de bine, am răspuns și am bătut-o ușurel pe umăr. Madeleine se retrase și oftă. — O să-mi ajungă numele în cine știe ce dosare ale poliției, unde-l vor vedea tot felul de puțoi slinoși și ziariști de scandal unsuroși? Poate da, poate nu. — Ce trebuie să fac ca să nu se-ntâmple așa ceva? — Convinge-mă de câteva lucruri. — De exemplu? — De exemplu, în primul rând să-mi spui ce impresie ți-au făcut Betty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trezit gândindu-mă c-am fost făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard și m-am întrebat cât de tare îmi rănisem partenerul. Am bolborosit: — Lee? Lee? Ai pățit ceva? Apoi în raza vizuală mi-au intrat doi polițai slinoși, cu insigne ridicole, luate de la talcioc și prinse de cămășile lor negre. Fritzie Vogel se iți deasupra lor și mă anunță: — L-am lăsat pe amicul Bobby să plece, ca să ne conducă la prietenul lui. Dar a scăpat de filaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la rândul său, Își avea precursorii și progenitorii lui - Shylock, de pildă, și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ghicitoare. O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
compania eroilor săi ș...ț, acest vrăjitor era unul din cei mai banali și mai servili bărbați pe care i-am cunoscut vreodată. Era mic și Îndesat, cu o față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eleganța dandy-lor. Îi admiră și, deopotrivă, Îi disprețuiește pe acești filfizoni, când copiindu-le stilul, când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le determină, ea domnește! Poate nu e bine, dar așa stau lucrurile În această lume. Acolo unde sunt mulți proști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
N-o să iasă nimic. Își pierd ziua. PRIMUL BĂRBAT (Își aruncă pumnul de coji în groapă și apoi, pe măsură ce mănâncă semințe, aruncă cojile în groapă.): S-au înnegrit amândoi. AL DOILEA BĂRBAT (Același joc cu semințele.): Îți amintești ce zeamă slinoasă a ieșit ultima oară? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia doi or să scufunde orașul. AL DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA BĂRBAT: Tot timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu slinos, În costume de baie; masculi respingători, cu glasuri de foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]